ICCJ. Decizia nr. 2570/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2570/2012
Dosar nr. 8818/62/2011
Şedinţa de la 24 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 8818/62/2011, reclamanţii Municipiul C., Consiliul Local al Municipiului C. şi Primarul Municipiului C. P.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Braşov anularea încheierii nr. VI/269 din 21 iunie 2011 a Curţii de Conturi şi a Deciziei nr. 4 din 20 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi a Judeţului Braşov.
2. Hotărârea Tribunalului
Prin Sentinţa nr. 4490/CA din 1 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 8818/62/2011 s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că după data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010, competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate.
3. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Decizia nr. 15/F din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii invocată de reclamanţii Municipiul C., Consiliul Local al Municipiului C. şi Primarul Municipiului C. P.A. şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa materială de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanţii Municipiul C., Consiliul Local al Municipiului C. şi Primarul Municipiului C. P.A. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Braşov în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ.
S-a constatat ivit astfel un conflict negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că obiectul acţiunii introductive priveşte contestaţia împotriva încheierii nr. VI/269 din 21 iunie 2011 a Curţii de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
S-a reţinut că litigiul a fost determinat de controlul efectuat de Camera de Conturi a Judeţului Braşov în perioada 17 - 21 decembrie 2010 la UAT Municipiul C., respectiv de constatările şi de măsurile dispuse cu această ocazie.
Astfel, la data de 21 decembrie 2010 Camera de Conturi a Judeţului Braşov a întocmit procesul-verbal de constatare nr. 2258 ca urmare a auditului financiar asupra contului de execuţie pe anul 2009.
În baza acestui proces-verbal de constatare, Camera de Conturi a Judeţului Braşov a emis Decizia nr. 4 din 20 ianuarie 2011, prin care s-au constatat abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat crearea de prejudicii şi s-a decis declanşarea procedurilor de recuperare a prejudiciului.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat contestaţie înregistrată sub nr. 253 din 7 februarie 2011, ce a fost soluţionată prin încheierea nr. VI.269 din 21 iunie 2011 a Curţii de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale în sensul respingerii.
La data de 13 decembrie 2010 s-a publicat în M. Of. al României Hotărârea nr. 130/4.11.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, până la acea dată, fiind aplicabilă Hotărârea nr. 1/2009.
Potrivit pct. 229 din Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 130/2010 "cauzele aflate pe rolul instanţelor la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanţei". Aceste prevederi au caracter tranzitoriu, însă nu reglementează şi situaţia actelor întocmite de Curtea de Conturi sau de camerele de conturi judeţene contestate înainte de publicarea noului regulament şi atacate în instanţă după publicarea noului regulament.
Instanţa a reţinut că interpretarea dispoziţiilor pct. 229 din Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 130/2010, în sensul în care cauzele înregistrate pe rolul instanţelor după data de 13 decembrie 2010 se judecă potrivit noului regulament, chiar dacă au ca obiect acte emise înainte, respectiv sub imperiul vechiului regulament, echivalează cu încălcarea principiul neretroactivităţii legii, principiu statuat prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 130/2010 reglementează procedura prealabilă împotriva unor acte emise în baza regulamentului pe care îl aprobă, iar sesizarea instanţei de contencios administrativ priveşte doar încheierea emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzute la pct. 213.
Instanţa a constatat că, fiind vorba despre acte emise în baza unui Regulament privind valorificarea actelor rezultate din activităţile specifice Curţii de Conturi a României, contestarea lor în cadrul procedurii prealabile şi sesizarea instanţei se vor face în baza aceluiaşi regulament, o altă interpretare conducând la naşterea unei lex terţia.
Noul Regulament vizează actele emise în baza sa şi nu poate conţine norme de procedură pentru acte emise în baza vechiului Regulament.
Pct. 108 din Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 1/2009 prevede: "În cazul încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanţei se depune la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalelor judeţene".
Mai mult, Curtea a reţinut soluţia dată în şedinţa plenului judecătorilor Secţiei de contencios administrative şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru unificarea practicii, în conformitate cu care s-a stabilit că aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect acţiuni prin care se solicită anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României, în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva măsurilor dispuse prin decizia emisă de camera de conturi judeţeană, anularea deciziei emisă de camera de conturi judeţeană, anularea procesului-verbal de constatare încheiat de camera de conturi judeţeană.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, a Deciziei nr. 4 din 20 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi a Judeţului Braşov, precum şi a hotărârii emise în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei arătate, respectiv a încheierii nr. VI/269 din 21 iunie 2011 a Curţii de Conturi.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile din regulamentul Curţii de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate faţă de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curţii de apel competenţa de soluţionare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, nu pot contraveni normelor de competenţă stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind şi Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor respective din Regulament.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Judeţului Braşov, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Municipiul C. prin Primar, Consiliul Local al Municipiului C., Primarul Municipiului C., P.A., Camera de Conturi a Judeţului Braşov şi Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2571/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2565/2012. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
