ICCJ. Decizia nr. 2605/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2605/2012
Dosar nr. 484/33/2011
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în condiţiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, urmare a evaluării care a fost efectuată în baza actului normativ menţionat pentru cota de 1/2 din 9/10 părţi din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nr. 1, 2, 3, şi 5 şi din terenul aferent acestora, din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F. Cluj, ce face obiectul Dosarului nr. 17574/CC.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziţia nr. 1194 din 14 martie 2006 a primarului municipiului Cluj-Napoca, aşa cum a fost modificată prin Dispoziţia nr. 186 din 24 ianuarie 2011, s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile legii şi că ulterior aceste acte însoţite de notificări şi dosarul aferent au fost înaintate C.C.S.D. formând Dosarul nr. 17524/CC.
A mai arătat reclamantul că prin Decizia nr. 5438 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 1694/33/2008, a fost admis recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva sentinţei nr. 71 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj şi a fost modificată hotărârea, în sensul admiterii acţiunii reclamantei, cu consecinţa obligării Comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cota ce revine reclamantei din imobilele care fac obiectul Dispoziţiei nr. 1194/2006, iar pentru cota de 1/2 din 9/10 parte din imobilele identificate în petitele acţiunii şi care fac obiectul Dosarului nr. 1757/CC s-a propus prin Decizia C.C.S.D. nr. 9199 din 19 ianuarie 2011 acordarea de despăgubiri în favoarea doamnei S., în cuantum de 295.898,24 lei, urmând ca ulterior să fie emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire în favoarea sa pentru cota de 1/2 din 9/10.
A mai arătat reclamantul că a fost lipsit de prerogativele dreptului de proprietate, dispoziţia primarului putând fi asimilată unui bun în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adiţional.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, C.C.S.D. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 356 din 15 iunie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.V., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. şi aobligat pârâta să emită în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru cota de 1/2 din 9/10 parţi din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nr. 1, 2, 3 şi 5 şi din terenul aferent acestora din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F. Cluj, care face obiectul Dosarului nr. 17574/CC.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că în baza Legii nr. 10/2001 reclamantul a notificat autorităţile, solicitând acordarea de despăgubiri băneşti pentru apartamentele 1, 2, 3 şi 5 înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 şi pentru terenul aferent acestora din imobilul în litigiu, că prin dispoziţiile ulterioare emise de Primarul Municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea numitei S.E. şi a reclamantului, iar Dosarul aferent a fost înaintat C.C.S.D. fiind înregistrat sub nr. 17574/CC, că, urmare a demersurilor ulterioare inclusiv în faţa instanţei s-a emis la 19 ianuarie 2011 titlul de despăgubire nr. 9119 în favoarea doamnei S.E., în cuantum de 295.898,54 lei, sumă rezultată din raportul de evaluare întocmit în Dosarul nr. 17574/CC pentru cota de 1/2 din 9/10 parte şi că prin acelaşi act se arată că pentru cota de 1/2 din 9/10 parte din imobilul notificat, la care este îndreptăţit reclamantul G.V., se va pronunţa o decizie ulterioară.
Instanţa a reţinut că fiind declanşată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 reclamantul s-a adresat comisiei pentru emiterea titlului, iar apoi, în considerarea faptului că în mod nejustificat se refuză rezolvarea, acesta s-a adresat instanţei, obiectul cererii constând în verificarea legalităţii şi temeiniciei refuzul soluţionării dosarului, respectiv emiterea deciziei prevăzute de Legea nr. 247/2005 în condiţiile în care în acelaşi dosar a fost făcută evaluarea şi acordate despăgubiri pentru cota deţinută în acelaşi imobil de o altă persoană.
Instanţa de fond a constatat că de la solicitarea adresată autorităţii îndrituite au trecut aproape cinci ani şi cererea nu a fost rezolvată, urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate, număr mare de dosare, depăşindu-se astfel termenul rezonabil, iar refuzul neputând fi considerat justificat.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că dreptul de creanţă născut în favoarea reclamantului prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială şi are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluţionarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor sale.
Instanţa a apreciat că susţinerile reclamantului cu privire la nesoluţionare în termen, la numire evaluator şi emiterea titlului de despăgubire sunt întemeiate, cu atât mai mult cu cât a fost efectuată expertiza pentru o cotă parte din imobil, emiţându-se titlu de despăgubire altei persoane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că în speţă au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei, de vreme ce etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 1194 din 14 martie 2006 a fost transmis de Primăria Municipiului Cluj, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 17574/CC, că dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat şi s-a constatat că prin Decizia nr. 5438 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 1694/33/2008, s-a admis acţiunea reclamantei S.E. în contradictoriu cu C.C.S.D. şi a obligat-o pe aceasta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota ce i-a revenit reclamantei S.E. din imobilele care fac obiectul Dispoziţiei nr. 1194 din 14 martie 2006, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Astfel, prin Decizia nr. 9199 din 19 ianuarie 2011. s-au acordat măsuri reparatorii în favoarea doamnei S.E., în cuantum de 295.898,24 lei reprezentând cota de Vi din 9/10 părţi din imobil.
Arată recurenta că în următoarea şedinţă a C.C.S.D. urmează a fi supus aprobării raportul de evaluare întocmit în Dosarul de despăgubire nr. 17574/CC, pentru cota de 1/2 din părţi din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nr. 1, 2, 3 şi 5 şi din terenul aferent acestora din imobilul situat în Cluj - Napoca, înscris iniţial în C.F. Cluj, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea domnului G.V.
Recurenta apreciază ca fiind neîntemeiate aspectele reţinute de instanţa de fond, potrivit cărora urmarea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ar depăşi termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, deoarece jurisprudenţa C.E.D.O. în materie de termen rezonabil stabileşte anumite criterii ce trebuie luate în calcul, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi cea a autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant, criterii ce susţin aprecierile recurentei conform cărora considerentele reţinute de către instanţa de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de către C.C.S.D. referitor la transmiterea dosarului de despăgubire al reclamantului evaluatorului sau societăţii de evaluare sunt neîntemeiate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii, prima instanţă reţinând în mod corect situaţia de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză şi realizând o încadrare juridică adecvată.
După cum se constată din înscrisurile existente la dosar, în favoarea intimatului-reclamant a fost emisă Dispoziţia nr. 1194 din 14 martie 2006 de către Primăria Municipiului Cluj Napoca, aşa cum a fost modificată prin Dispoziţia nr. 186 din 24 ianuarie 2011, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
Dosarul de despăgubire a fost înaintat C.C.S.D., fiind înregistrat sub nr. 17524/CC la Secretariatul Comisiei iar ulterior, prin Decizia nr. 5438 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 1694/33/2008, a fost admis recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva sentinţei nr. 71 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj şi a fost modificată hotărârea în sensul admiterii acţiunii reclamantei cu consecinţa obligării Comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cota ce revine reclamantei din imobilele care fac obiectul Dispoziţiei nr. 1194/2006; pentru cota de 1/2 din 9/10 parte din imobilele identificate în petitele acţiunii şi care fac obiectul Dosarului nr. 1757/CC s-a propus prin Decizia C.C.S.D. nr. 9199 din 19 ianuarie 2011 acordarea de despăgubiri în favoarea doamnei S. în cuantum de 295.898,24 lei, urmând ca ulterior să fie emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamantului pentru cota de 1/2 din 9/10.
Admiţând în parte acţiunea formulată de intimatul-reclamant, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că de la data solicitării adresate autorităţii îndrituite au trecut aproape cinci ani şi cererea nu a fost rezolvată, urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate, număr mare de dosare, depăşindu-se astfel termenul rezonabil, perspectivă din care refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat, iar prin nesoluţionarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă a încălcat reclamantului dreptul la respectarea bunurilor sale.
Astfel, Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D.
Astfel fiind, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora:
- alin. (1): „Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
- alin. (2): „ Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor.”
- alin. (21): „Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.”
- alin. (22): „Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul M.F.P. nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul C.C.S.D. a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
- alin. (4): „Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.”
- alin. (5): „Secretariatul C.C.S.D. va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.”
- alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite C.C.S.D. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.”
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menţionează că „în baza raportului de evaluare C.C.S.D. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
În cauză, este necontestat că reclamantul a solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, că procedura administrativă de restituire a imobilului în litigiu a început cu Notificarea nr. 428 din 24 iulie 2001, iar, ca urmare, prin Dispoziţia nr. 1194 din 14 martie 2006, Primăria Municipiului Cluj Napoca a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul precizat anterior reclamantului şi numitei S.E., Dosarul fiind transmis către C.C.S.D. şi înregistrat sub nr. 17574/CC.
De asemenea, prin Decizia nr. 5438 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 1694/33/2008, a fost admis recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva sentinţei nr. 71 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj şi a fost modificată hotărârea recurată în sensul admiterii acţiunii reclamantei, cu consecinţa obligării Comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cota ce revine reclamantei din imobilele care fac obiectul Dispoziţiei nr. 1194/2006, iar pentru cota de 1/2 din 9/10 parte din imobilele identificate în petitele acţiunii şi care fac obiectul Dosarului nr. 1757/CC s-a propus prin Decizia C.C.S.D. nr. 9199 din 19 ianuarie 2011 acordarea de despăgubiri în favoarea doamnei S. în cuantum de 295.898,24 lei, urmând ca ulterior să fie emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamantului G.V. pentru cota de 1/2 din 9/10.
În cauză s-a efectuat verificarea legalităţii măsurii de respingere a cererii de restituire în natură şi evaluarea imobilului, dar nu a fost finalizată procedura administrativă prin emiterea titlului de despăgubire.
Admiţând acţiunea formulată de intimatul-reclamant împotriva pârâtei C.C.S.D., instanţa de fond a susţinut, în esenţă, că cererea acestora nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil, ca garanţie a unui proces echitabil statuat la art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, soluţie pe care instanţa de recurs o apreciază ca fiind legală şi temeinică.
Este adevărat că Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluţionarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăseşte nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, precum nici în Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de C.C.S.D., dar această situaţie nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluţionare să fie lăsată la voia autorităţii competente.
Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administraţiei publice, este principiul operativităţii, care obligă orice structură administrativ ca, în scopul realizării interesului general, dar şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acţioneze în mod prompt, eficace şi eficient.
În acest sens, trebuie menţionată Recomandarea nr. CM/(2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administraţii), ca administraţiile publice să acţioneze şi să-şi execute obligaţiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei şi cu interesele care există în cauza respectivă.
Într-adevăr, ca urmare a aderării României la U.E. şi intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a U.E. din 7 decembrie 2000, cetăţenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetăţeni europeni.
Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparţial, corect şi într-un termen rezonabil.
Or, având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţie, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislaţia primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de faţă, cât şi în reglementările secundare - H.G. nr. 1095/2005 şi Decizia nr. 2815/2008, în cazul de faţă, referitoare la procedura de soluţionare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate şi nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare şi cu încălcarea termenului rezonabil de soluţionare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.
Pe de altă parte, trebuie menţionat şi faptul că, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a statuat că termenul rezonabil, ca garanţie a unui proces echitabil, în sensul art. 6 parag, 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil şi în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluţionarea oricăror cereri de către organele administraţiei publice centrale sau locale.
Deci, în concluzie, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că autorităţile administrative competente, în lipsa unui termen legal, erau obligate să acţioneze într-un termen rezonabil pentru soluţionarea cererii intimaţilor-reclamanţi.
De asemenea, în raport cu data declanşării procedurii administrative - anul 2001 şi cu data înregistrării dosarului la C.C.S.D., precum şi în raport cu importanţa cauzei pentru intimatul-reclamant, dar şi cu atitudinea de tergiversare manifestată de autorităţile administrative competente, rezultă că instanţa de fond a apreciat în mod întemeiat încălcarea termenului rezonabil de către autorităţile respective, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit ca atitudinea de a nu soluţiona cererea unei persoane, manifestată cu exces de putere.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeaşi lege, prin exces de putere se înţelege exercitarea de către autorităţile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenţei legale sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Or, în cauză, aşa cum s-a argumentat mai sus, autorităţile administrative competente sesizate cu soluţionarea cererii formulate de intimaţii-reclamanţi, şi-au exercitat dreptul de apreciere cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve cererea în litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimatul-reclamant.
Astfel fiind, în mod întemeiat a reţinut instanţa de fond refuzul nejustificat în sarcina autorităţii publice recurente, pe care a obligat-o să emită decizia de stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite intimatului-reclamant, pentru cota de 1/2 din 9/10 părţi din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nr. 1, 2, 3 şi 5 şi din terenul aferent acestora din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F. 27 Cluj, care face obiectul Dosarului nr. 17574/CC.
Cum în cauză s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea numitei S.E. şi a reclamantului, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 17574/CC, efectuându-se raportul de evaluare şi eliberându-se titlul de despăgubire nr. 9119 în favoarea doamnei S.E. în cuantum de 295.898,54 lei, sumă rezultată din acest raport de evaluare, iar în favoarea reclamantului, pentru cota la care este îndreptăţit acesta, nu s-a emis decizia într-un termen rezonabil, se apreciază că neîndeplinirea obligaţiei de a emite un titlu de despăgubire aduce o atingere evidentă noţiunii de bun garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că autoritatea recurentă este în culpă, pentru că nu a luat măsuri eficiente pentru soluţionarea cererii reclamantului şi, în consecinţă, a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală sub acest aspect.
Emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, ca atribuţie ce îi incumbă autorităţii pârâte în cadrul procedurii administrative prealabile, nu a fost îndeplinită nici în momentul pronunţării instanţei de fond şi nici până în momentul pronunţării deciziei de recurs.
Este binecunoscut în doctrină şi practica administrativă că o autoritate publică nu se poate apăra şi nu poate justifica legal întârzierea în emiterea unui act administrativ pe motiv că cererile adresate sunt prea numeroase pentru a fi rezolvate într-un interval de timp rezonabil.
În speţă, faţă de situaţia de fapt expusă anterior, instanţa de recurs apreciază că atitudinea autorităţii pârâte nu respectă noţiunea de termen rezonabil, astfel cum aceasta rezultă din interpretarea art. 6 din C.E.D.O. şi a jurisprudenţei C.E.D.O.
Este de altfel cunoscut că la calcularea termenului rezonabil este luată în considerare toată perioada în care contestaţia unei persoane se află în faţa unei autorităţi administrative, aceasta neavând, în principiu, dreptul la un proces jurisdicţional, fiindu-i suspendat în această perioadă dreptul de acces la instanţă.
Având în vedere că intimaţii-reclamanţi au demarat procedura prevăzută de legile în materia restituirii bunurilor, în anul 2001, de importanţa cauzei pentru aceasta, dar şi atitudinea de tergiversare manifestată de autorităţile administrative competente, rezultă că instanţa de fond a apreciat în mod întemeiat existenţa refuzului nejustificat în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speţă, nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 356 din 15 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2602/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2643/2012. Contencios → |
|---|
