ICCJ. Decizia nr. 2908/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2908/2012
Dosar nr. 4122/2/2011
Şedinţa publică de la 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată la data de 03 mai 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, anularea deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010, precum şi a deciziei de impunere din 21 noiembrie 2008.
Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004, precizând că înlesnirile fiscale primite s-au acordat pentru sprijinirea Institutului în derularea unor programe de investiţii menite să dezvolte infrastructuri de cercetare prin achiziţionarea de echipamente moderne, sisteme de calcul şi comunicații necesare creşterii competitivităţii produselor concepute.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea din 07 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti și a suspendat executarea deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010, emisă de pârâtă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Chimico-Farmaceutică a beneficiat de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare pentru obligaţiile de plată restante la 31 decembrie 2003 și nestinse la data intrării în vigoare a Legii nr. 230/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 38/2004 de modificare a O.G. nr. 57/2003 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.
Pentru obligaţiile fiscale restante la 31 decembrie 2003 ce au făcut obiectul înlesnirilor la plată prevăzute de Legea nr. 230/2004, organele fiscale au calculat în sarcina contestatorului majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere în sumă de 745.612 RON aferente perioadei 4 iunie 2000 - 01 iunie 2006, respectiv pentru intervalul cuprins între data intrării în vigoare a Legii nr. 230/2009 şi data acordării scutirii de plată prin Convenţia de supraveghere nr. 8/20674 din 1 iunie 2006.
Curtea a constatat că, din plăţile efectuate de reclamant după data de 1 ianuarie 2007, au fost stinse obligaţiile cele mai vechi existente, astfel că pârâta a calculat accesorii în cuantum de 1.408.648 RON aferente perioadei 1 decembrie 2003 - 26 mai 2008, reclamantul contestând modul în care s-a procedat la stingerea debitelor, respectiv ordinea stingerii datoriilor, împrejurare de natură a influenţa în mod direct calculul accesoriilor contestate.
Examinând dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv existența unui act administrativ, existența pe rolul instanței a unei acțiuni în anulare, prezența unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, Curtea a reținut că decizia de imputare este un act administrativ unilateral cu caracter individual, iar cererea de suspendare a fost formulată în condiţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cadrul acţiunii în anularea actului administrativ.
Referitor la existenţa unui caz bine justificat, cercetând „aparenţa de nelegalitate” a actului ce formează obiectul litigiului, fără a intra în analiza fondului, Curtea a apreciat că există nelămuriri cu privire la modalitatea în care s-a procedat la stingerea obligaţiilor fiscale.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, prima instanță a reținut că aceasta constă în dificultăţile financiare întâmpinate de reclamant, precum şi în pierderea finanţării programelor de investiţii menite să dezvolte infrastructura de cercetare.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 și art. 304¹ C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta-pârâtă a înfăţişat următoarele critici raportat la încheierea din data de 7 februarie 2012 prin care instanţa de fond a admis cererea de suspendare executare formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică:
- instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) întrucât s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, deşi chiar reclamanta a indicat ca temei al cererii sale prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, solicitând deci acordarea suspendării numai până la pronunţarea instanţei de fond;
- încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu conţine argumentele care au justificat adoptarea soluţiei şi nu precizează expres îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004;
- încheierea este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), pe de o parte pentru că este inadmisibilă suspendarea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 431 din 26 octombrie 2010, date fiind prevederile art. 215 alin. (1)-(3) C. proc. fisc. şi reţinând împrejurarea că această decizie nu reprezintă un titlu de creanţă prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, iar pe de alta, pentru că nu s-a demonstrat de către reclamantă îndeplinirea cerinţelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, şi anume cazul bine justificat şi paguba iminentă.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului promovat
Examinând încheierea prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cauza sub toate aspectele reţine că este întemeiat recursul de faţă, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate.
Reclamanta-intimată Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010 precum şi a deciziei de impunere din 21 noiembrie 2008, solicitând prin aceeaşi acţiune şi suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din 7 februarie 2012 instanţa de fond, pronunţându-se numai asupra cererii de suspendare, a apreciat faţă de actele şi lucrările dosarului, îndeplinirea cerinţelor art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi drept consecinţă, în temeiul art. 15 din acelaşi act normativ a dispus suspendarea executării deciziei nr. 431/2010, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Criticile recurentei-reclamante circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt fondate în măsura în care Înalta Curte, examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ. constată cu prioritate că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra suspendării tuturor actelor administrativ fiscale indicate şi atacate de către instanţă.
Cum nici în considerentele încheierii şi nici în dispozitivul acesteia nu se face nici o referire la decizia de impunere din 21 noiembrie 2008, a cărei suspendare a fost deopotrivă solicitată, Înalta Curte, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) Teza a II-a C. proc. civ., apreciind că nu este posibilă verificarea legalităţii încheierii pronunţate pentru nepronunţarea pe unul din capetele de cerere şi cu respectarea efectivă a dreptului părţilor la cele două grade de jurisdicţie, va admite pe temeiul invocat recursul de faţă şi va casa încheierea pronunţată cu trimiterea spre rejudecarea cererii, aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează aşadar să examineze solicitarea de suspendare a executării formulată de intimata-reclamantă cu referire la ambele acte administrativ fiscale menţionate, urmând a clarifica, conform art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. şi temeiul legal al demersului judiciar iniţiat.
Totodată urmează a fi avute în vedere şi analizate ca apărări şi celelalte critici ale recurentei, a căror examinare de către instanţa de control judiciar nu se mai impune, în contextul casării cu trimiterea spre rejudecare pentru considerentele sus-arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva încheierii din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe cererea de suspendare formulată de intimatul-reclamant Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2902/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2912/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
