ICCJ. Decizia nr. 275/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 275/2012
Dosar nr.3916/3/2011
Şedinţa de la 20 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, să se constate faptul că pârâtul i-a oprit sume de bani cu titlul de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării sale din poliţie, precum şi obligarea pârâtului la restituirea integrală a acestor sume, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânzile legale stabilite de normele Bnr. 2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a înaintat dosarul spre competentă soluţionare secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa nr. 1325 din 31 martie 2011, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa nr. 6475 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul pretinde anumite drepturi sau o pretinsă încălcare a unor drepturi determinate de raportul său de serviciu pe care l-a avut cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea în perioada 1983 - 2008.
Prin urmare, Curtea de apel a apreciat că argumentele instanţei de declinare referitoare la prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi faptul că, în speţă, se solicită obligarea la plata unor drepturi izvorâte dintr-un raport de serviciu cu o instituţie centrală, sunt fără relevanţă, întrucât raportul juridic dedus judecăţii este strict determinat de rangul autorităţii parte în raportul de serviciu.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată că la data soluţionării excepţiei de necompetenţă materială de către Curtea de Apel Bucureşti, instanţa era învestită cu o cerere de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor, având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea integrală a sumelor de bani, oprite cu titlul de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării sale din poliţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Prin urmare, având în vedere caracterul de autoritate publică centrală al pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, în pricina de faţă, competenţa de soluţionare în primă instanţă, revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul pe reclamantul C.M. şi pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2704/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 276/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
