ICCJ. Decizia nr. 2521/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2521/2012
Dosar nr. 219/42/2011
Şedinţa publică de la 22 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Ministerul Finanţelor Publice ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata imediată (30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii) a drepturilor băneşti în sumă de 160.240 lei acordate prin Decizia nr. 2978 din 02 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă calculate până la data plaţii efective şi obligarea la plata daunelor morale, în cuantum de 50 000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia nr. 2978 din 02 septembrie 2008 Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a statuat că este îndreptăţit la acordarea sumei de 160.240 lei în baza prevederilor legii nr. 247/2005 iar din momentul emiterii acestei decizii şi până în prezent a solicitat acestei instituţii din cadrul A.N.R.P. punerea în executare, prin 7 memorii separate.
Răspunsurile primite de la A.N.R.P. au oscilat de-a lungul timpului de la justificarea lipsei fondurilor băneşti şi asigurarea executării deciziei în termen, până la comunicări ce nu au nici cea mai mică legătură cu speţa de faţă invocându-se prevederile unei ordonanţe de urgenţă nr. 62/2010.
Pârâta A.N.R.P., prin întâmpinarea formulată a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi prematurităţii cererii de chemare în judecată.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin A.F.P. Târgovişte a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. A învederat disp. art. 141 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 247/2005 şi a arătat că simplul fapt că A.N.R.P. nu are buget propriu şi virarea sumelor cu această destinaţie de la bugetul de stat se face prin Ministerul Finanţelor Publice nu este suficient pentru a se considera că are calitate procesuală pasivă.
Prin sentinţa civilă nr. 167 din 22 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prematurităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Ministerului Finanţelor Publice, ca neîntemeiate, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul L.I. împotriva pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a obligat pârâţii la plata drepturilor băneşti în sumă de 160.240 lei acordate prin Decizia nr. 2978 din 2 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală Pentru stabilirea Despăgubirilor, a obliat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale, respingând în rest acţiunea şi a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În soluţionarea excepţiilor Curtea de Apel a reţinut că potrivit pct. 20 şi 22 din O.U.G. nr. 81/2007, A.N.R.P. este organismul căruia îi revin competenţe de executare a deciziilor emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, respectiv prin emiterea titlurilor de plată, a titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar, în acest sens fiind înfiinţată Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar, în structura acestei instituţii, astfel încât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost respinsă ca neîntemeiată.
Curtea de Apel a reţinut ca neîntemeiată şi excepţia prematurităţii acţiunii întrucât, în raport de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, trebuia respectat un termen rezonabil de soluţionare a cauzei, termen care cuprinde şi durata procedurilor administrative, procedură începută de reclamant în 2001, în condiţiile în care au trecut mai mult de doi ani de la data emiterii titlului de despăgubire.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, Curtea de apel, a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reţinând că aşa cum rezultă din art. 22 pct. 4 din O.U.G. nr. 81/2007, sursele de finanţare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcţie se asigură din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la Fondul Proprietatea din sumele obţinute ca urmare a vânzărilor de acţiuni emise de SC F.P. SA efectuate de Ministerul Finanţelor Publice, după deducerea cheltuielilor efectuate de SC F.P. SA şi în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice.
Pe fondul cauzei Curtea de Apel a reţinut că adoptarea O.U.G. nr. 62/2010 intrată în vigoare la 30 iunie 2010 prin care se suspendă emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, confirmă încă o dată, lipsa de disponibilitate a Statului Român de a efectua o reparaţie echitabilă în favoarea unei persoane lipsită o perioadă considerabilă de timp de un bun ce i-a aparţinut la un moment dat.
În acest sens, instanţa a reţinut că dreptul de creanţă născut în favoarea reclamantului prin emiterea deciziei C.C.S.D. nr. 2978 din 2 septembrie 2008, neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială şi are, deci, caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin. (1) din Protocolul adiţional nr. 1 al C.E.D.O.
În ceea ce priveşte termenul de finalizare a procedurii, respectiv obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, Curtea de Apel a apreciat că acest termen nu îndeplineşte condiţia de rezonabilitate, acest capăt de cerere fiind respins.
