ICCJ. Decizia nr. 2656/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2656/2012
Dosar nr. 6121/1/2011
Şedinţa de la 29 mai 2012
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac inutilă cercetarea fondului pricinii, raportat la art. 158 din acelaşi cod;
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 453 din 12 iulie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele concursului pentru ocuparea a 2 posturi vacante de magistrat-asistent, din data de 15 mai 2011, şi a luat act de dispoziţiile Hotărârii nr. 523 din 30 iunie 2011 a Secţiei pentru judecători, prin care s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru numirea în funcţia de magistrat-asistent la I.C.C.J. - S.C.A.F. a petentei.
Împotriva Hotărârii nr. 453 din 12 iulie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs petenta, solicitând anularea parţială, în ceea ce o priveşte pe aceasta.
Analizând excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale - în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi atacate direct cu recurs la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Cum hotărârea contestată în cauză nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, întrucât nu priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 317/2004, susmenţionate, ci ale Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie.
Aşa fiind, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cererii formulate de petentă se stabileşte în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din acest din urmă act normativ şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., determinat fiind rangul autorităţii publice intimate.
Cum C.S.M. poate fi încadrat în categoria autorităţilor publice centrale, competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii revine Curţii de Apel Bucureşti - secţia contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de cele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 158 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. civ., înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată de autoritatea intimată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială.
Trimite cauza privind pe Z.M., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, la Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2649/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 2657/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
