ICCJ. Decizia nr. 2630/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2630/2012
Dosar nr. 2509/2/2010
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanţei de fond:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi a solicitat:
- obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să îi elibereze certificatul doveditor, prevăzut de Legea nr. 341/2004, care să ateste calitatea de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte deosebite;
- obligarea pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la emiterea avizului favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea. nr. 341/2004;
- în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, să se stabilească prin dispozitiv obligarea pârâţilor la executarea hotărârii pronunţate în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii;
- în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 să se dispună obligarea pârâţilor la plata unei penalităţi de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data când potrivit hotărârii pronunţate, au fost obligaţi să execute hotărârea, până la momentul executării hotărârii ce se va pronunţa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în termen legal a solicitat eliberarea certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 care să ateste calitatea sa de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite şi s-a format dosarul nr. 20577.
Din adresa din 03 iunie 2009 transmisă de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 către Asociaţia 16 - 21 decembrie 1989 Lugoj, rezultă că dosarul reclamantului a fost admis din 30 aprilie 2009, dar nu i-a fost eliberat certificatul.
Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 4985 din 08 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a lipsei procedurii prealabile, a prematurităţii şi a inadmisibilităţii.
A fost admisă în parte acţiunea reclamantului, a fost obligată pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să procedeze la emiterea avizului favorabil în vederea eliberării noului certificat reclamantului şi a fost obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să procedeze la eliberarea noului tip de certificat, reclamantului în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei şi a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a arătat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 va fi respinsă în raport de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 341/2004 aceasta pârâtă este organismul cu competenţă în avizarea propunerilor formulate de S.S.P.R. în ceea ce priveşte dosarele depuse de către persoanele care solicită preschimbarea certificatelor doveditoare.
Excepţia lipsei procedurii prealabile şi a inadmisibilităţii au fost respinse ca neîntemeiate în considerarea obiectului cauzei, respectiv refuz de soluţionare a cererii şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată şi republicată.
Excepţia prematurităţii acţiunii a fost apreciată ca nefondată în condiţiile în care la data pronunţării sentinţei s-a împlinit termenul invocat de pârât.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că, astfel cum reiese din adresa S.S.P.R. nr. 18/3755 din 03 iunie 2009, dosarul reclamantului având ca obiect preschimbarea certificatului de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989 a fost admis de pârâta S.S.P.R. la data de 30 aprilie 2009.
Reclamantul a introdus prezenta cerere de chemare în judecată la 19 martie 2010 solicitând, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale H.G. nr. 566/1996, preschimbarea certificatului de revoluţionar.
Apreciind că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 în sensul că noul tip de certificat se emite persoanelor îndreptăţite cu avizul Comisiei Parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, Curtea a constat că refuzul pârâtelor de preschimbare a certificatului acordat reclamantului este neîntemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 121 – art. 127 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, titularul cererii reglementată de aceste dispoziţiilor legale este obligat să administreze probe prin care să dovedească specificarea faptelor deosebite în care a fost implicat direct, respectiv declaraţia a trei martori recunoscuţi ca revoluţionari, din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia deosebită la victoria Revoluţiei şi faptele deosebite ale celui pentru care sunt date, alte documente probatorii din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia deosebită la victoria Revoluţiei, alte probe inclusiv documente utile în susţinerea cererii.
În consecinţă, operaţiunea de preschimbare efectuată de către Comisia din cadrul S.S.P.R. presupune o nouă analiză a situaţiei de fapt, situaţie de fapt dovedită de către reclamant prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În condiţiile în care dosarul reclamantului a fost analizat în aceste condiţii, Curtea a considerat că refuzul pârâtului S.S.P.R. de a elibera certificatul prevăzut de Legea nr. 341/2004 este nejustificat, ca şi cel al pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de a emite avizul prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004.
Capătul de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere a fost respins ca neîntemeiat, în raport de faptul că nu s-a dovedit reaua credinţă a autorităţii pârâte în executarea sentinţei.