Şi solicitarea de a se proceda la actualizarea sumei şi la plata dobânzii legale, Curtea de apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Curtea de apel a apreciat ca întemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, susţinând că repararea integrală a prejudiciului presupuse înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil, în scopul repunerii în situaţia anterioară. Daunele morale sunt apreciate în literatura de specialitate ca reprezentând o atingere a valorilor care definesc personalitatea umană, precum şi consecinţele negative suferite de reclamant pe plan psihic, instanţa putând aprecia în raport cu acestea importanţa valorilor morale lezate şi intensitatea cu care au fost receptate consecinţele vătămării. Acordarea de daune morale în cuantum de 25.000 lei, reprezintă o reparaţie corespunzătoare pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, persoană în vârstă, cu afecţiuni de sănătate, care se află într-o procedură începută în anul 2001 şi nefinalizată nici până în prezent.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul L.I. şi pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
I.În motivarea recursului, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor arată că emiterea titlului de plată şi plata efectivă a despăgubirilor se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Astfel, Legea nr. 247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar pentru emiterea titlului de plată, actul normativ stabileşte termenul de 15 de zile de la data disponibilităţilor financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opţiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Mai mult, pentru a nu lăsa loc la interpretări, legiuitorul, prin art. 182 pct. 5 din H.G. nr. 128/2008, a prevăzut prin derO.G.are de la art. 182 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008, situaţia în care Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul A.N.R.P. va putea emite cu prioritate titluri de plată şi/sau titluri de conversie, şi anume în cazuri excepţionale (cazuri medicale, cazuri sociale, dovedite prin înscrisuri). În acest sens, reclamantul nu a solicitat plata cu prioritate pentru motivele deosebite arătate mai sus.
Prin urmare, ţinând cont de greutăţile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere şi numărul mare al cererilor de restituire formulate de foştii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluţionarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronolO.G.ice în care au fost înregistrate opţiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate in aceeaşi situaţie.
În ceea ce priveşte obligarea la virarea în contul reclamantului a sumei de 25.000 lei, reprezentând daune morele şi ţinând cont de faptul că aşa cum a precizat şi instanţa „daunele morale reprezintă o atingere a valorlor care definesc personalitatea umană, precum şi consecinţele negative suferite de reclamant pe plan pisihic.”, recurenta consideră că o astfel de solicitare este neîntemeiată şi nelegală întrucât în speţă nu poate fi vorba de o atingere a acestor valori.
Şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.400 lei, este apreciată ca neîntemeiată de recurentă, deoarece instanţa nu a precizat în baza căror dovezi depuse la dosar reţine cheltuieli de judecată în cuantum de 1.400 lei.
Recurenta mai arată că potrivit art. 3 alin. (1) al Ordonanţei de Urgenţă nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30 iunie 2010 „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum si unele măsuri adiacente”.
II. Reclamantul L.I., în motivarea recursului său, arată că instanţa a ignorat faptul că O.G. nr. 9/2000 reglementează nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti în general, atunci când afirmă faptul că prevederile acesteia nu sunt aplicabile.
În ceea ce priveşte actualizarea cu indicele de inflaţie recurentul precizează că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 247/2005 prevăd această posibilitate,deci trebuie avut în vedere acest fapt ca pe o modalitate de reparare a prejudiciului, având ca obiect păstrarea valorii reale a obligaţiei evaluării în ani prin modificarea valorii normale a acesteia.
Se mai susţine că instanţa de fond nu a ţinut cont la stabilirea daunelor morale, de situaţia de fapt, de starea de sănătate a reclamantului şi a familiei sale.
Reclamantul consideră că instanţa de fond trebuia să-i acorde întreaga sumă de 50 000 lei cu titlu de daune morale, aşa cum a solicitat.
III. Pârâta Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte, în motivarea recursului, susţine că în mod greşit instanţa a respins excepţiile invocate întrucat plata despăgubirilor solicitate de către reclamant se face numai de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu sume provenind de la bugetul de stat şi care au în mod expres acestă destinaţie.
Se mai arată că Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Damboviţa, nu poate dispune efectuarea unor plăţi de acest fel, invocând în susţinere disp. art. 6 din O.U.G. 25/2007, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 99/2008.
