ICCJ. Decizia nr. 2629/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2629/2012
Dosar nr. 1111/57/2011
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea formulată, reclamantul G.L.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, suspendarea Deciziei de eliberare din funcţie a reclamantului din 11 august 2011 emisă de pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, până la pronunţarea de către instanţa de fond asupra cauzei.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr. 1311 din 11 august 2011 ca nefondată, apreciindu-se că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei cazului bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, neexistând împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, precum şi imediata producere a unui prejudiciu cert în patrimoniul reclamantului. Totodată, a invocat pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale pasive.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 309/2011 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Comisariatul General al Gărzii Financiare, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a admis cererea de suspendare a Deciziei de eliberare din funcţie din 11 august 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare, formulată de reclamantul G.L.D.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii sunt neîntemeiate, având în vedere că decizia de eliberare din funcţie este emisă chiar de pârâtul Comisariatul General Bucureşti al Gărzii Financiare, fiind semnată de comisar general. Totodată, a constatat că reclamantul a formulat plângere prealabilă conform actelor depuse la dosar.
Pe fondul cererii, Curtea a reţinut că instanţa are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrative nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Curtea a apreciat că natura măsurii dispuse prin actul a cărui suspendare se solicită constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamant în susţinerea cazului bine justificat se circumscriu condiţiei prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .
Suspendarea executării este o măsură de excepţie care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiţie care este îndeplinită în prezenta cauză.
Curtea de Apel a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube şi în consecinţă, a admis cererea de suspendare, deoarece reclamantul a prezentat argumente juridice aparent valabile în contestarea legalităţii actului administrativ pentru a determina o îndoială serioasă asupra legalităţii acestuia, iar prin înlăturarea reclamantului din funcţia de conducere, este iminentă producerea unui prejudiciu în patrimoniul său, prin diminuarea considerabilă a veniturilor sale.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că instanţa de fond nu a precizat, concret, care au fost motivele care i-au format convingerea că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a putea dispune măsura suspendării şi, de asemenea, nu a arătat motivele pentru care a înlăturat argumentele expuse prin întâmpinarea formulată.
Pe de altă parte, recurentul susţine că, în speţă, nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumţia de legalitate, fiind el însuşi titlu executoriu.
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”.
Prin urmare, legea impune următoarele condiţii pentru a se dispune suspendarea executării în condiţiile art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/ 2004:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenţei „cazului bine justificat”;
- să se facă dovada „pagubei iminente”.
Primele două condiţii sunt îndeplinite pentru că se solicită suspendarea unui act administrativ unilateral şi s-a formulat plângere prealabilă.
„Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/ 2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
Înalta Curte remarcă faptul că, prin sentinţa nr. 172 din 14 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6846/97/2011, instanţa învestită cu acţiunea în anulare a respins cererea de anulare a actului administrativ contestat, ceea ce reprezintă o împrejurare legată de starea de drept care înlătură îndoiala în privinţa legalităţii actului administrativ.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeaşi lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate nu a fost constatată în fond în cadrul acţiunii în anulare.
Condiţia pagubei iminente, o altă condiţie ce trebuie îndeplinită cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind „prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice sau a unui serviciu public”.
Instanţa de recurs reţine că, chiar dacă ar fi îndeplinită condiţia pagubei iminente, în raport de probele depuse la dosar, nu s-ar putea dispune suspendarea executării actului administrativ, aşa cum s-a solicitat, pentru că nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, deoarece cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Garda Financiară – Comisariatul General împotriva sentinţei nr. 309/2011 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul G.L.D., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2321/2012. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2742/2012. Contencios → |
|---|
