ICCJ. Decizia nr. 2789/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2789/2012
Dosar nr. 136/39/2011
Şedinţa publică de la 5 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Federaţia Asociaţiilor de proprietari Botoşani a solicitat în contradictoriu cu A.N.R.S.C.U.P., anularea Normelor tehnice din Ordinul nr. 343/2010 emis de aceasta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că ordinul atacat stabileşte norme în sensul repartizării consumurilor de energie termică între consumatorii din clădirile tip condominium în situaţia folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum, susţinând că acesta contravine prevederilor art. 48 din Legea nr. 230/2007.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, faţă de prevederile art. 21 din Constituţia României şi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, susţinând că reclamanta nu este titulara drepturilor pe care înţelege să le ocrotească prin prezenta acţiune, drepturi ce revin proprietarilor de apartamente, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 216 din 30 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate ca nefondate, a admis cererea şi a anulat Ordinul A.N.R.S.C nr. 343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu.
Pentru a adopta această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active pentru lipsa de interes, prima instanţă a reţinut că nu poate fi reţinută, având în vedere că reclamanta are stabilit prin Statut capacitatea de a apăra în procese, interesele asociaţiilor de proprietari, ca şi pe cele legate de proprietăţile comune sau individuale vizând administrarea condominiilor.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că Ordinul în discuţie vizează obligaţia plăţii într-un procent de 30-50 % din totalul facturii C.E.T. – cu titlu de cotă comună, de către toţi proprietarii de apartamente, respectiv atât cei ce beneficiază de serviciul public centralizat de încălzire C.E.T., cât şi de cei debranşaţi de la acest sistem.
Imobilele, blocurile cu acest sistem mixt de proprietari (branşaţi la C.E.T. şi debranşaţi de la C.E.T.) şi sisteme de furnizare a energiei termice, sunt denumite „condominii”.
Prima instanţă a reţinut că referitor la informaţiile privind modalitatea de plată, calcul, a cotei comune din factura de energie termică pentru imobilele cu sistem dual de încălzire (C.E.T. şi alte sisteme pentru proprietarii debranşaţi de la C.E.T.), solicitate de către reclamantă, pârâta a comunicat că plata se face conform art. 30 din Legea nr. 230/2007 şi art. 38 din Legea nr. 325/2006, ea neavând competenţa legală de a stabili procentul aferent părţilor comune la cheltuielile de încălzire în condominii, cu toate acestea prin ordinul atacat stabileşte la plata în condominii, a unui procent de 30-50 % cotă comună din factura de energie termică.
Aşa fiind, prima instanţă a reţinut că Ordinul în discuţie încalcă prevederile art. 48 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 230/2007 şi ale art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al infrastructurii de implementare, este de observat, din economia art. 2 al ordinului, că s-a acordat „clemenţa” operatorilor economici care nu realizează inventarierea suprafeţelor echivalente termic în subsolurile condominiilor care au montate repartitoare de costuri până la începutul sezonului de încălzire 2010-2011, se admite numai pentru acest sezon, utilizarea în calculele de repartizare a unei cote aferente părţilor comune de 30 % din valoarea facturilor pentru încălzire în decembrie, ianuarie, februarie şi de 50 % din celelalte luni de furnizare a agentului termic pentru încălzire.
Este evident astfel, că anterior acestui ordin, nu a fost dat operatorului economic un spaţiu temporal în care să procedeze la inventariere, montarea repartitoarelor de costuri.
Or, pentru a se realiza o contorizare a consumului conform Hotărârii nr. 933/2004, este necesară îndeplinirea unor condiţii din Ordinul nr. 233/2004 al A.N.R.S.C. - echilibrarea hidraulică a instalaţiilor, condiţie neîndeplinită de mare parte din operatori şi nici de către reclamantă.
În fine, cu privire la chestiunile legate de convenţia individuală, contractul cadru, care are la bază Legea nr. 325/2006 nu vor fi analizate în acest cadru procesual, ele excedându-i şi făcând obiectul de analiză al instanţei în alte acţiuni specifice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta pentru nelegalitate şi netemeiniciei motivele de recurs invocându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocând greşita aplicare a legii atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor care au fost respinse cât şi în ceea ce priveşte fondul cauzei respectiv soluţia de admiterea a acţiunii şi de anulare a Ordinului Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 343/2010.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate respectiv a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a excepţiei lipsei de interes se arată că în mod greşit în raport de dispoziţiile art. 1(1) din Legea nr. 554/2004 s-a apreciat că reclamanta-intimată Federaţia Asociaţiilor de Proprietari Botoşani are calitate procesuală pasivă şi justifică interesul în promovarea acţiunii având ca obiect anularea actului cu caracter normativ respectiv Ordinul nr. 343/2010.
Se arată că ordinul contestat nu se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 2(1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, iar reclamanta-intimată nu se poate substitui în drepturile şi obligaţiile operatorilor economici autorizaţi de A.N.R.S.C. şi nu poate justifica interesul de a promova prezenta acţiune.
Pe fondul cauzei se arată că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală cu aplicarea greşită a legii de anulare a Ordinului nr. 343/2010 care era legal emis, cu respectarea dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 24/2000 şi a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, nefiind încălcate dispoziţiile art. 48(1) şi (2) din Legea nr. 230/2007.
