ICCJ. Decizia nr. 270/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 270/2012
Dosar nr.67/33/2011
Şedinţa de la 20 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Teritorial pentru cetăţenie Cluj, a solicitat obligarea pârâtului să răspundă imediat la cererea formulată, precum şi obligarea pârâtului la achitarea cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor morale în valoare de 1 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a depus personal, la Biroul Teritorial Cetăţenie Cluj, la data de 31 august 2010, cerere de redobândire a cetăţeniei române în temeiul art. 11 şi actele care demonstrează îndeplinirea condiţiilor legale şi constituie obiectul dosarului de cetăţenie, iar până în prezent nu s-a întocmit nici un act care să ducă la finalizarea dosarului şi acordarea cetăţeniei.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a solicitat, pe cale de excepţie declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj nefiind competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 147 din 2 martie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins atât excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Cluj, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Biroul Teritorial pentru Cetăţenie Cluj, ca neîntemeiate.
Totodată, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea formulată de reclamanta M.V. împotriva pârâţilor Biroul Teritorial pentru Cetăţenie Cluj şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Biroul Teritorial pentru Cetăţenie Cluj este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a depus dosarul de cetăţenie la acest pârât iar prin acţiune solicită şi obligarea lui la expedierea către Comisia pentru Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din actele dosarului, rezultă că dosarul de cetăţenie a fost înaintat Comisiei pentru Cetăţenie iar preşedintele Comisiei pentru cetăţenie a dispus prin rezoluţie, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a) din 1.21/1991, efectuarea verificărilor prevăzute de art. 8 lit. b) şi e), stabilind şi termenul la care urmează să se analizeze cererea de redobândire şi anume la data de 11 aprilie 2011.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, din analiza actelor de la dosar rezultă că dosarul reclamantei urmează a fi analizat de către pârâta Autoritatea Naţională în 11 aprilie 2011, termenul scurs de la data înregistrării cererii - 31 august 2010 şi până la data fixată în vederea soluţionării fiind unul rezonabil, procedura de redobândire a cetăţeniei fiind una complexă, ce impune numeroase verificări şi întocmiri de acte, rapoarte.
În ceea priveşte solicitarea de acordare a daunelor morale, judecătorul fondului a constatat că nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, care să justifice obligarea Biroului Teritorial pentru cetăţenie Cluj la plata lor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe reclamanta M.V. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond, în mod greşit, a respins ca neîntemeiat, capătul de cerere privind soluţionarea dosarului de cetăţenie prin efectuarea anumitor acţiuni administrative, pretenţiile reclamantei pe acest aspect fiind deja satisfăcute şi deci acţiunea rămasă parţial fără obiect.
O altă critică adusă sentinţei de fond priveşte greşita respingere a capătului de cerere privind obligarea autorităţii de a-i răspunde reclamantei la solicitarea referitoare la stadiul în care se află cererea sa de redobândire a cetăţeniei.
De asemenea, recurenta-reclamantă mai arată că în mod greşit prima instanţă a respins capătul de cerere privind acordarea a daunelor morale, deşi i s-a creat un prejudiciu moral prin lezarea dreptului său la informaţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a răspuns solicitării reclamantei cu privire la stadiul soluţionării dosarului său de redobândire a cetăţeniei în termenul legal de 30 de zile, prin adresa din data de 18 noiembrie 2010.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din partea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie de a rezolva cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române.
În termenii art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înţelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;".
Acordarea cetăţeniei române nu este un drept absolut sau o obligaţie pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, urmând ca preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi faptul că cererea reclamantei înregistrată sub nr. 121167/RD/2010, a fost soluţionată prin Ordinul nr. 50/P/2012 din 19 ianuarie 2012.
Cu privire la critica referitoare la acordarea daunelor morale, se constată că în mod corect instanţa de fond a respins acest capăt de cerere cu motivarea că, în cauză, nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M.V. împotriva Sentinţei nr. 147 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - N
← ICCJ. Decizia nr. 27/2012. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2704/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
---|