ICCJ. Decizia nr. 2601/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2601/2012
Dosar nr. 2449/54/2011
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC L.I. SRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 52 din 29 aprilie 2011, emisă de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a plângerii formulate împotriva acesteia.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a formulat plângere împotriva deciziei de impunere solicitând anularea acesteia, întrucât toate impozitele şi taxele stabilite în sarcina reclamantei de către organul fiscal au fost achitate integral şi în avans.
Reclamanta a precizat oral că Decizia de impunere a cărei executare se solicită a fi suspendată este nr. F/DJ/522 din 29 aprilie 2011.
Prin sentinţa nr. 1523 din 29 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15510/63/2011, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L.I. SRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj, fiind suspendată executarea Deciziei de impunere nr. 522 din 29 aprilie 2011, emisă de către D.G.F.P. Dolj, până la pronunţarea instanţei de fond.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs recurenta D.G.F.P. Dolj, în numele şi pentru A.F.P.C.M. Dolj, iar prin Decizia nr. 2953 din 18 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis recursul pârâtei, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că intimata-reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 52 din 29 aprilie 2011, în condiţiile art. 14 L.C.A., a constatat că Decizia de impunere nr. F/DJ/522 din 09 mai 2011 este emisă de D.G.F.P. Dolj - A.I.F., iar contestaţia administrativ fiscală este formulată şi înregistrată sub nr. 31800 din 18 mai 2011, către şi de către acest organ fiscal.
Astfel, Curtea a constatat că în speţă nu a fost introdus în cauză emitentul Deciziei de impunere nr. F/DJ/522 din 09 mai 2011.
Prin sentinţa nr. 30 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cauzei în fond după casare, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L.I. SRL, împotriva pârâtei D.G.F.P. Dolj, în numele şi pentru A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că măsura suspendării se justifică numai dacă actul în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligaţii a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului şi că această condiţie nu este îndeplinită în speţă pentru că nu s-a dovedit iminenţa producerii unei pagube imposibil de înlăturat.
Instanţa a apreciat că înscrisurile depuse la dosar, în raport de care s-a invocat iminenţa începerii executării silite asupra bunurilor imobile şi a conturilor societăţii, nu sunt suficiente în a demonstra condiţia pagubei iminente, o astfel de pagubă putând a se deduce prin raportare la cifra de afaceri a societăţii pentru a se determina un eventual blocaj al activităţii, la eventuale credite angajate în vederea desfăşurării activităţii sau a numărului de salariaţi ai societăţii ale căror drepturi salariale ar fi în imposibilitate de a fi achitate de către reclamantă.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că în cererea de suspendare formulată reclamanta nu a indicat în concret motivele care ar afecta legalitatea actelor administrative fiscale a căror suspendare se solicită, astfel că cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale este neîntemeiată, nefiind dovedite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC L.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că în rejudecarea cauzei Curtea de Apel Craiova a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, respingând pe fond cererea de suspendare atât în ceea ce priveşte nerespectarea îndrumărilor date de decizia de casare, cât şi în ceea ce priveşte reaprecierea materialului probator administrat în cauză.
Recurenta-reclamantă arată că Decizia de casare nr. 2953 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 15510/63/2010, a avut în vedere un singur considerent, respectiv obligativitatea de a cita D.G.F.P. Dolj în cauză, negăsindu-se întemeiată nici o altă critică formulată de recurentă în ceea ce priveşte fondul cauzei.
Recurenta învederează faptul că a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 522 din 29 aprilie 2011 pentru faptul că impozitul pe dividende a fost plătit în totalitate, aşa cum reiese din probele administrate în cauză, făcându-se astfel dovada îndeplinirii obligaţiei de plată, precum şi faptul că executarea propriuzisă şi efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiţia s-a pronunţat şi a stabilit că sumele menţionate în actul fiscal sunt datorate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, iar cererea de suspendare a rămas fără interes.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin decizia a cărei suspendare s-a solicitat în cauză, respectiv Decizia de impunere nr. 522 din 29 aprilie 2011 emisă de D.G.F.P. Dolj, reclamanta SC L.I. SRL a fost obligată la plata obligaţiilor suplimentare, reprezentând impozit pe profit, T.V.A., impozit pe dividende şi accesorii, în speţă fiind începută executarea silită a reclamantei pentru suma de 301.693 lei, aşa cum rezultă din somaţia şi titlul executor depuse la dosar.
La data de 25 mai 2012, recurenta-reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri din care rezultă dovada achitării sumelor datorate în baza deciziei a cărei suspendare s-a solicitat în cauză, astfel că este evident că recurenta-reclamantă nu mai are interes în soluţionarea cererii de suspendare.
Or, activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.
Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.
În măsura în care promovarea unei cereri nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
Astfel fiind, în raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu mai are interes în soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.
Faţă de cele ce preced, în raport cu înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că nu mai are relevanţă cercetarea fondului cauzei şi că se impune admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără interes, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC L.I. SRL împotriva sentinţei nr. 30 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2599/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2602/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
