ICCJ. Decizia nr. 2660/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2660/2012
Dosar nr. 10785/2/2010
Şedinţa de Ia 29 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3062 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Ş.D.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, prin care contesta deciziile acestei autorităţi de respingere a cererilor de acordare a calităţii respective în ce o priveşte pe reclamantă şi pe tatăl său decedat şi obligarea pârâtului să emită noi decizii, prin care să recunoască acestora calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că deciziile contestate sunt temeinice şi legale, întrucât cererile prin care se solicita autorităţii pârâte recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă au fost tardiv introduse, sancţiunea prevăzută de lege în acest caz fiind decăderea din drept.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, susţinând că hotărârea atacată contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., întrucât limitează în timp recunoaşterea unui drept cu conţinut patrimonial şi nepatrimonial.
Examinând cauza şi hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu critica invocată de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Conform prevederilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, în temeiul căreia recurenta s-a adresat autorităţii intimate, „Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă";.
Raportat la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006 - 25 mai 2006, data limită a depunerii cererilor este 26 noiembrie 2006, conform modului de calcul al termenelor prevăzut de art. 101 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Cum din actele dosarului, rezultă că recurenta s-a adresat autorităţii pârâte peste acest termen, la data de 16 iunie 2010 (cererile de la filele 16 şi 34 - dosar fond), fără a face dovada vreunei împrejurări mai presus de voinţa sa, care ar fi împiedicat-o să formuleze cererile în termenul legal, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că în mod corect acestea au fost respinse de către autoritatea pârâtă, ca tardiv introduse.
Nu poate fi reţinută critica formulată de recurentă, potrivit căreia hotărârea atacată ar fi contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., deoarece ar limita în timp recunoaşterea unui drept al său; cu privire la acest aspect, Curtea reţine că dreptul de a formula cereri şi de a contesta soluţiile primite la aceste cereri este asigurat subiectelor de drept, în condiţiile şi termenele prevăzute expres de lege, iar instituirea acestor termene nu contravine principiului egalităţii în drepturi, atâta timp cât tuturor celor vizaţi de ipoteza normei le este aplicabil acelaşi tratament juridic, fără privilegii şi discriminări.
De asemenea, pierderea posibilităţii valorificării dreptului, ca urmare a neexercitării acestuia în termenul stabilit de lege, nu poate fi considerată o limitare în timp a recunoaşterii dreptului respectiv, aşa cum greşit susţine recurenta, fiind doar consecinţa lipsei de diligentă a titularului acestuia.
Pentru motivele arătate, constatându-se că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, aceasta va fi menţinută iar recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Ş.D.E. împotriva sentinţei nr. 3062 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2657/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2688/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
