ICCJ. Decizia nr. 2640/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2640/2012
Dosar nr. 1029/42/2011
Şedinţa publică de la 29 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe.
Prin încheierea din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată şi precizată de reclamanta Primăria comunei Filipeştii de Pădure, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului Prahova, şi a dispus suspendarea executării actelor administrative emise de Curtea de Conturi a României, respectiv a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 41/2011 şi încheierea nr. 10 din 09 noiembrie 2011, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reţinând următoarele:
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă si irevocabilă a cauzei.
Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond. Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se aplică în mod corespunzător. Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004, la rândul său, arată că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămata poate să ceara instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Cazul bine justificat şi paguba iminentă, sunt termeni definiţi de prevederile, art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cazul justificat este definit ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă, prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Faţă de dispoziţiile legale aplicabile, rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură vremelnică şi provizorie şi se poate dispune în cazul în care sunt cumulativ îndeplinite cerinţele legale expres prevăzute, cazul bine justificat si iminenta pagubă.
Fiind o măsura provizorie, cu ocazia soluţionării cererii, instanţa are posibilitatea de a efectua numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului care să nu ducă la prejudecarea fondului, acesta fiind atributul instanţei investită cu soluţionarea fondului şi care impune o analiza numai după administrarea probelor.
În cauză, din actele dosarului la o analiza sumară rezultă că sumele plătite de entitatea verificată au fost făcute cu documente justificative şi în general în limita bugetului aprobat şi a hotărârilor consiliului local.
Necesitatea cheltuielilor, constând în plăţile făcute către entităţi religioase şi sportive, şi dacă acestea au fost cuprinse în bugetul local în acest scop urmează a fi analizată de instanţa investita cu soluţionarea fondului, după administrarea probelor.
Orice analiză a legalităţii şi necesităţii plăţilor efectuate în cadrul cererii de faţă şi pe această cale ar duce la o analiză a fondului cauzei, situaţie nepermisă în cadrul unei cererii de suspendare.
Dar pentru a se evita blocarea activităţii instituţiei publice în cauză prin punerea în executare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, sumele reţinute a fi recuperate fiind substanţiale, se apreciază că se impune suspendarea executării măsurilor dispuse în cauză, până la soluţionarea definitivă si irevocabilă a cauzei.
De altfel, posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată şi în documentele emise de organismele internaţionale în condiţii similare cu reglementarea cuprinsa în Legea nr. 554/2004, respectiv Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştrii al Consiliului Europei privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă şi care, în principiu, prevede tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanţa o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului.
2. Cererea de recurs.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi a Judeţului Prahova.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susţine că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În acest sens, se arată, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile privind suspendarea executării actului administrativ, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.
3. Hotărârea instanţei de recurs.
Prin Decizia nr. 41/2011 emisă de Camera de Conturi Prahova, menţinută prin încheierea nr. 10 din 9 noiembrie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, în urma acţiunii de audit financiar privind contul de execuţie bugetară pe anul 2010 efectuată la Primăria comunei Filipeştii de Pădure, au fost constatate abateri de la legalitate şi regularitate, pentru care au fost dispuse o serie de măsuri.
Invocând dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, intimata-reclamantă Primăria Comunei Filipeştii de Pădure prin primar, a solicitat suspendarea executării măsurilor dispuse.
Potrivit dispoziţiilor legale invocate, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din aceeaşi lege, respectiv în cazul îndeplinirii cumulative a două condiţii expres prevăzute: existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Sub acest aspect, Curtea va reţine că în cauza dedusă judecăţii nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii, soluţia instanţei de fond fiind nelegală.
Astfel, în privinţa cazului bine justificat, aşa cum este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod greşit instanţa fondului reţine că din „actele dosarului rezultă că sumele plătite au fost făcute cu documente justificative”, pronunţându-se astfel chiar pe fondul cauzei.
Or, aşa cum în mod constant a statuat jurisdicţia supremă prin soluţionarea unor cauze în această materie, existenţa cazului bine justificat nu poate fi reţinută şi argumentată „prin invocarea unor aspecte care ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât aceasta vizează fondul cauzei care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare”.
Tot astfel, în mod greşit a reţinut instanţa fondului, îndeplinirea condiţiei privind paguba iminentă, de vreme ce însăşi executarea actului contestat nu poate fi considerată o pagubă, deoarece prin măsurile dispuse se tinde la recuperarea unor sume de bani, ceea ce nu poate perturba activitatea intimatei-reclamante.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis, iar încheierea atacată modificată în sensul respingerii cererii de suspendare formulate de intimata-reclamantă Primăria Comunei Filipeştii de Pădure.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi a Judeţului Prahova, împotriva încheierii din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Primăria Filipeştii de Pădure, prin Primar, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2638/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2641/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