Potrivit Legii nr. 290/2003 şi H.G. nr. 1120/2006, rezultă că plata acestor despăgubiri se face numai de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, iar sumele provin din bugetul de stat, unde sunt prevăzute cu această destinaţie. În opinia recurentei, numai pentru faptul că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are buget propriu şi virarea sumelor cu aceasta destinaţie de la bugetul de stat se face în bugetul M.F.P., nu este suficient pentru a considera că în astfel de cauze Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului,cu dispoziţiile legale incidente pricinii, cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de pârâţii Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sunt fondate, iar recursul declarat de reclamantul L.I. este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 141 alin. (3) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar ce funcţionează în cadrul A.N.R.P. are ca atribuţie principală acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptăţite cărora li s-au emis titluri de plată, conform art. 141 alin. (4) „Sumele de finanţare a acordării despăgubirilor în numerar de către direcţie se asigură, până la listarea SC F.P. SA, din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la SC F.P. SA şi în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor”, iar alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că „Sumele prevăzute în bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru aplicarea prezentei legi, se transferă, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în bugetul acestora”.
Legea prevede că despăgubirile în numerar se asigură până la listarea SC F.P. SA din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la Fondul Proprietatea şi numai în completarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 34/2009, modificată, Ministerul Finanţelor Publice este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi programul de guvernare în domeniul finanţelor publice şi are ca atribuţie administrarea generală a finanţelor publice.
Conform art. 3 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ, Ministerul Finanţelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat, dar şi al legilor de rectificare a bugetului de stat şi potrivit pct. 12 aprobă, în condiţiile legii, repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
Înalta Curte, constată că plata despăgubirilor se face numai de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar apreciazăcă instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte, numai pentru faptul că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are buget propriu, iar virarea sumelor se face în bugetul Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru aceste motive Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte, va modifica sentinţa recurată şi pe cale de consecinţă se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Înalta Curte, pe lângă argumentele deja prezentate, reţine următoarele:
Referitor la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată de instanţa de fond, Înalta Curte nu neagă faptul că reclamantul are cel puţin „speranţa legitimă”, în sensul de „bun” reglementată de art. 1 din protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O.
Însă, trebuie subliniată jurisprudenţa C.E.D.O. care a stabilit că, în situaţiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecinţe economice importante asupra ansamblului unui stat, autorităţile naţionale trebuie să dispună de o mare putere discreţionară, nu numai în a alege măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar şi pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.
Astfel, chiar în cauza M.A. şi alţii împotriva României, Curtea a luat act de sarcina foarte importantă pe care legislaţia în materia bunurilor imobile naţionalizate o reprezintă pentru bugetul de stat (paragraful 227) şi a fost de acord că plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea reprezenta o măsură susceptibilă de a respecta un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii.
SC F.P. SA a devenit funcţional începând cu 21 ianuarie 2011, mai ales că multe condamnări ale României la C.E.D.O. s-au datorat şi constatării că acest fond nu este funcţional, iar lansarea tranzacţiilor este de natură să îndrepte o parte a beneficiarilor „titlurilor de despăgubire” către piaţa bursieră, ceea ce ar uşura presiunea bugetară (cauza M.A., paragraful 228, teza ultimă).
Înalta Curte consatată că, prin O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010 s-a prevăzut, în art. 3 alin. (1), că pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În art. 3 alin. (2) din acelaşi act normativ s-a stabilit că „Pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de SC F.P. SA, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea”, iar în art. 3 alin. (3) s-a spus că „Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea. Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de SC F.P. SA vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod nelegal a admis acţiunea reclamantului, motiv pentru care va admite recursul declarat de aceasta şi va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
De asemenea, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat având în vedere considerentele prezentate mai sus.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile formulate de Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte şi va respinge acţiunea faţă de acesta. Totodată, va respinge acţiunea formulată de reclamantul L.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca nefondată şi va respinge recursul declarat de reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, împotriva sentinţei civile nr. 167 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte şi respinge acţiunea faţă de acesta.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul L.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca nefondată.
Respinge recursul declarat de reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2520/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2523/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
