ICCJ. Decizia nr. 2739/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2739/2012
Dosar nr. 8457/1/2011
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 aprilie 2012, petenta SC R.C. SRL Bărcăneşti a solicitat eliberarea recipisei de consemnare nr. 962790/1 emisă de către CEC B. S.A, Victoriei, la data de 15 septembrie 2011, prin care a fost achitată cauţiunea în sumă de 30.000 lei, stabilită de instanţa de fond potrivit art. 215 C. proc. civ. şi consemnată în dosarul nr. 632/42/2011 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II- civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii, petenta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile dispoziţiilor art. 723 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că nu s-a formulat de partea adversă cerere de despăgubire până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă s-a soluţionat fondul cauzei, în speţă, 09 februarie 2012, astfel că este îndreptăţită să solicite restituirea cauţiunii în valoare de 30.000 lei.
La termenul de judecată din data de 31 mai 2012, în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (1) coroborate cu art. 159 alin. (1) pct. 2 Cod proc. civ., Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă, susţinerile părţilor fiind consemnate în practicaua deciziei.
Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, excepţie de ordine publică, menită să facă inutilă cercetarea pe fond a cererii deduse judecăţii.
În materie de competenţă a instanţelor judecătoreşti funcţionează principiul legalităţii, competenţa fiind determinată prin lege, iar în materie de competenţă materială, normele care o reglementează au un caracter imperativ.
Competenţa în materia eliberării cauţiunii este statuată în art. 332 cu referire la art. 7231 C. proc. civ. şi implică verificări formale sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prescrise de textul de lege, cererea având un caracter necontencios.
Potrivit art. 332 teza a I a din C. proc. civ., cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricină în curs la o instanţă, sau pe care aceasta a dezlegat-o, se vor îndrepta la acea instanţă.
În speţa de faţă, petenta SC R.C. SRL Bărcăneşti a solicitat eliberarea recipisei de consemnare nr. 962790/1 emisă de către CEC B. S.A – Victoriei, la data de 15 septembrie 2011, prin care a fost achitată cauţiunea în sumă de 30.000 lei, stabilită de instanţa de fond şi consemnată în dosarul nr. 632/42/2011 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II- civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Această cauţiune a fost stabilită în temeiul art. 215 C. proc. fisc., ca o condiţie legală pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 4596 din 20 iunie 2011, privind obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 2.963.327 lei (reprezentând impozit pe profit, TVA şi acciză), ce a făcut obiectul dosarului nr. 632/42/2011 al Curţii de Apel Ploieşti.
Dosarul a fost soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 681 din 9 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauţiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu faţă de cererea principală, care, în speţă, a fost soluţionată prin sentinţa nr. 242 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de restituire a cauţiunii revine, potrivit art. 17 C. proc. civ., instanţei competente să judece cererea principală, în speţă Curţii de Apel Ploieşti.
De altfel, art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. prevede expres că eliberarea cauţiunii se poate dispune de îndată, adică prin hotărârea ce soluţionează cererea principală, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Chiar dacă cererea de restituire se formulează după pronunţarea hotărârii cu privire la cererea principală, caracterul accesoriu al acesteia se menţine.
Pe de altă parte, potrivit art. 7231 alin. (1) C. proc. civ., cauţiunea se fixează de către instanţă şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni, sau la orice instituţie bancară pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei, sau după caz, a executorului judecătoresc.
Cum dovada consemnării cauţiunii se află depusă şi înregistrată la registrul de valori al Curţii de Apel Ploieşti, la dispoziţia acestei instanţe, în vederea păstrării, cererea de încuviinţare a restituirii sumei depuse revine acestei instanţei, care de altfel a şi judecat cererea principală şi la dispoziţia căreia s-a aflat cauţiunea.
Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cererea formulată de SC R.C. SRL Bărcăneşti de restiuire a cauţiunii spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2738/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 274/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
