ICCJ. Decizia nr. 2733/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2733/2012
Dosar nr. 1219/1/2012
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 5183 din 4 noiembrie 2011 a respins recursul declarat de revizuientului P.C. împotriva deciziei nr. 397 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată într-o revizuire, fiind o hotărâre irevocabilă, deoarece a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs.
Potrivit art. 328 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Prin urmare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată cererea de revizuire nu se poate declara recurs.
La termenul de judecată din data de 31 mai 2012, cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică, revizuientul a precizat temeiul juridic al cererii, respectiv art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., indicând decizia nr. 135 din 08 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Teleorman şi sentinţa nr. 236 din 04 februarie 2009.
II. Revizuirea exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 5183 din 4 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire P.C., încadrată în drept, în prevederile art. 322 pt.7 din C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuientul a solicitat revizuirea deciziei nr. 5183 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi îndreptarea erorilor judiciare de drept şi de fapt săvârşite de Judecătoria Videle în cadrul procesului iniţial şi în recurs, de Tribunalul Teleorman, neluate în seamă de celelalte instanţele de până acum.
Revizuientul a susţinut că nu a fost judecată pe fond cauza, nu s-a răspuns la nici un capăt de cerere formulat şi nu s-a ţinut cont de obiectul cererii;
A mai arătat că judecătorii instanţelor au sfidat testamentul autorului P.G., dreptul său de proprietate şi cererile adresate autorităţilor publice pârâte,
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că demersul revizuentului nu este admisibil.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În cauza dedusă judecăţii, obiectul căii extraordinare de atac de retractare reglementată de dispoziţiile art. 322 - 328 din C. proc. civ. îl constituie decizia nr. 5183 din 4 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de P.C. împotriva deciziei nr. 397 din 24 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 392 din 11 februarie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Potrivit art. 322 din C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri. (...)”
Conform art. 326 alin ultim C. proc. civ., în cazul cererilor de revizuire „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Înainte de toate, Înalta Curte constată că decizia nr. 5183 din 4 noiembrie 2011 ce face obiectul cererii de revizuire nu intră în categoria hotărârilor care să evoce fondul litigiului prin soluţia pronunţată, astfel că nu poate forma obiectul cererii de revizuire.
Cu privire la celelalte hotărâri menţionate de revizuent în cererile completatoare, pronunţate de Judecătoria Videle sau de către Tribunalul Teleorman, indicate a fi contradictorii, se constată că formularea unei cereri de revizuire a acestor hotărâri la o altă instanţă decât cea care le-a pronunţat este de asemenea inadmisibilă.
În consecinţă, constând că a fost atacată pe calea revizuirii o hotărâre dată de o instanţă de recurs care nu evocă fondul litigiului şi faptul că au fost atacate hotărâri pronunţate de alte instanţe judecătoreşti, în temeiul art. 322, art. 323, art. 326 alin. (4) şi art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi în consecinţă va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Prin urmare, se va dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei nr. 5183 din 4 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată de revizuentul P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de P.C. deciziei nr. 5183 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2720/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2740/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