Ulterior, prin încheierea din 05 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul C.I. şi a fost lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 4985 din 8 decembrie 2010 în sensul că au fost obligate pârâtele să elibereze reclamantului certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 care să ateste calitatea de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 – luptător remarcat prin fapte deosebite.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinţei civile nr. 4985/2010 au declarat recurs Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, iar împotriva încheierii a declarat recurs Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
I. În recursul declarat de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că, potrivit art. 11 din Legea nr. 341/2004, Comisia Parlamentară „avizează propunerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor”, astfel că nu se poate solicita şi nici aviza un dosar care nu a fost propus de S.S.P.R., care este singura instituţie abilitată să propună acordarea avizului pentru preschimbarea certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar.
Conform Legii nr. 341/2004 se procedează la preschimbarea certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar obţinute conform Legii nr. 42/1990, iar pentru preschimbarea unui certificat de remarcat, reclamantul trebuia să facă dovada existenţei certificatului obţinut conform Legii nr. 42/1990 şi nu poate fi acordat titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
S-a invocat şi faptul că s-a încheiat perioada de preschimbare a noilor tipuri de certificate, fiind publicată lista finală în M. Of. Partea I nr. 467 bis din 07 iulie 2010, dată de la care se puteau depune contestaţii în situaţia în care erau persoane nemulţumite.
II. În recursul declarat de Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor au fost reiterate excepţiile lipsei procedurii prealabile, excepţia prematurităţii acţiunii, a inadmisibilităţii acţiunii.
Excepţia lipsei procedurii prealabile a fost invocată deoarece, fiind publicată lista finală a persoanelor cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, peroanele nemulţumite pot face contestaţie la Comisia Parlamentară şi apoi se pot adresa instanţei de judecată, astfel că, în mod greşit instanţa de fond a respins această excepţie.
Excepţia prematurităţii acţiunii a fost invocată tot în raport de data publicării listei (07 iulie 2010) întrucât se putea face contestaţie la Comisia Parlamentară până la 07 ianuarie 2011, iar motivarea instanţei, din acest punct de vedere, este străină de natura pricinii.
Excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă greşit de instanţa de fond deoarece termenul de preschimbare a fost prorogat până la 30 aprilie 2010, iar acţiunea a fost formulată la 19 martie 2010.
Pe fondul cauzei, recurentul a invocat faptul că, în urma verificărilor a rezultat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 în baza Legii nr. 42/1990.
Reclamantul a depus, la 23 mai 2006, o cerere de preschimbare a certificatului doveditor (inexistent de altfel) fiind înregistrată sub nr. 20577, dar atunci când a fost analizat s-a constatat că este incomplet, respectiv lipsa copiei legalizate sau certificate pentru conformitate de pe certificatul doveditor al titlului acordat potrivit Legii nr. 42/1990, de pe brevetul de atestare a titlului acordat.
Instanţa de fond nu a ţinut seama de aceste apărări şi a admis acţiunea în contradicţie cu Legea nr. 341/2004 şi a Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
S-a invocat şi faptul că instanţa de fond, în pronunţarea soluţiei, a luat în calcul probatoriul depus, respectiv adresa din 03 iunie 2006 şi adresa din 30 aprilie 2009, deşi procesul-verbal din 30 aprilie 2009 este lovit de nulitate pentru că trebuia semnat de cel puţin 6 membri ai comisiei, dar a fost semnat de doar 2 membri, a treia semnătură nefiind identificată ca aparţinând vreunui membru.
Mai mult, numărul de adeverinţă invocat de reclamant se găseşte şi în alte dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
II. În recursul declarat de Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor împotriva încheierii din 04 aprilie 2011 se critică şi soluţia de lămurire a dispozitivului sentinţei dar au fost reluate aceleaşi critici şi au fost depuse o serie de înscrisuri din care rezultă că au fost formulate plângeri penale în legătură cu neregulile în preschimbarea certificatelor de revoluţionar.
Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanţei de fond obligarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor să-i elibereze certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, iar pârâta Comisia Parlamentară la emiterea avizului favorabil.
