ICCJ. Decizia nr. 2700/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2700/2012
Dosar nr. 695/1/2012
Şedinţa de la 30 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 695/54/2011 reclamantul C.I. a chemat în judecată pârâta Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrare a Bazelor de Date ( fostă I.N.E.P.), Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Olt, Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să de dispună: obligarea pârâtei Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Olt la plata diferenţelor salariale aferente funcţiei publice de Şef Serviciu şi cea de Şef Serviciu, personal contractual în cadrul Direcţiei de Evidenţă a Persoanei Olt, pentru perioada 01 martie 2008 - 31 martie 2009, cât şi la diferenţa de indemnizaţie, în cuantum de 20% dintre funcţia publică de Şef Serviciu şi director executiv pentru perioada 27 martie 2008 - 15 februarie 2009; obligarea în solidar a pârâţilor Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fosta I.N.E.P.) la plata sumei de 1207 lei reprezentând diferenţa dintre ajutoarele legale acordate la trecerea în rezervă, potrivit art. 27 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003 modificată şi completată, coroborată cu dispoziţiile Legii nr. 330/2010 şi a ajutoarelor stabilite conform diferenţei de salarizare dintre funcţia publică şi funcţia contractuală de la pct. 1); obligarea pârâtei Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrare a Bazelor de Date (fosta I.N.E.P.) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor la acordarea sporului de vechime de condiţii speciale pentru perioada detaşării din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor la Direcţia de Evidenţă a Persoanelor Olt, respectiv 01 aprilie 2005-31 martie 2009; obligarea pârâtei Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor la recalcularea pensiei de serviciu în raport de drepturile salariale recunoscute ca efect al admiterii petitelor 1 şi 3 ale cererii introductive.
Prin întâmpinare Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că reclamantul, deşi invocă drept temei al acţiunii prevederile Legii nr. 554/2004 nu a arătat care este actul administrativ care i-a produs o eventuală vătămare sau să facă dovada unui refuz nejustificat manifestat de autorităţile publice referitor la un drept sau interes protejat de lege.
Pârâta a invocat de asemenea lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, motivat de faptul că reclamantul a avut calitatea de poliţist detaşat la Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Peroanelor Olt, salarizarea acestuia realizându-se potrivit legislaţiei aplicabile instituţiei unde şi-a desfăşurat activitatea, iar drepturile specifice sectorului de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională au fost plătite de către M.A.I., cu precizarea că acestea din urmă au fost calculate şi plătite reclamantului de către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, unitate al cărui şef are calitatea de ordonator terţiar de credite
Prin întâmpinare Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Olt a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că reclamantul a solicitat instanţei obligarea instituţiei la plata drepturilor salariale, fără ca anterior să fi solicitat Direcţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Olt şi Consiliului Judeţean Olt, revocarea sau modificarea în tot sau în parte a actelor administrative în baza cărora i s-au stabilit drepturile salariale pentru perioadele menţionate.
A susţinut pârâta că drepturile salariale pentru cele două perioade arătate de reclamant au fost stabilite prin acte administrative ale Direcţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Olt şi Consiliului Judeţean Olt, şi anume: Dispoziţia Directorului Direcţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Olt nr. 22 din 01 aprilie 2005 referitoare la modificarea raportului de serviciu prin detaşare şi stabilire drepturi salariale şi Hotărârea Consiliului Judeţean Olt nr. 42 din 24 martie 2008 cu privire la delegarea de atribuţii. S-a precizat că reclamantul a depus o cerere înregistrată la Consiliul Judeţean Olt sub din 06 mai 2009 prin care solicita diferenţa sumei de bani cuvenite pentru prestarea activităţii de director, cerere menţinută în această acţiune, însă aceasta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004. Răspunsul Consiliului Judeţean Olt i-a fost comunicat reclamantului prin adresa din 15 iunie 2009, însă reclamantul a înţeles că este îndreptăţit să se adreseze instanţei de contencios administrativ, dar nu cu o acţiune de anulare a celor două acte administrative, ci pentru obligarea celor două instituţii la plata unor sume de bani.
La rândul său Direcţia de Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei investită cu soluţionarea cauzei, indicându-se ca instanţă competentă Tribunalul Olt.
Prin sentinţa nr. 603 din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată prin întâmpinare, reţinând că reclamantul a făcut parte din categoria poliţiştilor detaşaţi de la Ministerul Administraţiei şi Internelor la Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor de pe raza judeţului Olt, prin Dispoziţia nr. 22 din 01 aprilie 2005 referitoare la modificarea raportului de serviciu prin detaşare şi stabilirea drepturilor salariale, acesta fiind încadrat prin detaşare pe postul aferent funcţiei de conducere Şef Serviciu şi funcţiei de execuţie de consilier, gradul IA, în cadrul Direcţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Olt, la serviciul de evidenţă a persoanelor, iar potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 2104/2004, drepturile cuvenite poliţiştilor detaşaţi se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ - teritoriale în subordinea cărora sunt organizate serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor la care au fost detaşaţi, precum şi din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor în condiţiile legii, din fişa postului ocupat de reclamant reieşind faptul că acesta se află în raport de subordonare directă a secretarului general al Consiliului Judeţean Olt şi nemijlocit Directorului Direcţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Olt.
