ICCJ. Decizia nr. 2552/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2552/2012
Dosar nr. 10193/2/2009
Şedinţa publică de la 24 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 10193/2/2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul T.L., născut la data de 28 octombrie 1959, în comuna Seaca, judeţul Teleorman, fiul lui I. şi M., domiciliat în localitatea Turnu Măgurele, judeţul Teleorman.
Prin Sentinţa nr. 3896 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul T.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/3435 din 20 noiembrie 2008 şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că reclamantul a înţeles să probeze calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului cu informaţiile furnizate de acesta pentru a cunoaşte comportarea elevilor şi discuţiile purtate de aceştia.
Instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008, definesc noţiunea de colaborator al Securităţii prin referire la persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din probele administrate în cauză, instanţa a constatat că poate fi reţinută activitatea pârâtului de furnizare de informaţii sub formă de note informative, relatări verbale consemnate de lucrători ai Securităţii, precum şi semnarea de către pârât a unui angajament în acest sens la data de 01 noiembrie 1976.
S-a reţinut că pârâtul a fost recrutat la vârsta de 17 ani, fiind elev în clasa a Xl-a la Liceul real-umanist „U.” din oraşul Turnu Măgurele, „pentru a cunoaşte comportarea pe care o au şi discuţiile pe care le fac unii dintre aceşti elevi”, iar din înscrisurile depuse la dosar se evidenţiază două note informative întocmite şi semnate olograf de pârât la data de 01 noiembrie 1976 şi un raport informativ întocmit de ofiţerul de securitate.
Raportul de expertiză criminalistică nr. 93 din 25 martie 2011 întocmit în cauză, a concluzionat că angajamentul cu nr. 2349 din 01 noiembrie 1976, precum şi notele informative datate 01 noiembrie 1976 au fost scrise şi semnate de pârât, existând indicii că aceste înscrisuri au fost întocmite la data pe care o poartă.
Curtea, a concluzionat că informaţiile furnizate de reclamant, astfel cum rezultă din notele informative şi consemnările lucrătorului de Securitate, nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel, în nota informativă din data de 01 noiembrie 1976, întocmită şi semnată olograf de pârât sub numele conspirativ „B.D.”, s-au consemnat următoarele: „Sursa vă informează că în luna septembrie 1976 a discutat cu numitul R.F., fost elev şi în discuţii printre altele acesta a spus că a fost pârât de numitul O.G. că a avut muzică înregistrată de la postul de radio Europa Liberă şi a fost chemat la securitate. De asemenea spunea că în viaţa lui nu va mai audia emisiunile transmise de acest post de radio străin. De faţă nu au mai fost alte persoane la discuţie.”
În nota informativă întocmită de pârât la aceeaşi dată, acesta a relatat că „în luna iunie 1976 după ce a fost chemat la conducerea şcolii elevul B.E., diriginta de clasă i-a atras atenţia să nu mai spună bancuri cu conţinut politic. Sursa a discutat cu el şi spunea că a salutat în faţa elevului T.P. de la acelaşi liceu, în stil hitlerist şi el consideră că acesta ar fi motivul pentru care a fost chemat de conducerea şcolii. De faţă erau mai mulţi colegi ai sursei.”
Împrejurarea că ulterior, elevul B.E. a fost semnalat conducerii liceului de către organele de securitate pentru faptul că spunea bancuri cu conţinut politic, fiind chemat de conducerea liceului şi atenţionat, nu este de natură să conducă la concluzia că prin informaţia furnizată, pârâtul ar fi urmărit în mod conştient să-i îngrădească persoanei respective drepturi şi libertăţi fundamentale, cum este dreptul la libera exprimare şi propriile opinii.
În raportul informativ întocmit şi semnat olograf de ofiţerul de securitate la data de 06 mai 1978, pe baza datelor furnizate verbal de pârât, s-au consemnat următoarele: „Numitul R.F., fost elev la Liceul U., fiul numitului R., medic veterinar, la care el colaboratorul locuieşte în gazdă, este în relaţii apropiate cu numita C.M.. cu care vine în apartamentul din blocul M2 fără ştirea tatălui său şi despre care i-a confirmat că este logodnica lui, dar că la început a încheiat relaţiile de prietenie cu ea, fiindcă a tentat faptul că are pe o mătuşă a ei în R.F.G. şi a fost curios să cunoască şi el modul de viaţă din R.F.G.”.
Instanţa a reţinut că relatările consemnate în rapoartele informative ale ofiţerilor nu pot beneficia de o prezumţie legală absolută de veridicitate, acestea urmând a fi analizate prin coroborare cu ansamblul probator al cauzei, iar din verificarea actelor şi lucrărilor din dosar a rezultat că informaţiile furnizate de pârât nu se referă la atitudini sau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, ci la preocupările cotidiene ale unor elevi de liceu şi cadre didactice.
