ICCJ. Decizia nr. 2523/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2523/2012
Dosar nr. 349/43/2010
Şedinţa publică de la 22 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, anularea hotărârii nr. 5239 din 11 octombrie 2010 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată, deoarece împreună cu familia a fost obligat să se refugieze din localitatea Bărboşi, în Comuna Minai Viteazu, în luna septembrie 1941, datorită regimului instaurat şi s-a reîntors în data de 6 martie 1945.
În susţinerea acţiunii reclamantul a depus în copie, mai multe înscrisuri printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale unor martori.
Prin sentinţa civilă nr. 136 din 26 mai 2011 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 5239 din 11 octombrie 2010 şi a constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul împreună cu părinţii lui a fost obligat să se refugieze în urma ocupării Ardealului de Nord, suferind împreună cu aceştia privaţiunile datorate prigoanei din motive etnice, situaţie în care se poate aprecia că reclamantului i se poate recunoaşte calitatea de refugiat pentru perioada 6 septembrie 1941 - 6 martie 1945 şi poate fi beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, aceste drepturi urmând să-i fie acordate începând cu data de 1 octombrie 2010.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş a declarat recurs.
În motivarea recursului se arată că reclamantul a anexat cererii doar acte neoficiale, respectiv declaraţii de martori care nu pot constitui dovezi ale persecuţiei etnice, din acestea nerezultând situaţia de persoană strămutată din cauza persecuţiilor etnice la care a fost supus în sensul prevăzut de Legea nr. 189/2000.
Recurenta susţine că din actele depuse nu rezultă într-adevăr faptul că reclamantul ar fi fost refugiat şi că acest lucru s-ar fi datorat unor motive etnice, aşa cum prevede Legea nr. 189/2000.
Dispoziţiile legii nr. 189/2000 acordă drepturi numai persoanelor persecutate şi ca urmare refugiate din motive etnice.
În acest sens comisia a respins cererea considerând ca nu s-a făcut dovada că reclamantul s-a aflat în situaţia prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimatul-reclamant a încercat să-şi dovedească calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale.
Simpla mutare a reclamantului dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuţii etnice.
Or, simplele declaraţii ale martorilor din care rezultă că aceştia cunosc situaţia reclamantului, nu pot fi luate în considerare.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, nu respectă cerinţele prevăzute de lege şi nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
În cauză, intimatul-reclamant a plecat din localitatea Bărboşi, în localitatea Turda, ambele localităţi aflându-se în teritoriile administrate de România şi nu în teritoriile cedate ca urmare a Dictatului de la Viena.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat evenimentelor politico-militare existente la aceea vreme, însă legiuitorul nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii de persoane.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamant instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Aşa fiind, cum intimatul-reclamant nu a făcut dovada în nici un fel că ar fi fost refugiat şi că acest lucru ar fi fost consecinţa unor persecuţii din motive etnice, în mod greşit, instanţa de fond, a admis acţiunea.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva sentinţei civile nr. 136 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul C.A., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2521/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2524/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
