ICCJ. Decizia nr. 2737/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2737/2012
Dosar nr. 74/42/2012
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârile instanţelor aflate în conflict
1. Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, reclamantul I.R. a chemat în judecată Comisariatul General al Gărzii Financiare solicitând suspendarea executării deciziei nr. 198 din 22 iulie 2011 emisă de Comisarul şef de secţie al Gărzii Financiare, secţia judeţeană dâmboviţa, prin care a fost eliberat din funcţie, până la pronunţarea instanţei de fond, repunerea în funcţie a reclamantului şi acordarea tuturor drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze de la data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a deţinut funcţia publică de execuţie de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secţia judeţeană dâmboviţa din anul 2007, până la eliberarea din funcţie; la data de 23 iunie 2011, i s-a comunicat preavizul, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare, fiind înştiinţat că, în conformitate cu Ordinul A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011, s-a decis reorganizarea acestei instituţii şi pentru reocuparea funcţiei deţinute, trebuie să opteze pentru participarea la examenul organizat pentru data din 11 iulie 2011, examen la care, la proba scrisă, a fost admis şi respins în urma susţinerii interviului din data de 15 iulie 2011.
Arată reclamantul că, organizarea concursului, precum şi eliberarea sa din funcţie sunt nelegale, întrucât, prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. 867/44/2011 a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus suspendarea Ordinul nr. 2253/23 iunie 2011 al Preşedintelui A.N.A.F., până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Apreciază că cererea de suspendare a executării deciziei nr. 198/2011, emisă de comisarul şef de secţie al Gărzii Financiare, secţia judeţeană dâmboviţa, îndeplineşte condiţiile art. 14 din Legea 554/2004, întrucât decizia de eliberare din funcţie a fost emisă cu sfidarea hotărârii judecătoreşti prin care Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Preşedintelui A.N.A.F a fost suspendat, astfel încât instituţia pârâtă nu mai putea proceda la organizarea examenului ce decurgea din aplicarea acestui ordin.
Prin Sentinţa nr. 3405 din 8 decembrie 2011, Tribunalul Dâmboviţa, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamantul a înţeles să se judece în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, în speţă Comisariatul General al Garzii Financiare, ceea ce atrage competenţa Curţii de Apel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curţii de apel Ploieşti.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar la termenul de judecată din 29 februarie 2012, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti, invocată de reclamant prin precizările depuse la dosar la data de 31 ianuarie 2012 (în dosarul de recurs, format iniţial, din eroare).
Prin Sentinţa nr. 65 din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a analizat dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut că textul de lege stabileşte competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în funcţie de două criterii, respectiv rangul central sau local al organului emitent al actului şi cuantumul şi natura juridică a sumei la care se referă actul.
În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării Deciziei de eliberare din funcţie nr. 198 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară, secţia judeţeană dâmboviţa.
Litigiile privind actele administrative emise de o secţie judeţeană a Gărzii Financiare sunt de competenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, întrucât secţia judeţeană, deşi nu are personalitate juridică, are capacitate administrativă şi este o autoritate publică locală în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
II. Regulatorul de competenţă.
1. Argumente de drept relevante.
Învestită legal cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, potrivit art. 20 pct. 2, 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este decizia nr. 198/2011, emisă Garda Financiară, secţia judeţeană dâmboviţa.
Pentru stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă material este relevant criteriul rangului autorităţii publice emitente, după cum bine a arătat judecătorul de la Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, criteriu dedus din coroborarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., faţă de care, calitatea secţiei judeţene dâmboviţa a Gărzii Financiare, de instituţie publică locală determină competenţa tribunalului.
În această materie, împrejurarea că secţia judeţeană dâmboviţa a Gărzii Financiare nu are personalitate juridică este lipsită de consecinţe juridice în planul capacităţii ei de drept administrativ, care constă în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Improcesuarea pârâtului Comisariatul General al Garzii Financiare nu poate atrage competenţa în favoarea curţii de apel, raportat la rangul acesteia de autoritate publică centrală, câtă vreme nu este emitentul actului contestat.
În altă ordine de idei, Înalta Curte, apreciază că este util a se pune în discuţia părţilor, cu respectarea principiului disponibilităţii, întregirea cadrului procesual, prin citarea în cauză a emitentului actului contestat, în speţă, Garda Financiară, secţia judeţeană dâmboviţa.
2. Temeiul legal al soluţiei Înaltei Curţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul I.R., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2736/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2738/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
