ICCJ. Decizia nr. 2716/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2716/2012
Dosar nr. 32/35/2012
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 40 din 13 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pe cale de consecinţă a respins cererea reclamantului T.I.N. formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
A admis cererea formulată de reclamantul T.I.N., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Română şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea şi a dispus suspendarea executării Deciziei de imputare nr. 323528 din 21 septembrie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., reţinând că emitentul deciziei de imputare este Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, instituţie cu personalitate juridică, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 104/ 2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, astfel că, la momentul emiterii deciziei de imputare, între reclamant şi M.A.I. nu exista, în mod direct, un raport juridic de drept administrativ.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, sunt îndeplinite în cauză şi reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Cu privire la cazul bine justificat, Curtea de Apel Oradea a constatat că reclamantul a solicitat anularea Deciziei de Imputare nr. 323528 din 21 septembrie 2011 emisa de I.G.P.F. Bucureşti, invocând faptul ca neefectuarea în termenul legal a cercetării administrative dispuse pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit reprezentând drepturi salariale pentru 4 poliţişti, nu poate fi imputată membrilor comisiei de cercetare administrativă, numită la nivelul I.J.P.F. Bihor, întrucât membrii comisiei, respectiv T.I.N. şi Ţ.V., au respectat întrutotul termenele dispuse, atât de către Biroul 4 audit Intern Timişoara, cât si de Biroul de Resurse Umane al I.J.P.F. Bihor şi aprobate de şeful I.J.P.F. Bihor.
De asemenea, s-a invocat de către reclamant că nu era de competenţa sa profesională să efectueze cercetarea administrativă, întrucât nu deţine nicio funcţie de conducere sau de control, ci una tehnică iar, pe de altă parte, nu este vina comisiei de cercetare administrativă, din care a făcut parte, pentru nerespectarea termenelor stabilite pentru finalizarea cercetării administrative, întrucât acestea au fost dispuse şi aprobate de conducerea I.J.P.F. Bihor sau de persoanele delegate de aceasta.
În plus, activitatea comisiei de cercetare administrativă a fost îngreunată de internarea în spital, la data de 04 aprilie 2011, a comisarului şef de poliţie D.M., preşedintele comisiei, care, în opinia reclamantului avea obligaţia expresă să solicite conducerii I.J.P.F. Bihor înlocuirea din funcţia de preşedinte al comisiei, aspect care nu poate fi imputat numai membrilor comisiei de cercetare administrativă, deoarece nu exista nicio prevedere legală din care să rezulte obligativitatea, numai a membrilor comisiei, de a solicita înlocuirea preşedintelui, în special in cazuri de probleme medicale.
A fost invocată şi încălcarea prevederilor art. 25 alin. (5) din O.G. nr. 121/1998, considerându-se că succinta motivare a deciziei de imputare nu se încadrează în temeinicia motivării prevăzută de acest text de lege.
Curtea de apel a apreciat că aspectele relevate de reclamant sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fiind astfel îndeplinită cerinţa existenţei unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la paguba iminentă, Curtea de apel a constatat că prin executarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, reclamantului i s-ar crea un prejudiciu material viitor şi previzibil prin reţinerea unei părţi semnificative din drepturile salariale, până la concurenţă sumei de 6.553 lei, care i-ar afecta traiul zilnic, având în vedere veniturile reduse ale soţiei şi cheltuielile lunare cu întreţinerea locuinţei proprietate personala şi cu achitarea ratelor la creditul ipotecar contractat la B.C.R. - Sucursala Oradea.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, reţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece în speţă nu sunt întrunite condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, aspectele reţinute de instanţă vizând motive de nelegalitate ce nu sunt aparente, presupunând judecarea fondului, iar paguba iminentă nu există deoarece în eventualitatea admiterii acţiunii intimatul şi-ar primi toate drepturile înapoi.
Intimatul T.I.N. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea recursului ca tardiv formulat, deoarece hotărârea atacată a fost comunicată la data de 27 februarie 2012, iar data primirii înscrisă în dovada de comunicare,8 martie 2012 – nu este reală, în subsidiar intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat întemeiat pe prevederile procedurale ale art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, constituie caz bine justificat „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
În speţă, instanţa de fond, în mod greşit a stabilit existenţa cazului bine justificat prin preluarea ca atare şi enumerarea motivelor de nelegalitate invocate de reclamant în cadrul acţiunii în anulare, deşi aceste motive nu apar cu evidenţă, ci se impun a fi dovedite în cadrul procesului de fond.
Astfel, nu se pot stabili, în cadrul procesual al unei cereri de suspendare, dacă reclamantul este vinovat sau nu de neefectuarea în termenul legal, a cercetării administrative dispuse pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit reprezentând drepturi salariale pentru patru poliţişti, sau dacă reclamantul şi-a exercitat întocmai şi la termen, în calitate de membru al comisiei de cercetare administrativă, atribuţiile ce îi revin.
Întrucât în speţă aparenţa de legalitate a actului administrativ nu a fost înlăturată, instanţa de fond ar fi trebuit să respingă ca neîntemeiată cererea de suspendare.
În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate a recursului invocată de intimat, aceasta a fost respinsă a neîntemeiată, deoarece din dovada de comunicare depusă la fila 8 dosar recurs rezultă comunicarea hotărârii la 8 martie 2012, recursul fiind formulat la 12 martie 2012.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea parţială a sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulate de reclamant în raport cu I.G.P.R. şi I.G.P.T. Oradea, ca neîntemeiată, menţinându-se soluţia respingerii cererii faţă de M.A.I. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române împotriva Sentinţei nr. 40 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului T.I.N. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2711/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2717/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
