ICCJ. Decizia nr. 2746/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2746/2012
Dosar nr. 75886/3/2011
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată de prima instanţă
Reclamantul E.C. a chemat în judecată Universitatea T.M. solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ să dispună suspendarea executării hotărârii Senatului Universităţii T.M. din 12 septembrie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actul atacat nu cuprinde motivele care stau la baza măsurii de anulare a diplomei nr. DD din 2009, ci doar trimiteri la norme care învestesc pârâtul să anuleze diplome.
Reclamantul a mai arătat că acest abuz îi produce un prejudiciu imediat şi greu de reparat, în sensul de a nu-şi mai putea exercita profesia, de a realiza venituri şi, pe termen lung, pierderea încrederii clientelei în capacitatea sa profesională.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat faptul că hotărârea a cărei suspendare se solicită a fost emisă cu respectarea art. 146 din Legea nr. 1/2011, iar în speţă s-a făcut constatarea că diplomele s-au obţinut prin mijloace frauduloase, conform controlului efectuat de Corpul de Control al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La data de 30 ianuarie 2012, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul pârâtei.
Prin cererea de precizare a acţiunii din data de 30 februarie 2012 reclamantul a solicitat suspendarea doar a punctului 21 al hotărârii Senatului Universităţii T.M.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1109 din 20 februarie 2012 a respins excepţia lipsei interesului formulată de intervenient, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamant şi a admis cererea de intervenţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei interesului este neîntemeiată întrucât efectele hotărârii Senatului Universităţii a cărei suspendare se solicită se produc în continuare, chiar şi după publicarea în M. Of. câtă vreme acea hotărâre nu a fost anulată în mod irevocabil de instanţă.
Referitor la cererea de suspendare a executării actului administrativ s-a reţinut de către instanţa de fond că în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, aceasta nu este îndeplinită în cauză câtă vreme la baza hotărârii a cărei suspendare se solicită au stat dispoziţiile legale susmenţionate (art. 146 din Legea nr. 1/2011) fiind respectat principiul legalităţii; de asemenea au fost ataşate rapoartele nr. RR2011 şi GG/2011.
În ce priveşte paguba iminentă, Curtea a reţinut că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantului, întrucât imposibilitatea exercitării unei profesii poate reprezenta o pagubă iminentă atunci când această imposibilitate este rezultatul încălcării legalităţii în emiterea actului administrativ, or, în speţă, instanţa a reţinut că în cauză nu s-a răsturnat aparenţa de legalitate a actului contestat.
Nici în ceea ce priveşte imposibilitatea obţinerii veniturilor nu s-a probat că reclamantul s-ar afla într-o situaţie precară.
Cât priveşte cererea de intervenţie, având în vedere dezlegarea dată capătului principal al acţiunii, s-a reţinut că urmează a fi admisă.
3. Recursul declarat de E.C.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul E.C., invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., precum şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul a combătut hotărârea primei instanţe sub următoarele aspecte:
3.1.- condiţia existenţei unei aparenţe de nelegalitate a fost superficial examinată; se susţine de către recurent că motivarea actului administrativ, chiar dacă formal există, este inadecvată raportat la situaţia de fapt şi legislaţia existentă; de asemenea, la acelaşi punct, se mai afirmă că în sarcina sa nu s-a putut reţine nicio culpă, câtă vreme nu a făcut decât să se supună unor decizii ale organelor universităţii;
3.2. - condiţia pagubei iminente era îndeplinită în cauză, susţine recurentul, întrucât pe baza unor „prezumţii simple şi a unor fapte de notorietate” se putea deduce că neexercitarea profesiei a determinat cel puţin o diminuare a mijloacelor de trai.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Argumente de fapt şi de drept relevante
În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant E.C. a solicitat suspendarea executării hotărârii Senatului Universităţii T.M. din 12 septembrie 2011, în partea care îl priveşte, respectiv pct. 21 din actul administrativ, invocând mai multe aspecte pe care le-a circumscris cazului bine justificat, ataşând şi înscrisuri în probaţiune, în timp ce pentru cealaltă condiţie, a pagubei iminente, a invocat doar prezumţii.
Prima instanţă, analizând punctual cele două condiţii a ajuns la concluzia că în cauză acestea nu sunt îndeplinite.
Această concluzie este corectă, ea fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, cu unele nuanţări cât priveşte condiţia cazului bine justificat.
Astfel, deşi într-adevăr actul administrativ este motivat în fapt şi în drept prin trimiterea la cele două rapoarte întocmite de Corpul de control al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului cu care face corp comun, totuşi nu se poate face abstracţie de împrejurarea că recurentului-reclamant i s-a aprobat să promoveze doi ani de studiu, respectiv anul II şi III, într-un singur an universitar 2005-2006 (conform deciziei Universităţii T.M. din 31 ianuarie 2006, dosarul Tribunalului Bucureşti). Or, fără a intra în analiza aprofundată a contextului faptic şi normativ al cauzei, câtă vreme această decizie există în realitatea juridică şi în condiţiile în care în privinţa recurentului nu au fost reţinute alte nereguli, adoptarea hotărârii Senatului Universităţii de anulare a diplomei de licenţă la aproximativ 4 ani de la eliberare, creează cel puţin o îndoială serioasă în privinţa proporţionalităţii măsurii ca şi dimensiune a legalităţii actului administrativ.
Cu toate acestea, soluţia de respingere a cererii de suspendare se impune a fi păstrată pentru că în privinţa celeilalte condiţii, a pagubei iminente, cerute cumulativ de art. 14 alin. (1), la dosarul cauzei nu există nici un mijloc de probă.
Contrar susţinerilor recurentului, dovada îndeplinirii acestei condiţii nu se poate face numai prin „prezumţii simple” şi „fapte de notorietate”.
Starea materială concretă a destinatarului actului administrativ este o chestiune de fapt care poate şi trebuie să fie dovedită prin orice mijloc de probă. Teza potrivit căreia paguba iminentă se presupune este lipsită de consistenţă, câtă vreme din dispoziţia normativă în temeiul căreia s-a formulat cererea de întrerupere temporară a efectelor hotărârii Senatului Universităţii rezultă cu claritate necesitatea dovedirii acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, constatând că nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.C. împotriva sentinţei civile nr. 1109 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2721/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2819/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
