ICCJ. Decizia nr. 276/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 276/2012

Dosar nr. 20457/3/2011

Şedinţa de la 20 ianuarie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii G.I., N.E. şi T.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., au solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata celei de a doua tranşe de 60% din suma stabilită prin Decizia nr. 1 din 02 octombrie 2007 a A.N.R.P., în cuantum de 114.378,37 lei.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 1541 din 13 aprilie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanta, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au domiciliul în judeţul Constanţa şi deşi acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în cauzele generate de aplicarea şi punerea în executare a hotărârilor emise în baza Legii nr. 9/1998 devin aplicabile prevederile art. 7 alin. (4) din această lege, astfel că soluţionarea cauzei este de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului de la domiciliul solicitantului.

3. Hotărârea Tribunalului Constanta - Secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin încheierea nr. 1961 din 28 octombrie 2011, Tribunalul Constanta, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut, în esenţă, că cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei la executarea propriului act, circumscriindu-se refuzului nejustificat de a soluţiona o cerere, astfel cum a fost definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin urmare, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998.

Concluzionând, Tribunalul Constanta a constatat că reclamanţii au optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtei, astfel cum permit dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Daca reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului nu se poate invocat excepţia necompetenţei teritoriale."

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Conflictul de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii G.I., N.E. şi T.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., în favoarea Tribunalului Constanţa, pentru considerentele ce urmează.

Cererea de chemare în judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, respectiv ale normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin HG nr. 753/1998.

Ţinând seama de obiectul cererii de chemare în judecată şi pentru raţiuni de simetrie juridică, se apreciază că prin sentinţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit în mod corect competenţa de soluţionare a cauzei în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 în favoarea Tribunalului Constanţa, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actul normativ enunţat anterior, care stabilesc în mod expres competenta de soluţionare a unor astfel de cauze în favoarea secţiei de contencios administrativ a tribunalului, în raza căruia domiciliază solicitantul.

Ca atare, înalta Curte reţine că nu sunt incidente în speţă normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998, soluţie de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secţiei contencios administrativ a I.C.C.J. din data de 03 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) şi (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a I.C.C.J.

Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii G.I., N.E. şi T.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 276/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond