ICCJ. Decizia nr. 2717/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2717/2012
Dosar nr. 3977/2/2010
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Fundaţia C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat anularea Deciziei nr. 6733 din 18 noiembrie 2009, anexa 1 prin care s-a emis în favoarea Fundaţiei titlu de despăgubiri în cuantum de 935.992 lei pentru imobilul teren în suprafaţă de 195 mp situat în Bucureşti, obligarea Comisiei la emiterea unei decizii prin care să i se acorde măsuri reparatorii potrivit valorii de piaţă a terenului de la momentul soluţionării cererii de retrocedare, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin cererea de retrocedare nr. 1359 din data de 04 februarie 2003, a solicitat, în temeiul O.U.G. 94/2000, restituirea imobilului situat în Bucureşti.
Prin Decizia nr. 1374 din data de 17 iulie 2007, Comisia Specială de Retrocedare a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului şi a admis cererea de acordare a despăgubirilor în condiţiile titlului VII din Legea 247/2005.
Dosarul aferent deciziei amintite a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru a fi soluţionat potrivit procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
In temeiul raportului de evaluare efectuat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 6733 din 18 noiembrie 2009, reprezentând titlul de despăgubire, în cuantum de 935.992 lei.
Reclamanta a arătat că stabilirea valorii despăgubirilor menţionate în decizie nu a respectat principiul instituit de art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei, iar răspunsul a fost în sensul că decizia emisă de Comisie respectă prevederile legale în vigoare.
Reclamanta a susţinut că decizia este nelegală în raport de modalitatea stabilirii cuantumului despăgubirilor, întrucât raportul de evaluare întocmit în luna august 2009 a stabilit o valoare de piaţa estimată a imobilului de 935.992 lei, valabilă pentru data de referinţă a evaluării, respectiv 17 august 2009 şi nu la momentul soluţionării cererii de retrocedare, cum era corect.
A mai arătat reclamanta că pentru soluţionarea cererii de retrocedare a fost nevoie de întocmirea a două rapoarte diferite, realizate de acelaşi evaluator.
Astfel, primul raport de evaluare întocmit la data de 02 iunie 2008 stabileşte o valoare de piaţă estimată a terenului la suma de 2.047.474 lei, în timp ce, al doilea raport, întocmit la data de 17 august 2009 care a stat la baza emiterii Deciziei, stabileşte o valoare mult mai mică, respectiv 935.992 lei.
În opinia reclamatei, întocmirea unui alt raport de evaluare la un interval de mai bine de un an de zile de la primului raport de evaluare, este nelegală, în contextul în care nu rezulta de nicăieri că aceasta ar fi avut nelămuriri în ceea ce priveşte expertiza făcută iniţial, astfel încât să decidă efectuarea unei alte evaluări, având în vedere faptul că, potrivit art 16.13 din Normele Metodologice de aplicare a titlului VII din Legea 247/2005 doar în aceasta situaţie avea dreptul să solicite efectuarea unei noi expertize.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, arată reclamanta, trebuie exprimat atât în lei cât şi în euro, având în vedere că moneda naţională suferă deprecieri în timp.
Astfel, la data întocmirii raportului de evaluare (17 august 2009), cursul de referinţă al unui euro era de 4,2216 lei, în timp ce la data emiterii Deciziei (28 noiembrie 2009) valoarea unui euro era de 4,2811 lei, fapt ce denotă că în perioada de timp dintre momentul întocmirii raportului de evaluare şi momentul emiterii Deciziei, moneda naţionala s-a depreciat considerabil.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei. A arătat, în esenţă, că valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 se stabileşte la momentul efectuării raportului de evaluare, şi nu la momentul soluţionării cererii de retrocedare, aşa cum a solicitat reclamanta, întrucât acest moment, respectiv soluţionarea cererii de retrocedare, este plasat în cadrul procedurii administrative prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, anterioară procedurii de evaluare a imobilelor, astfel cum este reglementată prin titlul VII din actul normativ amintit.
Cu alte cuvinte, Comisia Centrală nu poate emite o decizie conţinând titlul de despăgubire în bază unui raport de evaluare, prin care să se stabilească valoarea imobilelor la data soluţionării cererilor de retrocedare, atât timp cât această comisie îşi exercită atribuţiile ulterior acestui moment şi în cadrul unei proceduri subsecvente celei de soluţionare a unor astfel de cereri, aşa cum am arătat mai sus.
Pârâta a ţinut să precizeze, referitor la întocmirea celor două rapoarte de evaluare că, la primul raport de evaluare, în analiza comparaţiei terenului de evaluat, suprafaţa de teren de numai 195 mp, nu s-au avut în vedere deprecierile corespunzătoare comparativelor folosite la T1, T2 şi T3 (T1: 324 mp, T2: 908 mp. T3: 1.480 mp).
Comparativele utilizate nu au fost verificate şi nu prezentau suficiente elemente de identificare.
Astfel, SC R.T. SRL a decis efectuarea unei noi evaluări care să fie conformă cu Standardele Internaţionale de Evaluare şi cu evoluţia pieţei imobiliare la data reevaluării.
Ulterior, al doilea raport a fost comunicat atât Comisiei Centrale cât şi persoanei îndreptăţite, care a fost acceptat de Comisia Centrală ca fiind în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, motiv pentru care a fost emisă Decizia nr. 6733 din 18 noiembrie 2009, în cuantum de 935.992 lei.
Referitorlastabilirea cuantumului măsurilor reparatorii, s-a avut în vedere valoarea stabilită în raportul de evaluare efectuat în dosarul aferent Deciziei nr. 1374 din 17 iulie 2007 a Comisiei Speciale de Retrocedare, valoare stabilită în lei. Cu alte cuvinte, valoarea despăgubirilor aferente terenului solicitat de reclamantă este cea determinată în raportul de evaluare întocmit în prezenta cauză în lei şi nu într-o altă monedă.
Prin Sentinţa nr. 3970 din 06 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Fundaţia C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A anulat Decizia nr. 6733 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o decizie prin care să acorde reclamantei măsuri reparatorii raportat la valoarea de piaţă a terenului la momentul soluţionării cererii de retrocedare, stabilită conform standardelor internaţionale de evaluare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- potrivit Deciziei nr. 4036 din 27 iunie 2005 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi soluţiei de unificare a practicii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Fundaţia C. are calitate procesuală de a introduce, în numele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, acţiune pentru retrocedarea imobilelor care au aparţinut cultului religios mozaic în condiţiile O.U.G. nr. 94/2000, având în vedere scopul constituirii Fundaţiei, aşa cum acesta este prevăzut în
Actul constitutiv şi în Statutul fundaţiei;
- conform art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001: „Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare”;
- conform art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la momentul modificării prin Legea nr. 247/2005 prevedea că „Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare”.
Conform art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România „Valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabileşte potrivit valorii de circulaţie la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare”.
Legea nr. 247/2005 a adus această modificare prin adăugarea art. 2 alin. (22) la O.U.G. nr. 94/2000: „Valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabileşte potrivit valorii de circulaţie la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare”.
In acest context legislativ, Curtea de apel a apreciat că art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 trebuie interpretat la fel ca art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, întrucât ambele situaţii privesc imobile preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar dacă s-ar acorda despăgubiri diferite atunci s-ar produce o discriminare şi s-ar aduce o atingere art. 1 din protocolul 1 al C.E.D.O., raportat la art. 14 din C.E.D.O.
A mai reţinut instanţa de fond ca data soluţionării notificării este data la care petenta a primit o soluţie la cererea sa de retrocedare, respectiv Decizia nr. 1376 din 17 iulie 2007, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren situat în Bucureşti, în suprafaţă de 195 mp, pentru care se propune acordarea de despăgubiri.
Prin urmare, a apreciat prima instanţă, evaluarea trebuia să se raporteze la data de 17 iulie 2007, ca dată a emiterii deciziei de soluţionare a notificării.
De altfel, a mai constatat instanţa, ar fi imposibil pentru evaluator să se raporteze la momentul emiterii deciziei de acordare propriu-zisă a despăgubirilor, atâta timp cât raportul de evaluare este anterior deciziei de acordare a despăgubirilor.
Decizia avută în vedere de art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 trebuie să fie decizia prin care s-a stabilit modalitatea de despăgubire, în caz contrar nu se poate folosi ca reper data emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, întrucât nu se cunoaşte la momentul evaluării.
A concluzionat instanţa de fond că o soluţionare diferită ar putea reprezenta o discriminare cu privire la drepturile fundamentale prevăzute de C.E.D.O., art. 14 raportat la art. 1 din protocolul nr. 1.
Împotriva sentinţei civile nr. 3970 din data de 06 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea sentinţei civile atacate şi respingerea acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, prin motivele cererii de recurs, că sentinţa civilă pronunţată de către instanţa de fond este netemeinică şi nelegală deoarece a obligat comisia la emiterea unei decizii de despăgubire la valoarea de piaţă a terenului la momentul soluţionării cererii de retrocedare stabilită conform standardelor internaţionale de evaluare.
Se susţine de către recurentă că valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 se stabileşte în momentul efectuării raportului de evaluare şi nu la momentul soluţionării cererii de retrocedare, întrucât soluţionarea cererii de retrocedare este plasată în cadrul procedurii administrative prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, anterior procedurii de evaluare a imobilelor.
