ICCJ. Decizia nr. 251/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 251/2012
Dosar nr. 1227/36/2010
Şedinţa de la 20 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzută la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, precum şi ca în baza art. 15 din Legea nr. 554/2010 suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât prin acest act administrativ s-a dispus anularea pensiei sale de serviciu stabilită în decizia de pensionare, situaţie ce contravine prevederilor art. 15 din Constituţia României, cât şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepţia lipsei calităţii procesual active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei, pe fondul cauzei solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, sub ambele capete de cerere, respectiv anularea şi suspendarea executării actului.
De asemenea, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a depus la dosarul cauzei, punct de vedere, prin care a arătat că acţiunea reclamantei este nefondată, întrucât în cauză nu se poate reţine existenţa unui tratament diferenţiat.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 61 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Constanţa a respins excepţiile inadmisibilităţii, a lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, invocate de pârât, ca nefondate.
Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de apel a respins acţiunea privind anularea H.G. nr. 737/2010 şi cererea de suspendare, formulate de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este nefondată, având în vedere că la dosar, există dovada că reclamanta a adresat autorităţii emitente a actului atacat cu acţiunea în anulare, fiind îndeplinite cerinţele procedurii prealabile.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, prima instanţă a constatat că şi aceasta este nefondată, deoarece reclamanta, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, justifică demersul procesual prin faptul că este o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin actul emis de pârât.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, judecătorul fondului a reţinut că este nefondată, întrucât cerinţa interesului este îndeplinită, interesul fiind legitim, actual, personal şi direct.
Asupra cererii de suspendare, instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nefiind dovedită nici condiţia cazului bine justificat şi nici condiţia prevenirii unei pagube iminente.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că motivele invocate de reclamantă se circumscriu analizei Legii nr. 119/2010 în ceea ce priveşte afectarea dreptului patrimonial stabilit anterior, al cărui cuantum se modifică prin intrarea în vigoare a acestei legi, iar prin Decizia nr. 873/2010 a Curţii Constituţionale au fost declarate constituţionale dispoziţiile art. 1, 3 şi 12 din Legea nr. 119/2010.
Prin urmare, Curtea de apel a constatat că Hotărârea de Guvern a cărei anulare s-a solicitat, este adoptată sau emisă pentru aplicarea, executarea unei legi existente, producând efecte juridice doar pentru viitor cu respectarea dispoziţiilor art. 15 din Constituţie.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, în raport de obiectul acţiunii în contencios administrativ şi faţă de motivele de fapt pentru care s-a solicitat anularea actului administrativ contestat, vătămarea dreptului la pensie prin încălcarea art. 15 din Constituţie, pretinsă de reclamantă, nu s-a realizat prin H.G. nr. 737/2010, ci în cuprinsul legii ce a format obiectul controlului de constituţionalitate în Decizia nr. 873/2010 a Curţii Constituţionale.
Or, fiind stabilit caracterul constituţional al art. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 119/2010, cu excepţia lit. c) privind pensiile magistraţilor, Curtea de apel a constatat că dispoziţiile H.G. nr. 737/2010, având ca obiect stabilirea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, sunt conforme cu legea pentru a cărei aplicare s-au edictat.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că nu pot fi reţinute nici susţinerile cu privire la discriminarea reclamantei în raport de categoria profesională a magistraţilor, întrucât în raport de obiectul acţiunii examinarea acestui motiv nu poate conduce la anularea H.G. nr. 737/2010, cât timp pretinsa discriminare vizează textul Legii nr. 119/2010, astfel cum a fost publicat după pronunţarea Deciziei nr. 873/2010 a Curţii Constituţionale.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta B.M. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale.
Recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că hotărârea de guvern atacată este legală, în condiţiile în care orice normă juridică ce se aplică retroactiv şi care să conducă la reducerea pensiilor, contravine dispoziţiilor art. 15 din Constituţie.
A mai susţinut recurenta că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art. 15 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul I Anexa Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucât afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, având caracter retroactiv
Pentru aceleaşi motive, recurenta - reclamantă critică sentinţa de fond şi sub aspectul respingerii cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010.
II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.
1. Argumente de drept şi de fapt relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare, respectiv suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Ca urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui anulare/suspendare se solicită, recurenţilor - reclamanţi, vizaţi de art. 1 lit. c) ce se referă la pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, li s-au diminuat substanţial drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menţionat.
Examinând aspectele invocate de către reclamantă, prima instanţă a ajuns la concluzia că nu poate fi reţinută nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ a cărui anulare/suspendare face obiectul prezentei cauze.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Practic, recurenta-reclamantă critică reducerea cuantumului pensiilor de serviciu de care beneficia anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 737/2010, în urma recalculării, în condiţiile în care criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Înalta Curte, la fel ca şi prima instanţă, nu a decelat elemente de nelegalitate evidentă a actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura cu care este învestită.
Într-adevăr, H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. al României nr. 528 din 29 iulie 2010, a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie şi al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, din examinarea înscrisurilor dosarului neputând fi identificate elemente de nelegalitate în operaţiunea elaborării şi adoptării sale.
De asemenea, verificând concordanta actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza şi în aplicarea căreia a fost emis, prin prisma motivelor invocate de recurenţi, înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplineşte numai o funcţie tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forţă juridică superioară, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.
În realitate, prevederile legale criticate de către recurenta-reclamantă au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din chiar Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare"; şi art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare";.
La rândul său, „discriminarea în funcţie de profesie"; invocată prin motivele de recurs este indisolubil legată de adoptarea Legii nr. 119/2010 şi nu de neconcordanţa actului administrativ cu legea în baza căruia a fost emis.
Criticile şi argumentele recurentei-reclamante, reprezintă în fapt critici formulate cu privire la dispoziţiile Legii nr. 119/2010, despre care au arătat că nu putea modifica pensii aflate în plată, stabilite printr-un act normativ anterior - Legea nr. 567/2004, decât cu încălcarea principiului neretroactivităţii, a drepturilor câştigate de beneficiarii unui sistem ocupaţional de pensii, a art. 1 Protocol 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului proporţionalităţii şi discriminării.
Aceste dispoziţii, astfel cum s-a arătat anterior, au făcut deja obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate respinse, considerându-se că sunt neîntemeiate, instanţa constituţională analizând şi compatibilitatea acestora cu principiile de drept naţional şi comunitar.
Iar nefiind, astfel, îndeplinită condiţia „cazului bine justificat";, respectiv „împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ";, după cum indică art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 este, la rândul său, neîntemeiată.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinţei instanţei de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de B.M. împotriva sentinţei nr. 61 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 250/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 257/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
