ICCJ. Decizia nr. 2657/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2657/2012
Dosar nr. 36/42/2012
Şedinţa de la 29 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2/CC din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploieşti - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit în favoarea Tribunalului Dâmboviţa - secţia de contencios administrativ competenţa de soluţionare a cauzei prin care reclamantele unitatea administrativ teritorială Oraşul Pucioasa, prin Primar, şi Primarul Oraşului Pucioasa, B.D., au chemat în judecată pe pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ";R.C.T.D.P.D.S.J.D."; (A.D.I.), solicitând anularea hotărârii nr. 4 din 26 ianuarie 2010, emisă de pârâtă, obligarea acesteia la comunicarea actului contestat, a proiectului acestuia şi a documentelor de fundamentare, precum şi a procesului verbal al A.G. al A.D.I din 26 ianuarie 2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 şi ale Legii nr. 554/2004, întrucât acesta este temeiul acţiunii, conform precizării făcute de reclamante, iar pârâta este autoritate publică administrativă, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, coroborat cu art. ll alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi arătând, în esenţă, că litigiul nu este de natură administrativă iar soluţionarea acestuia este de competenţa judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 23 din O.G. nr. 26/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este ne fondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, prin acţiunea formulată în cauză, reclamantele unitatea administrativ teritorială Oraşul Pucioasa, prin Primar, şi Primarul Oraşului Pucioasa, B.D., au chemat în judecată pe pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ";R.C.T.D.P.D.S.J.D.";(A.D.I.), solicitând anularea hotărârii nr. 4 din 26 ianuarie 2010, emisă de pârâtă, obligarea acesteia la comunicarea actului contestat, a proiectului acestuia şi a documentelor de fundamentare, precum şi a procesului verbal al A.G. al A.D.I din 26 ianuarie 2010.
La termenul de judecată din data de 07 decembrie 2011, reprezentantul reclamantelor a precizat, în mod expres, în faţa Judecătoriei Târgovişte, că înţelege să formuleze o acţiune în contencios administrativ de anulare a unui act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Faţă de această precizare a temeiului şi obiectului acţiunii, se va reţine că în mod corect, prin sentinţa atacată, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, care, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, atribuie asociaţiei pârâte personalitate juridică, de drept privat şi de utilitate publică, asimilând-o, deci, cu o autoritate publică, în senul art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, acţiunea formulată de reclamante se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.
Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel";.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de dispoziţii legale citate, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
În speţă actul administrativ contestat priveşte Metodologia de instituire şi colectare a taxei de habitat la nivel judeţean, stabilind criteriile de individualizare a acesteia, modalităţi şi termene de plată.
Aşadar, actul administrativ contestat nu priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora, în sensul dispoziţiilor legale citate, nefiind un act de impunere efectivă ci unul cu caracter general, impersonal.
Pe cale de consecinţă, cum emitentul actului este o autoritate publică de nivel local, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului ca instanţă de contencios administrativ, cum corect s-a stabilit prin sentinţa recurată.
Pentru considerentele arătate, în raport cu temeiul şi obiectul acţiunii care, astfel cum au fost precizate de reclamante, atrag incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „R.C.T.D.P.D.S.J.D."; împotriva sentinţei nr. 2/CC din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2656/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2660/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
