ICCJ. Decizia nr. 2571/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2571/2012

Dosar nr. 2633/98/2011

Şedinţa de la 24 mai 2012

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr. 2633/98/2011, reclamantul L.P.M.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Ialomiţa anularea încheierii nr. VI/235 din 23 mai 2011 a Curţii de Conturi şi a Deciziei nr. 18 din 01 aprilie 2011, pct. 4 şi 5 a Camerei de Conturi a Judeţului Ialomiţa.

2. Hotărârea Tribunalului

Prin Sentinţa nr. 2415/F din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Ialomiţa a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ialomiţa, excepţie invocată de Curtea de Conturi a României şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel.

Faţă de aceste prevederi, Tribunalul în baza art. 137 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ialomiţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

3. Hotărârea Curţii de Apel

Prin Sentinţa nr. 1267 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

Constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că actul administrativ ce formează obiectul litigiului dedus judecăţii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice şi este supus executării, precum şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de judecată este decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, autoritate publică de nivel local.

Curtea a reţinut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum şi soluţia adoptată de Plenul judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care stabilesc în favoarea Tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor ce privesc anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, a Deciziei nr. 18 din 01 aprilie 2011 a Camerei de Conturi a Judeţului Ialomiţa, precum şi a hotărârii emise în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei arătate, respectiv a încheierii nr. VI/235 din 23 mai 2011 a Curţii de Conturi.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile din regulamentul Curţii de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate faţă de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curţii de apel competenţa de soluţionare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, nu pot contraveni normelor de competenţă stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind şi Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor respective din Regulament.

Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Judeţului Ialomiţa, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe L.P.M.B. - Slobozia, Camera de Conturi a Judeţului Ialomiţa şi Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2571/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond