ICCJ. Decizia nr. 2701/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2701/2012
Dosar nr. 11677/118/2011
Şedinţa de la 30 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată la 26 septembrie 2011 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal sub nr. 11677/118/2011, reclamanta C.D.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Mangalia anularea parţială a executării Dispoziţiei nr. 829 din 17 iulie 2011, respectiv poziţia nr. 23 din anexa nr. l, suspendarea executării aceleiaşi dispoziţii, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepţie, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emise de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Constanta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are calitatea de angajat în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului Municipiului Mangalia, având funcţia de consilier la Serviciul Buget - Contabilitate. În cursul anului 2009 i-au fost acordate, în conformitate cu prevederile Contractului/Acordului Colectiv de Muncă drepturi băneşti în sumă de 5.738 lei. Ca urmare a auditului efectuat la nivelul Primăriei Mangalia, prin decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2011 s-a statuat că sporul de fidelitate şi loialitate, sporul pentru ţinuta decentă, indemnizaţia de hrană şi ajutorul de sărbători au fost acordate doar în baza Contractului/Acordului Colectiv de Muncă şi s-a decis ca Primăria Municipiului Mangalia să dispună măsurile legale pentru recuperarea sumelor plătite angajaţilor instituţiei sub forma unor prime acordate cu ocazia sărbătorilor sau a drepturilor speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii.
A mai arătat reclamanta că prin dispoziţia nr. 829 din 17 iulie 2011 şi întemeiată pe dispoziţiile deciziei nr. 7/2011 şi pe art. 84 lit. b) şi art. 85 din Legea nr. 188/1999 i s-a imputai suma de 5.738 lei care reprezintă drepturi băneşti încasate în anul 2009, susţinând că această dispoziţie a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale şi tară respectarea normelor legale care reglementează angajarea răspunderii civile a funcţionarilor publici, în condiţiile în care suma nu a fost acordată necuvenit, ci în baza prevederilor Contractului/Acordului Colectiv de Muncă, act juridic a cărui executare este obligatorie pentru părţi, contract regulamentar care este opozabil pârâtului cu atât mai mult cu cât acesta a participat la negocieri si l-a semnat.
Prin încheierea nr. 2349 din 25 noiembrie 2011 Tribunalul Constanta a dispus sesizarea Curţii de Apel Constanţa - secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emise de Curtea de Conturi - Camera de Conturi a Judeţului Constanţa şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate. Prin aceeaşi hotărâre, s-a admis cererea de suspendare a executării dispoziţiei de imputare contestate şi s-a dispus suspendarea executării dispoziţiei de imputare nr. 829, emisă la 17 iulie 2011 de Primarul Municipiului Mangalia, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Cauza având ca obiect excepţie nelegalitate act administrativ a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 22 decembrie 2011 sub nr. 11677/118/2011.
La termenul de judecată din data de 08 martie 2012, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, ca primă instanţă de contencios administrativ, faţă de dispoziţiile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 120/CA din 8 martie 2012, Curtea de Apel Constanţa - secţia Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Constanţa şi a trimis cauza la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut că obiectul excepţiei de nelegalitate îl constituie Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Constanta.
Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 prevăd că instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze, situaţie în care aceeaşi instanţă este ţinută să se pronunţe şi asupra excepţiei de nelegalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. l alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, „Litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.";
Totodată, conform dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., „Curţile de apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale";, iar art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabileşte că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, (.) se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, (.) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.";
Prin urmare, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este dată de ierarhia autorităţii publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate, act definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice";.
În speţă, se contestă un act administrativ emis de Camera de Conturi a Judeţului Constanţa, structură fără personalitate juridică ce exercită, potrivit art. l alin. (5) din Legea nr. 94/1992, funcţiile Curţii de Conturi în unitatea administrativ-teritorială a judeţului Constanţa.
Or, având în vedere că excepţia de nelegalitate priveşte un act emis de o autoritate publică locala, urmează a admite excepţia de necompetenţă materială şi a decima competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa - secţia de contencios-administrativ.
În final s-a precizat că deşi Tribunalul Constanţa nu a pronunţat o hotărâre declinatorie de competenţă în favoarea Curţii de Apel Constanţa, se reţine că în cauză a operat o dezînvestire a acestei instanţe, care s-a pronunţat în sensul negării propriei competenţe în soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Constanta - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 7/2011 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Constanţa.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 „instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza";.
Pentru a determina instanţa competentă material să soluţioneze excepţia de nelegalitate trebuie să ne raportăm la poziţia în sistemul administraţiei publice a emitentului actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă.
Cum obiectul excepţiei de nelegalitate îl constituie un act administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale (.)";.
Ca un argument în plus adus acestui raţionament juridic menţionăm şi soluţia de principiu adoptată în şedinţa plenului secţiei contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi din data de 20 februarie 2012, în care s-a hotărât că în cazul acţiunilor vizând anularea actelor emise de camerele judeţene ale Curţii Conturi şi a încheierilor Curţii de conturi prin care se soluţionează contestaţiile formulate împotriva deciziilor camerelor judeţene, actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Judeţeană de Conturi, pentru că acesta este actul care dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice.
În concluzie, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a litigiului aparţine tribunalului, actul care formează obiectul analizei instanţei, fiind emis de o autoritate publică judeţeană - Camera de Conturi a judeţului Constanţa, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.D.I. şi pe pârâţii Primarul Municipiului Mangalia şi Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Constanţa, în favoarea Tribunalului Constanţa - secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2700/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2711/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
