ICCJ. Decizia nr. 2720/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2720/2012
Dosar nr. 7213/2/2011
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată
Prin Sentinţa nr. 6.448 din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul S.A.S.J.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor-Oficiul Român pentru Imigrări Municipiul Bucureşti - Direcţia Migraţiune, prin care a solicitat îndreptarea erorii strecurate în permisul de şedere temporară românesc nr. 0247200 emis la 13 aprilie 2011, valabil pană la 22 februarie 2012 privind locul naşterii sale, şi anume Ierusalem sau Palestina în loc de Israel, cum greşit s-a menţionat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:
Reclamantul, cetăţean străin, a avut reglementat dreptul de şedere în România din data de 16 februarie 2002, în prezent având dreptul de şedere prelungit până la data de 22 februarie 2012, în scop de studii.
La data de 10 februarie 2011, reclamantul s-a adresat instituţiei pârâte cu cererea înregistrată sub numărul 1234223 din 10 februarie 2011, prin care a solicitat schimbarea în permisul de şedere temporară, a cetăţeniei înscrise, din "israeliană" în "cetăţenie iordaniană", motivând faptul că dorea să se căsătorească cu o cetăţeană siriană.
Prin adresa de răspuns cu nr. 1234345 din 24 februarie 201, i s-a comunicat reclamantului că pentru emiterea unui permis de şedere temporară în calitate de cetăţean iordanian este necesar să intre pe teritoriul României în baza paşaportului eliberat de autorităţile iordaniene, după care, să se prezinte la formaţiunea teritorială competentă a Oficiului Român pentru Imigrări şi să solicite emiterea unui nou permis de şedere.
La data de 13 aprilie 2011 reclamantul s-a adresat pârâtului Oficiul Român pentru Imigrări cu o cerere pentru emiterea unui nou permis ca urmare a schimbării cetăţeniei, fiindu-i eliberat permisul nr. 247200 valabil până la data de 22 februarie 2012 cu menţiunile "cetăţenie Iordania", "locul naşterii-Israel".
Analizând cuprinsul prevederilor H.G. nr. 1.016/2003, Curtea a reţinut că, pe faţa a doua a permisului de şedere temporară se menţionează data şi locul naşterii şi se înscrie doar ţara de origine în care s-a născut cetăţeanul străin căruia i se eliberează actul respectiv astfel că solicitarea de a se rectifica permisul de şedere cu menţionarea localităţii de naştere este în opoziţie cu dispoziţiile referitoare la conţinutul permisului de şedere temporară.
Totodată, Curtea a mai reţinut că pe fiecare cerere de prelungire a dreptului de şedere temporară reclamantul a completat la rubrica "locul naşterii" cele două atribute aferente, respectiv: ţara Israel şi localitate Ierusalem, astfel că, menţionarea locului naşterii nu reprezintă nicidecum o eroare materială, ci procesarea întocmai a datelor furnizate chiar de reclamant.
Susţinerea reclamantului, potrivit căreia, menţionarea statului Israel în cuprinsul permisului de şedere temporară îi cauzează serioase vătămări, a fost înlăturată, cu motivarea că permisul de şedere temporară este destinat exclusiv pentru justificarea dreptului de şedere pe teritoriul României şi nu constituie nicidecum un document de călătorie în alte state şi nici documentul doveditor al cetăţeniei sau al locului naşterii.
În concluzie, Curtea a apreciat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, reţinând pe de-o parte, că menţiunile privitoare la locul naşterii reclamantului nu reprezintă rezultatul unei erori materiale, iar pe de altă parte, refuzul pârâtei de a da curs cererii de eliberare a unui nou permis de şedere pe teritoriul României, cu menţiunile solicitate de reclamant, nu conduce la vătămarea unui drept sau interes legitim al reclamantului.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul S.A.S.J.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul arătând că apreciază hotărârea pronunţată în cauză ca fiind lipsită de temei legal şi dată cu greşita aplicare a legii fiind astfel incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul a înfăţişat următoarele aspecte de fapt şi de drept:
- petentul-reclamant s-a născut la data de 2 octombrie 1983 în oraşul Ierusalim, însă în permisul de şedere temporară în România, eliberat de autorităţile competente sub nr. 0247200 s-a strecurat o greşeală în sensul că la rubrica "locul naşterii" este trecut "Israel" şi nu (Ierusalim) astfel cum este menţionat în paşaportul său;
- conform legislaţiei internaţionale, oraşul Ierusalim a făcut şi face parte din teritoriile Palestinei, chiar dacă în anul 1967 a fost "ocupat" de Israel;
- în cuprinsul documentului ce conţine refuzul ce i-a fost comunicat în sensul că nu s-a putut da curs solicitării sale de îndreptare a erorii materiale indicate, se menţionează că oraşul Ierusalim face parte integrantă din Statul Israel, ceea ce nu reiese, în opinia sa, din niciun înscris;
- Hotărârea instanţei de fond este neîntemeiată pentru că prin respingerea cererii adresate îi aduce vătămări şi prejudicii în perspectiva unei viitoare căsătorii, soţia sa având familia în Siria.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse, dar şi faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a conduce la modificarea hotărârii pronunţate de prima instanţă, în considerarea celor în continuare arătate.
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de obligare a autorităţii intimate Ministerul Administraţiei şi Internelor-Oficiul Român pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti la îndreptarea "erorii" înscrise în permisul de şedere temporar românesc nr. 0247200, emis la 13 aprilie 2011 şi valabil până la 22 februarie 2012, privind indicarea corectă a locului său de naştere respectiv Ierusalim sau Palestina, în loc de Israel, cum greşit s-a menţionat.
Independent de consideraţiunile personale ale recurentului - reclamant, expuse prin motivele de recurs având o natură mai degrabă geopolitică şi nu juridică, Înalta Curte arată că nu sunt întemeiate criticile înfăţişate, întrucât prima instanţă a realizat o justă aplicare în cauză a prevederilor H.G. nr. 1.016/2003.
Judecătorul fondului a arătat într-o manieră coerentă, explicită şi pertinentă că potrivit acestui act normativ, în ceea ce priveşte eliberarea sau prelungirea permisului de şedere temporară, se impune completarea unor rubrici legal determinate, cum ar fi "locul naşterii", şi anume "ţara", astfel că menţiunile inserate nu reprezintă o eroare materială, cum s-a afirmat, ci procesarea datelor furnizate chiar de recurentul-reclamant.
De altfel relevanţă prezintă chiar afirmaţiile şi menţiunile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de eliberare a permisului de şedere în care acesta a indicat că s-a născut la data de 2 octombrie 1983 în oraşul Ierusalem, ţara Israel, aspecte inserate şi în cererea de chemare în judecată, chiar dacă în contextul unor afirmaţii de ordin politico-istoric ce exced cadrului de analiză în speţă.
În fine, nefondate sunt criticile recurentului în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat, nu sunt întrunite cerinţele legale pentru a se reţine un potenţial refuz nejustificat de soluţionare din partea autorităţii intimate, respingerea solicitării fiind justificată prin raportare la textele de lege aplicate.
Mai mult, în acord cu cele statuate şi de prima instanţă, Înalta Curte arată că permisul de şedere îi conferă petentului numai un drept de şedere pe teritoriul României, nefiind în mod evident un document de călătorie sau care să facă dovada naşterii şi/sau a cetăţeniei.
Trecerea frontierei de stat se face doar în baza documentelor de călătorie, iar în cazul străinilor care intenţionează să intre în România, acestea trebuie însoţite de documente care să facă dovada unui drept de şedere.
Aşa fiind şi reţinând modalitatea în care a fost eliberat permisul de şedere al recurentului, Înalta Curte reţine că nu s-a demonstrat producerea vreunei vătămări a unui drept sau interes legitim.
Faţă de toate argumentele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins aşadar, ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.A.S.J.S. împotriva Sentinţei nr. 6.448 din 04 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2719/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2733/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