Aşadar, în speţă, valoarea stabilită pentru imobilul teren în suprafaţă de 195 mp. reprezintă valoarea de piaţă a imobilului stabilită la data evaluării, 17 august 2009, respectiv suma de 935.992 lei.
Este criticată, de asemenea, motivarea instanţei de fond prin care se reţine că prezenta situaţie este similară cu cea a măsurilor reparatorii stabilite în temeiul Legii nr. 10/2001, ori stabilirea măsurilor reparatorii în baza acestei legi nu se face la momentul emiterii deciziei/dispoziţiei, astfel că în situaţia imobilelor notificate în temeiul Legii nr. 10/2001 stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii se face în cursul procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În drept recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 115-119 C. proc. civ., Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005 şi O.U.G. nr. 81/2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Fundaţia C. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, motivat de faptul că în mod corect instanţa de fond a dispus anularea Deciziei nr. 6733 din 18 noiembrie 2009 atâta timp cât raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii ei nu a avut în vedere ca dată a evaluării data soluţionării cererii de retrocedare, astfel cum prevede legea aplicabilă.
Se apreciază ca fiind eronată susţinerea recurentei că valoarea despăgubirilor se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la momentul efectuării raportului de evaluare, în cadrul procedurii administrative prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Or, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată, valoarea terenurilor care nu se pot restitui în natură se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabileşte potrivit valorii de circulaţie de la momentul emiterii deciziei, potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Prin urmare, intimata susţine că instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că nu ar fi posibil pentru evaluator raportarea la momentul emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, atâta timp cât raportul de evaluare este anterior deciziei de acordare a despăgubirilor.
În drept se invocă în întâmpinare dispoziţiile art. 308 şi art. 115 C. proc. civ.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa civilă nr. 3970 din data de 6 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Fundaţia C. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi în consecinţă s-a dispus anularea Deciziei nr. 6733 din data de 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă prin care s-a stabilit în favoarea reclamantei titlu de despăgubire în cuantum de 935.992 lei pentru imobilul teren în suprafaţă de 195 m.p. situat în Bucureşti, şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei noi decizii prin care să se acorde reclamantei măsuri reparatorii potrivit valorii de piaţă a terenului de la momentul soluţionării cererii de retrocedare, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, întrucât în mod eronat, urmare aplicării greşite a legii, s-a dispus anularea Deciziei nr. 6733 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi obligarea aceleiaşi pârâte la emiterea unei noi decizii prin care să acorde reclamantei Fundaţia C. măsuri reparatorii raportat la valoarea de piaţă a terenului la momentul soluţionării cererii de retrocedare stabilită conform standardelor internaţionale.
Nu sunt incidente, în litigiu, prevederile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare”, regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase preluate de stat fiind reglementat, cum dispune dealtfel expres şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, „Valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabileşte potrivit valorii de circulaţie la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare”. Acest text legal trebuie coroborat însă cu dispoziţiile art. 3 alin. (6) şi (7) din acelaşi act normativ, care prevăd, prin alin. (6), că „Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială. În situaţia în care imobilul este înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menţiona că proprietarul are drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege”, şi, respectiv, prin alin. (7), că „Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.
Pe de altă parte, se observă că, în condiţiile art. 1 din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, „Prezenta lege reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, a O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, a O.U.G. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 66/2004, cu modificările ulterioare”.
Se constată, în litigiu, că prin art. 3 din Decizia nr. 1374 din data de 17 iulie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România s-a propus acordarea de despăgubiri Fundaţiei C., în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafaţă de 195 m.p. situat în Bucureşti, ce nu putea fi retrocedat în natură. Decizia sus menţionată, prin care s-a soluţionat notificarea depusă potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, în sensul arătat, a rămas definitivă, nefiind contestată în contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În aceste condiţii, în mod legal, urmând procedura administrativă de stabilire şi acordare a despăgubirilor reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Normele metodologice de aplicare a titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Decizia nr. 6733 din data de 18 noiembrie 2009, a emis în favoarea Fundaţiei C. titlul de despăgubire pentru imobilul teren în suprafaţă de 195 m.p. situat în Bucureşti, într-un cuantum de 935.992 lei reprezentând valoarea de piaţă a imobilului stabilită, potrivit standardelor internaţionale de evaluare, prin raportare la data evaluării, anume 17 august 2009.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este netemeinică şi nelegală hotărârea recurată, se va dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 3970 din data de 6 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii formulate de reclamanta Fundaţia C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 3970 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei Fundaţia C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 2716/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2727/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