Se arată că dispoziţiile ordinului contestat, care are un caracter strict tehnic sunt aplicabile numai pentru terenurile în care sunt montate repartitoare de costuri de încălzire şi nu se aplică în cele fără repartitoare, iar aceste reglementări au fost emise pentru asigurarea în mod unitar şi obligatoriu la nivel naţional a acestor repartitoare de costuri pentru încălzire. Iar aplicarea în concret care presupune costuri şi sisteme informatice nu poate fi lăsată la latitudinea Asociaţiilor de Proprietari.
La dosar recurenta a depus acte şi practică judecătorească.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, însoţită de acte prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La dosar atât recurenta cât şi intimata au depus note scrise.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, pe fond în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 51/2006, a Legii nr. 325/2006 şi a Legii nr. 230/2007.
Sentinţa atacată este legală, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiilor invocate a lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, în raport de dispoziţiile art. 1(1) din Legea nr. 554/2004 calitatea reclamantei-intimate şi de obiectul acţiunii, anulare ordin cu caracter normativ emis de autoritatea pârâtă.
Pe fond soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare în integralitate a acestui Ordin ANRSC nr. 343/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobile de tip condominiu este nelegală, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit argumentele de nelegalitate ale ordinului invocate de reclamantă, iar anularea nu a ţinut cont de caracterul strict tehnic al ordinului contestat, de motivele care au determinat emiterea sa şi de faptul că acest ordin este aplicabil, respectiv normele sale tehnice numai consumatorilor din imobilele tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum.
Faţă de aceste aspecte şi de caracterul tehnic Curtea va înlătura motivele de nelegalitate reţinute de instanţa de fond şi invocate de reclamanta-intimată şi care au plecat de la o premisă greşită anume că dispoziţiile ordinului sunt aplicabile imobilelor cu sistem dual de încălzire şi al celor fără repartizare de costuri pentru încălzire.
Ordinul nr. 343/2010 respectă prevederile art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât nu modifică sfera reglementării şi se limitează strict doar la repartizarea consumurilor de energie termică pentru încălzire şi apă caldă de consum în condominiile în care sunt utilizate repartitoare de costuri, aşa cum A.N.R.S.C. a fost abilitată prin lege, şi nu conţine nici o prevedere care să se refere la repartizarea unor consumuri de energie termică pentru încălzire în condominiile fără repartitoare, fapt ce reiese însuşi din titlul actului normativ, respectiv Normă tehnică privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum;
Din punct de vedere al condiţiilor de legalitate Curtea apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale, cu forţă juridică superioară în baza cărora a fost emis Ordinul A.N.R.S.C. nr. 343/2010 pentru aplicarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum, respectiv dispoziţiile Legii nr. 51/2006 a Legii nr. 325/2006 şi a Legii nr. 230/2007.
Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 343/2010 a fost publicat în M. Of. nr. 501/20.07.2010, iar primele calcule de repartizare a consumului de energie termică pe baza dispoziţiilor din Ordin s-au făcut abia în luna noiembrie 2010 pentru energia termică consumată în luna octombrie 2010, fapt pentru care nu se poate invoca neacordarea unui „spaţiu temporal" asociaţiei de proprietari şi cu atât mai puţin operatorului economic;
În fapt, respectiva „clemenţă" a fost acordată asociaţiilor de proprietari care au refuzat predarea inventarului şi montarea unui repartitor în spaţiile comune, şi nu operatorilor economici, cotele de 30% şi 50% fiind aplicate doar în aceste cazuri bine justificate de operatorii economici, neimputabile acestora, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 343/2010. Montarea repartitoarelor este obligatorie conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 325/2006, iar interesele a milioane de consumatori care doresc să facă economii, care au investit în repartitoare şi au înţeles să respecte legea, trebuie protejate faţă de acţiunile izolate şi contrare legii, întreprinse de alte persoane;
Cu toate că asemenea cote procentuale sunt compatibile şi în deplină concordanţă cu cele stabilite în alte reglementări legislative europene, similare, fiind specifice numai pentru blocurile unde sunt montate repartitoare de costuri şi nu se aplică în cele fără repartitoare, acestea sunt în deplină corelare cu relaţia de proporţionalitate directă existentă între consumul comun şi consumul individual al tuturor apartamentelor, care se modifică în funcţie de economiile pe care le realizează apartamentele în fiecare lună din sezonul de încălzire, Norma tehnică de repartizare aprobată prin Ordinul nr. 343/2010 impune determinarea numai prin calcul a acestei cote în fiecare lună, pe baza înregistrărilor repartitorului montat în spaţiile comune, şi nu utilizarea unor cote fixe precum cele de 30% şi 50%;
Emiterea acestui act administrativ cu caracter normativ a fost necesară în vederea asigurării unei reglementări unitare şi obligatorii la nivel naţional, avându-se în vedere şi capacitatea tehnică şi informatică de aplicare, care nu poate fi lăsată la dispoziţia asociaţiilor de proprietari deoarece ar fi determinată o aplicare diferită în raport de diferitele regiuni geografice.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea ca nefondată, Ordinul nr. 343/2010 fiind legal emis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.S.C.U.P. împotriva sentinţei nr. 216 din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2742/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2812/2012. Contencios → |
|---|