Instanţa a reţinut şi faptul că la absolvirea liceului s-a propus scoaterea pârâtului din reţeaua informativă.
2. Calea de atac exercitată.
2.1. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii care a invocat ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond, deşi a reţinut, pe baza expertizei criminalistice a scrisului, autenticitatea notelor informative scrise şi semnate de pârât, a apreciat în mod greşit că acestea nu întrunesc condiţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008;
- instanţa de fond a procedat în mod greşit înlăturând ca neveridice informaţiile furnizate de pârât ofiţerilor care au întocmit notele aflate la dosar;
- instanţa de fond a ignorat faptul că, în epoca respectivă, relatarea unor „bancuri cu caracter politic” era considerată o activitate potrivnică regimului totalitar comunist, iar persoanele respective intrau în atenţia şi preocuparea organelor fostei Securităţi.
În concluzie, autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea soluţiei instanţei de fond şi, rejudecând cauza, să fie admisă sesizarea C.N.S.A.S. şi să se constate că pârâtul are calitate de colaborator al fostei Securităţi în sensul O.U.G. nr. 24/2008.
2.2. Pârâtul T.L. a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, argumentează pârâtul, instanţa de fond a reţinut în mod corect că informaţiile privind pe cineva care asculta muzică la postul de radio Europa Liberă nu avea cum să afecteze persoana respectivă, după cum nici informaţiile referitoare la o altă persoană care spunea bancuri politice.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică a scrisului, la cererea pârâtului care a susţinut în mod categoric că angajamentul şi notele informative ce i-au fost atribuite de C.N.S.A.S., nu au fost scrise şi nici semnate de el, fiind falsuri grosolane realizate ulterior de organele Securităţii.
Expertiza efectuată în cauză a constatat însă, că atât angajamentul cât şi notele informative date la 1 noiembrie 1976 au fost scrise şi semnate de pârât, fiind întocmite la data pe care o poartă.
Or, instanţa de fond a ajuns în mod greşit la concluzia că rapoartele informative întocmite de ofiţerii de securitate nu pot beneficia de prezumţia legală de veridicitate, din moment ce erau negate de către pârât, instanţa de fond ignorând faptul că nesinceritatea pârâtului fusese probată în mod categoric prin concluziile expertizei scrisului.
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că, în cauză, rapoartele informative ale ofiţerilor, referitoare la relatările verbale ale pârâtului, se bucură de o prezumţie legală deplină de veridicitate.
În raport cu probele aflate la dosarul cauzei, instanţa de recurs reţine că pârâtul, în baza angajamentului dat organelor fostei Securităţi (fila 24 din dosar fond), în perioada 1976 - 1978, sub numele conspirativ „B.D.”, a dat informaţii privind colegi şi profesori din liceul unde învăţa, prin note informative întocmite personal (fila 30-31) şi prin relatări verbale consemnate, analizate de lucrătorii Securităţii (filele 16, 28).
Astfel, rezultă că pârâtul a furnizat informaţii privind pe colegii săi, R.F., care asculta postul de radio Europa Liberă, B.E., care spunea bancuri politice, activităţi care, la vremea respectivă, erau considerate activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, făcând obiectul de investigare, supraveghere şi influenţare din partea organelor fostei Securităţi.
De asemenea, potrivit Notei de analiză din data de 24 noiembrie 1977 (fila 16-17), pârâtul întocmise până la acea dată 8 note informative cu valoare operativă, care au fost exploatate în mod corespunzător de organele fostei Securităţi, persoanele vizate de informaţiile furnizate de pârât fiind avertizate în mod direct sau indirect de către organele fostei Securităţi în legătură cu faptele semnalate de pârât (fila 18).
Mai rezultă că activitatea de furnizare de informaţii a pârâtului, în perioada colaborării sale cu organele fostei Securităţi, a vizat:
- persoane care aveau legături cu cetăţenii străini;
- persoane care audiază posturile de radio străine şi colportează ştirile;
- persoane care intră în legătură cu cetăţeni străini;
- persoane care intenţionează să plece ilegal din ţară, ori legal şi să nu se mai întoarcă, etc.
Astfel fiind, informaţiile furnizate de pârât, prin notele informative întocmite personal şi prin relatările verbale făcute lucrătorilor de Securitate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzute la art. 28 din Constituţia din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile civile şi politice, precum şi dreptul la viaţă privată, prevăzut la art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
În concluzie, instanţa va admite recursul, va desfiinţa soluţia adoptată şi, rejudecând cauza, va admite sesizarea C.N.S.A.S. şi va constata calitatea de colaborator, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3896 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului C.N.S.A.S.
Constată calitatea pârâtului T.L. de colaborator al Securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2551/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2553/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
