ICCJ. Decizia nr. 2729/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2729/2012
Dosar nr. 6511/2/2010
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20 iulie 2010, reclamanta B.O. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună următoarele:
- să constate că îndeplineşte condiţia vechimii în funcţia de consilier juridic prevăzută de art. 33 alin. (1) din Legea 303/2004 pentru participarea la concurs, ca urmare a asimilării perioadelor în care a ocupat funcţia publică de conducere de secretar al comunei Săliştea, respectiv funcţia publică de conducere de şef Serviciul Administraţie Publică, ca vechime în funcţia de consilier juridic;
- să oblige pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să îi recunoască vechimea în specialitatea şi în funcţia de consilier juridic;
- să constate că prevederile Hotărârii nr. 334 din 25 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu mai sunt de actualitate, raportat la dispoziţiile art. 116, alin. (1) indic. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a înscris la concursul de admitere în magistratură, organizat pentru data de 21 martie 2010, însă candidatura sa a fost respinsă, pe motiv că nu îndeplineşte condiţia vechimii în funcţiile prevăzute de art. 33.alin. (1) din Legea 303/2004 republicată cu modificările si completări le ulterioare.
Reclamanta a susţinut că îndeplineşte condiţia vechimii în funcţia de consilier juridic prevăzută de art. 33 din Legea nr. 303/2004 pentru participarea la concursul de admitere în magistratură, ca urmare a similării perioadelor în care a ocupat funcţia publică de conducere de secretar al comunei Săliştea, respectiv funcţia de conducere de şef de Serviciu Administraţia Publică.
Totodată a arătat că este înscrisă în Colegiul Consilierilor Juridici Alba din data de 25 martie 2006, ca şi consilier juridic definitiv, la data înscrierii fiindu-i recunoscută vechimea necesară în specialitate, fără a mai fi necesar să urmeze perioada de stagiu de doi ani.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la Hotărârea nr. 334 din 25 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 9 februarie 2011, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes, asupra căreia a rămas în pronunţate.
Prin sentinţa nr. 943 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca lipsită de interes.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a considerat întemeiată excepţia invocată din oficiu, reţinând că, în raport de petitul cererii, reclamanta nu ar obţine nici un folos practic prin admiterea acesteia, atâta timp cât nu a făcut dovada că s-a înscris la un concurs de admitere în magistratură ulterior celui din data de 21 martie 2010, ceea ce înseamnă că interesul său nu este unul actual, ci eventual.
În termen legal, împotriva sus amintitei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.O.
Invocând în drept dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ., recurenta a subliniat că hotărârea instanţei de fond încalcă prevederile art. 129 C. proc. civ., fiind dată cu nerespectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.
În acest sens, a făcut trimitere la încheierea de şedinţă din 9 februarie 2011, arătând că instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes, asupra căreia s-a pronunţat, fără ca excepţia să fie adusă la cunoştinţa părţilor pentru a le permite să formuleze apărări şi fără să fie pusă în dezbaterea contradictorie a acestora, în condiţiile în care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, din motive obiective.
Pe de altă parte, recurenta a arătat că dezlegarea pe care judecătorul fondului a dat-o excepţiei lipsei de interes, este greşită.
Consideră recurenta că interesul său este actual, pe de-o parte, pentru că intenţia sa, este de a participa şi la concursurile ulterioare, însă, potrivit Legii nr. 303/2004, concursul se organizează anual sau ori de câte ori este nevoie şi implică o procedură specială care nu permite obţinerea unei hotărâri judecătoreşti în perioada dintre data anunţului şi susţinerea probelor.
Pe de altă parte, vechimea de consilier care solicită să-i fie recunoscută poate fi valorificată şi în alte împrejurări, nu numai în cadrul acestui concurs.
În opinia recurentei, se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, deoarece prima instanţă nu a pus în dezbatere contradictorie excepţia lipsei de interes.
În altă ordine de idei, recurenta a reiterat în cuprinsul cererii de recurs apărările formulate în faţa instanţei de fond, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa plângerii prealabile cu privire la Hotărârea nr. 334 din 25 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precizând că nu a solicitat revocarea hotărârii, ci doar să se constate că prevederile acestui act nu mai sunt aplicabile, în urma modificărilor aduse art. 116 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică şi admiterii acţiunii, iar pe fond, a solicitat admiterea acţiunii.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, însoţită de un extras, în copie, din Tabelul privind rezultatele verificării îndeplinirii condiţiilor legale de participare la Consursul de admitere în magistratură din 13 noiembrie 2011, arătând că la acest moment, nu mai subzistă interesul în exercitarea acţiunii, de vreme ce recurenta s-a înscris la concursul de admitere în magistratură din 13 noiembrie 2011, iar candidatura acesteia a fost primită tocmai pentru că, ulterior pronunţării hotărârilor atacate, recurenta îndeplineşte condiţiile legale pentru a participa la concurs.
Examinând cauza, prin prisma criticii expuse în cererea de recurs, din perspectiva art. 3041 C. proc. civ., cât şi în raport de actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi în aceste condiţii va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, la termenul de judecată din 9 februarie 2011, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri, s-a consemnat lipsa părţilor precum şi faptul că instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes, instanţa reţinând dosarul în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât şi asupra excepţiei lipsei de interes, invocată din oficiu.
Prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes, iar din încheierea de dezbateri rezultă în mod clar că această excepţie nu a fost pusă în dezbaterea părţilor.
Pronunţându-se în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. asupra unei excepţii ce nu a fost dezbătută în contradictoriu, instanţa fondului a încălcat două principii ce guvernează procesul civil, respectiv cel al contradictorialităţii şi cel privitor la respectarea dreptului la apărare - al reclamantei, în speţă, fiind privată de posibilitatea de a-şi susţine şi dovedi drepturile, de a combate susţinerile părţii potrivnice sau de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune în exercitarea rolului său activ conferit de art. 129 C. proc. civ.
Pentru asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona litigiul.
Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii.
Respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii cât şi a dreptului la apărare se circumscriu noţiunii consfinţite de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, or, în cauză aşa cum s-a arătat acest drept a fost încălcat.
De altfel, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea şi de a respecta el însuşi toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil.
Prin urmare, Înalta Curte constată că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5) teza I C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Numai după examinarea excepţiilor ce se invocă, fie din oficiu, fie de către părţi, cu respectarea principiilor amintite, dacă se va impune, instanţa fondului va analiza şi fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.O. împotriva Sentinţei nr. 943 din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2727/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2734/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
