ICCJ. Decizia nr. 2622/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2622/2012
Dosar nr. 45/32/2012
Şedinţa de la 25 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 947/2011 din 11 noiembrie 2011, Tribunalul Bacău - secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că obiectul cauzei este anularea încheierii nr. 3/2010 a Curţii de Conturi, prin care s-a soluţionat contestaţia la decizia nr. 22 din 22 octombrie 2009 a Camerei de Conturi Bacău (instituţie fără personalitate juridică) şi, întrucât actul administrativ a cărui anulare se cere este emis de o autoritate publică centrală, respectiv Curtea de Conturi a României, care stă în judecată în nume propriu, faţă de Camera de Conturi Bacău, care are calitate de „alt subiect de drept” conform art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că în baza dispoziţiilor art. 3 C. proc. civ. competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel.
Prin sentinţa civilă nr. 55/2012 din 6 martie 2012 Curtea de Apel Bacău - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantele Sucursala Salina Târgu Ocna şi Societatea Naţională a Sării S.A. S., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Bacău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut că în cauză actul administrativ contestat este emis de o structură a Curţii de Conturi fără personalitate juridică, că actul administrativ contestat a fost emis de Camera de Conturi a Judeţului Bacău, structura teritorială a Curţii de Conturi a României cu capacitate administrativă, că, deşi Legea nr. 94/1992 este lege organică, aceasta nu stabileşte competenţa de soluţionare a litigiilor rezultate din activitatea Curţii de Conturi, arătând doar că acestea se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.
În această situaţie, a apreciat curtea, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind competenţa de soluţionare, respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (1), potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cum Camera de Conturi Judeţeană Bacău, emitentă a actului administrativ unilateral cu caracter individual, este autoritatea publică judeţeană cu capacitate administrativă, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei specializate a Tribunalului Bacău, în circumscripţia căruia îşi are sediul reclamantul.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei pronunţate de curtea de apel faptul că încheierile la care fac referire dispoziţiile art. 107-108 sunt acte juridice emise în soluţionarea plângerii prealabile formulată de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual şi care trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 la care face trimitere chiar Hotărârea nr. 1/2009, plângere prealabilă care, în condiţiile specifice Legii nr. 94/1992, îmbracă forma contestaţiei formulată împotriva actelor de valorificare a actelor de control efectuate de pârâtă, fie prin structurile judeţene, fie prin cea centrală.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., Curtea a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele Sucursala Salina Târgu Ocna şi Societatea Naţională a Sării S.A. S. are ca obiect Decizia nr. 22 din 22 octombrie 2009, emisă de pârâta Camera de Conturi a Judeţului Bacău în examinarea abaterilor de la legalitate şi regularitate consemnate în procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 809 din 30 septembrie 2009, încheiat în urma auditului financiar al contului de execuţie pe anul 2009 efectuat la Salina Târgu Ocna şi Încheierea nr. 3/2010 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi.
În drept, decizia nr. 22 din 22 octombrie 2009 şi Încheierea nr. 3/2010 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.
Actele normative susmenţionate, şi care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecăţii, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competenţa materială de soluţionare a litigiilor de contencios administrativ.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluţionează în fond de către tribunal.
În şedinţa Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 20 decembrie 2012 s-a hotărât că aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect acţiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Judeţeană.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunţă, structura centrală a Curţii de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestaţia formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice şi care este supus obligaţiei de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
Trebuie precizat că soluţiile de principiu adoptate la nivelul secţiei reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunţarea unor soluţii neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curţi este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluţiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bacău - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele Sucursala Salina Târgu Ocna şi Societatea Naţională a Sării S.A. S. şi pe pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Bacău - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2621/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 263/2012. Contencios → |
|---|
