ICCJ. Decizia nr. 2727/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2727/2012
Dosar nr. 4848/2/2011
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul D.S., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 şi Poliţia Sector 4, Serviciul de Investigare a Fraudelor, pentru neprecizarea obiectului acţiunii, în raport de prevederile art. 112 C. proc. civ., dispoziţii puse în vedere reclamantului la termenul de judecată din 22 noiembrie 2011, fiind citat cu această menţiune, sub sancţiunea suspendării judecării cauzei.
Împotriva încheierii din 31 ianuarie 2011 a declarat recurs reclamantul D.S., solicitând casarea încheierii şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
Astfel, reclamantul a arătat că prin cererea de chemare în judecată a prezentat, într-adevăr, doar faptele şi capetele de cerere, iar în punctul de vedere pe care l-a depus la dosar pentru termenul din 31 ianuarie 2012, a propus doar o etapizare a cauzei, fără a formula în concret obiectul cererii.
A mai arătat recurentul-reclamant că înţelege să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că, solicită anularea sentinţei penale nr. 2944 din 23 noiembrie 2011 şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să examineze atât rezoluţiile din 16 februarie 2011 şi 10 mai 2011 primite, cât şi sentinţa civilă nr. 2944 din 23 noiembrie 2011 şi să emită o hotărâre în acest sens.
A mai arătat că nu precizează valoarea obiectului cauzei, fiind nemulţumit doar de nestabilirea adevărului în problema sesizată.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art. 1551 C. proc. civ., atunci când se constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.
Prin urmare, textul precitat instituie condiţia culpei părţii reclamante pentru neîndeplinirea obligaţiilor procesuale.
Referitor la soluţia atacată cu recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., suspendând judecata cauzei la termenul din 31 ianuarie 2011, pe considerentul că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin încheierea din 22 noiembrie 2011, respectiv de a preciza obiectul acţiunii în raport de dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., deşi a fost citat cu menţiune în acest sens, sub sancţiunea suspendării cauzei.
Deşi s-a depus pentru termenul de judecată din 31 ianuarie 2012, un punct de vedere din partea reclamantului, acesta nu conţine însă precizarea solicitată de instanţă, astfel că, în mod corect judecătorul fondului a dispus măsura sancţionatorie, constatând că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale.
De altfel, şi recurentul recunoaşte că s-a aflat în culpă procesuală, pentru lipsa formulării concrete a obiectului cauzei, dar a motivat că nu are cunoştinţe juridice şi nici nu a beneficiat de asistenţă juridică calificată.
Independent de motivele de ordin personal ale recurentului, Înalta Curte aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
În speţă, culpa procesuală aparţine recurentului – reclamant, care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preciza obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 112 din C. proc. civ., context în care sunt incidente dispoziţiile art. 1551 din C. proc. civ.
Pe de altă parte, potrivit art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., recurentul - reclamant are posibilitatea de a cere reluarea judecăţii, după îndeplinirea obligaţiilor menţionate în încheiere.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.S. împotriva Încheierii din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2717/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2729/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
