ICCJ. Decizia nr. 2621/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2621/2012
Dosar nr. 9242/62/2011
Şedinţa de la 25 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5457/CA din 12 decembrie 2011, Tribunalul Braşov - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în speţă, actul administrativ atacat este încheierea nr. VI.265 din 20 iunie 2011, a autorităţii centrale Curtea de Conturi a României, prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi Judeţeană.
Instanţa a apreciat că într-o atare situaţie sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la autorităţile publice centrale, căci încheierea este emisă de Curtea de Conturi a României şi ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Cum în speţă nu s-a făcut dovada anulării respectivei Hotărâri nr. 130/2010 a Curţii de Conturi, instanţa a apreciat că nu se poate reţine inaplicabilitatea ei, în acest sens fiind şi decizia nr. 3911 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa nr. 16/F din 7 februarie 2012 Curtea de Apel Braşov - secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta Direcţia Sport şi Tineret Braşov, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 9242/62/2011 reclamanta Direcţia Sport şi Tineret Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Braşov, anularea încheierii nr. VI/265 din 20 iunie 2011 a Curţii de Conturi şi a deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi a Judeţului Braşov.
Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 12 iulie 2011, fiind îndreptată împotriva încheierii nr. VI/265 din 20 iunie 2011 a Curţii de Conturi a României – Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat contestaţie din 2 februarie 2011, ce a fost soluţionată prin încheierea nr. VI.265 din 20 iunie 2011 a Curţii de Conturi a României – Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale în sensul respingerii.
Instanţa a reţinut că la data de 13 decembrie 2010 s-a publicat în M. Of. al României Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, până la acea dată fiind aplicabilă Hotărârea nr. 1/2009; că Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 130/2010 reglementează procedura prealabilă împotriva unor acte emise în baza regulamentului pe care îl aprobă, iar sesizarea instanţei de contencios administrativ priveşte doar încheierea emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzute la pct. 213.
Astfel, a apreciat instanţa, fiind vorba despre acte emise în baza unui Regulament privind şi valorificarea actelor rezultate din activităţile specifice Curţii de Conturi a României, contestarea lor în cadrul procedurii prealabile şi sesizarea instanţei se vor face în baza aceluiaşi regulament, o altă interpretare conducând la naşterea unei lex terţia.
Curtea de apel a avut în vedere soluţia pentru unificarea practicii adoptată în şedinţa plenului judecătorilor secţiei de contencios administrative şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a stabilit că aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect acţiuni prin care se solicită anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva măsurilor dispuse prin decizia emisă de camera de conturi judeţeană, anularea deciziei emisă de camera de conturi judeţeană, anularea procesului-verbal de constatare încheiat de camera de conturi judeţeană.
Având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că obiectul litigiului - actele a căror anulare se solicită, respectiv actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ, este decizia emisă de camera de conturi judeţeană, care este autoritate publică de nivel local, precum şi prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluţionează în fond de tribunal, curtea de apel a constatat că în cauză competenţa materială de soluţionare a acţiunii aparţine Tribunalului Braşov.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Cererea de chemare în judecată formulată de Direcţia Sport şi Tineret Braşov are ca obiect Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2011, emisă de pârâta Camera de Conturi a Judeţului Braşov în examinarea abaterilor de la legalitate şi regularitate consemnate în procesul verbal de constatare din 6 octombrie 2010, încheiat în urma auditului financiar al contului de execuţie pe anul 2009 efectuat la Direcţia Sport şi Tineret Braşov şi Încheierea nr. VI.265 din 20 iunie 2011 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi.
În drept, decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2011 şi Încheierea nr. VI. 265 din 20 iunie 2011 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.
Actele normative susmenţionate, şi care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecăţii, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competenţa materială de soluţionare a litigiilor de contencios administrativ.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluţionează în fond de către tribunal.
În şedinţa Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 20 decembrie 2012 s-a hotărât că aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect acţiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Judeţeană.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunţă, structura centrală a Curţii de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestaţia formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice şi care este supus obligaţiei de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
Trebuie precizat că soluţiile de principiu adoptate la nivelul secţiei reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunţarea unor soluţii neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curţi este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluţiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Direcţia Sport şi Tineret Braşov şi pe pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 257/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 2622/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