Cererea a fost introdusă la 19 martie 2010 şi a fost motivată de refuzul autorităţilor de a elibera certificatul şi de a-l aviza.
Prin urmare, soluţia instanţei de fond în privinţa excepţiei lipsei procedurii prealabile, a inadmisibilităţii şi a prematurităţii cererii sunt date în baza legii.
Faptul că ulterior introducerii acţiunii a fost publicată lista peroanelor cărora le-au fost preschimbate nu înseamnă că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă sau că acţiunea ar fi prematură sau inadmisibilă deoarece art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 precizează faptul că, în cazul acţiunilor întemeiate pe un refuz al autorităţilor, nu este necesară procedura prealabilă.
Însă, pe fondul cauzei, soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2009, modificată „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, iar conform art. 5 alin. (4) din acelaşi act normativ „Dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor trebuie să conţină documentaţia prevăzută în H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, cu modificările ulterioare, pentru fiecare categorie, precum şi avizul reactualizat al unei organizaţii de revoluţionari legal constituite până la data de 31 decembrie 1992. Certificatele eliberate potrivit prezentei legi vor fi semnate de către secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi de către preşedintele comisiei parlamentare menţionate la alin. (3).”
Din interpretarea acestor texte rezultă că preschimbarea certificatului de revoluţionar impune o condiţie esenţială, anume aceea că se pot preschimba numai celor ce le-a fost conferit, în temeiul Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea memoriei eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, precum şi răniţilor din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, titlul de revoluţionar şi deţin certificat doveditor al acestuia.
Or, reclamantul nici nu a susţinut că a fost beneficiar al unui asemenea titlu emis în baza Legii nr. 42/1990 şi nici nu a depus dovezi în acest sens, mai ales că, potrivit art. 124 alin. (1) din H.G. nr. 1707/2006 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 era obligatorie depunerea acestuia la dosarul de preschimbare al certificatului de revoluţionar.
În aceste condiţii nu se poate susţine că există un refuz nejustificat din partea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de a soluţiona cererea reclamantului având în vedere faptul că acesta nu a depus dovezile cerute de lege.
Referitor la susţinerea instanţei de fond potrivit căreia se impune admiterea acţiunii deoarece dosarul reclamantului ar fi fost admis de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la 30 aprilie 2009, se constată că aceste susţineri nu sunt corelate cu celelalte probe aflate la dosar.
Astfel, la 22 noiembrie 2006 reclamantului i s-a comunicat, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, faptul că de la dosar lipseşte copia de pe certificat/brevet (ce erau emise în baza Legii nr. 42/1990), iar instanţa de fond s-a mulţumit să invoce o adresă ulterioară, dar fără a cere expres depunerea dovezilor impuse de lege pentru a se dispune preschimbarea certificatului de revoluţionar şi, practic instanţa de fond a obligat Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor să preschimbe un certificat care nu se face dovada că a existat.
În baza art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurire judecătorul va putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Cum în cauză reclamantul nu a făcut dovada că îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune preschimbarea certificatului de revoluţionar, se constată că soluţia instanţei de fond este nelegală şi nu există un refuz nejustificat din partea autorităţilor în privinţa cererii formulate de acesta.
De aceea, vor fi admise recursurile declarate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor împotriva sentinţei şi al încheierii pronunţată de instanţa de fond, vor fi modificate acestea şi, pe fond, va fi respinsă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În privinţa recursului declarat de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, acesta va fi respins ca tardiv formulat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C. proc. civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare ori de la comunicare”.
Termenul de 15 zile pentru declararea recursului nu a fost respectat de recurenta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată acesteia la 17 februarie 2011 (conform dovezii - fila 105 dosar fond), iar recurenta a declarat recurs la 10 martie 2011.
Cum recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, recursul va fi respins ca tardiv, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 4985 din 08 decembrie 2010 şi a încheierii din 05 aprilie 2011 ale curţii de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa şi încheierea atacate, în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.I. ca neîntemeiată.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 4985 din 08 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2626/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2635/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