În aceste împrejurări, constatând că raporturile de serviciu ale reclamantului erau stabilite cu o autoritate judeţeană, în speţă Direcţia Judeţeană de Evidenţă a persoanelor Olt, Curtea a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare a cererii privind plata unor drepturi salariale cuvenite în calitate de funcţionar public în cadrul respectivei instituţii revine Tribunalului Olt, ci nu Curţii de Apel Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 695/54/2011 la data de 11 ianuarie 2012.
La data de 1 februarie 2012 reclamantul C.I. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt, şi constatarea conflictului negativ de competenţă, solicitând înaintarea cauzei către I.C.C.J. în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea excepţiei reclamantul arată că M.A.I. şi D.E.P.A.B.D. au personalitate juridică şi calitate de pârâţi iar potrivit O.G. nr. 38/2003 - anexa nr. 4 pct. 1 lit. c), drepturile salariale cuvenite se acordă de către unităţile unde sunt detaşaţi iar diferenţa până la totalul drepturilor salariale cuvenite se acordă de către unităţile de poliţie, astfel încât, drepturile solicitate reprezintă diferenţele salariale aferente funcţiei şi cele reprezentând diferenţele indemnizaţiei şi acestea se plătesc de către unităţile de poliţie respectiv Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, care sunt autorităţi publice centrale aşa încât competenţa de soluţionare a cererii revine Curţii de Apel.
Prin sentinţa nr. 539 din 13 martie 2012, Tribunalul Olt a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Olt invocată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova.
A constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la I.C.C.J. pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Olt a reţinut că, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., Curţile de Apel judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
În cauza s-a constatat că reclamantul a solicitat plata unor diferenţe ce cad în sarcina unităţilor de poliţie de la care a fost detaşat, respectiv Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul M.A.I., iar acestea sunt instituţii centrale în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Craiova, fiind vorba despre un proces în materie de contencios administrativ privind instituţii centrale, neavând relevanţă faptul că litigiul nu priveşte un act administrativ emis de aceste instituţii.
Câtă vreme reclamantul a fost detaşat din cadrul unei instituii centrale iar solicitările sale se referă la diferenţe salariale ce cad în sarcina acestora, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina, în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acţiunea introductivă, în principal, obligarea pârâtei Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Olt la plata unor diferenţe salariale aferente funcţiei publice de Şef Serviciu şi cea de Şef Serviciu, personal contractual în cadrul Direcţiei de Evidenţă a Persoanei Olt, pentru perioada 01 martie 2008 - 31 martie 2009, cât şi la diferenţa de indemnizaţie, în cuantum de 20% dintre funcţia publică de Şef Serviciu şi director executiv pentru perioada 27 martie 2008 - 15 februarie 2009. Ca o consecinţă a admiterii primului capăt de cerere a solicitat reclamantul şi obligarea pârâţilor Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrare a Bazelor de Date (fostă I.N.E.P.), Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, la plata unor sume de bani reprezentând diferenţe aferente ajutoarelor primite la trecerea în rezervă, rezultate din diferenţele salariale solicitate prin primul capăt de cerere, sporul de vechime în condiţii speciale pentru perioada detaşării şi recalcularea pensiei de serviciu în funcţie de diferenţele salariale menţionate anterior.
În vederea stabilirii competenţei materiale în soluţionarea cauzei, înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligaţional dedus judecăţii, în sensul de a vedea căreia dintre autorităţile pârâte cu poziţii diferite în structura aparatului administrativ îi revine obligaţia legală de a plăti drepturile băneşti solicitate de reclamant.
Cum raportul de serviciu al reclamantului în perioada de timp pentru care solicită drepturile salariale şi celelalte drepturi băneşti ce decurg din acestea a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Direcţia Judeţeană de Evidenta Persoanelor Olt, sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 2104/2004 care stabilesc faptul că „drepturile cuvenite poliţiştilor detaşaţi se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în subordinea cărora sunt organizate serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor la care au fost detaşaţi";, în speţă, Consiliul judeţean Olt.
De altfel toate actele depuse de reclamant în susţinerea acţiunii referitoare la încadrarea pe funcţie şi salarizarea acestuia sunt emise de Consiliul judeţean Olt, respectiv Direcţia Judeţeană de Evidenţa Persoanelor Olt, ceea ce confirmă raţionamentul juridic elaborat mai sus.
Fată de aspectul că Direcţia Judeţeană de Evidenta Persoanelor Olt este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având deci competenţa legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite poliţiştilor aflaţi în raporturi de serviciu directe cu instituţia, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., care stabilesc competenţa tribunalului ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ.
Faţă de cele expuse, înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a acesteia revine Tribunalului Olt - secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.I. şi pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrare a Bazelor de Date şi Direcţia Judeţeană de Evidenţa Persoanelor Olt, în favoarea Tribunalului Olt - secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2688/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2701/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
