ICCJ. Decizia nr. 2912/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2912/2012
Dosar nr. 4506/2/2010
Şedinţa publică de la 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 mai 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei să trateze cu prioritate dosarul administrativ înregistrat sub nr. 45378/CC şi să-l înainteze unui evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent, precum şi obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire în termen de 60 de zile de la definitivarea evaluărilor, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere şi a amenzii de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere în situaţia neexecutării hotărârii. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 200.000 RON.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a urmat procedura de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor (apartamentele nr. a şi b şi garaj) situate în Bucureşti, intrarea L.D. colţ cu strada G.M., în temeiul Legii nr. 10/2001, procedura fiind finalizată prin emiterea dispoziţiei din 05 ianuarie 2009 de către Primarul Municipiului Bucureşti, care atestă calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la despăgubiri în echivalent, însă dosarul nu a fost transmis către un evaluator autorizat.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 552 din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia rămânerii fără obiect cu privire la petitele principale şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constatând că au rămas fără obiect petitele principale. Capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale a fost respins ca neîntemeiat. Totodată instanţa a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că dosarul de despăgubire a fost transmis în vederea evaluării, raportul de evaluare a fost întocmit, iar ulterior, pe parcursul derulării prezentului litigiu, a fost emisă şi decizia nr. 8883 din 07 octombrie 2010, astfel încât a apreciat că se impune respingerea petitelor principale ale acţiunii ca rămase fără obiect.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, Curtea a reţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998-999 C. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., prima instanţă a admis cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304¹ C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a arătat că apreciază hotărârea primei instanţe ca fiind netemeinică numai sub aspectul acordării, respectiv al obligării autorităţii la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme a fost admisă excepţia rămânerii fără obiect a petitelor principale.
În subsidiar recurenta a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul diminuării proporţionale a onorariului de avocat.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins ca atare în considerarea celor în continuare arătate.
La data de 20 mai 2010 reclamanta A.V. a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată a autorităţii recurente Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care a solicitat, inter alia, obligarea acesteia la desemnarea evaluatorului şi la emiterea ulterioară a deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul înregistrat la Comisie sub nr. 45378/CC, dată fiind situaţia sa specială, urmare a vârstei înaintate (93 ani) şi a afecţiunilor de care suferă.
Întrucât pe parcursul derulării cauzei, până la soluţionarea cererii, respectiv la 7 octombrie 2010 a fost emisă decizia nr. 8883 din 7 octombrie 2010 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu deplin temei prima instanţă a reţinut că petitele principale din acţiunea reclamantei au rămas fără obiect.
Cum însă emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire s-a realizat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la 7 octombrie 2010, iar comunicarea acestui înscris către instanţă s-a făcut la data de 17 ianuarie 2011, ulterior primei zi de înfăţişare (10 decembrie 2010), când recurenta a şi depus la dosar întâmpinare prin care a comunicat numai întocmirea raportului de evaluare, Înalta Curte apreciază că nu este fondat motivul de recurs al recurentei vizând exclusiv obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, faţă de cele sus-arătate, nu sunt incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., textul invocat aplicându-se numai în cazul unei recunoaşteri clare, necondiţionate şi neechivoce a pretenţiilor reclamantei la prima zi de înfăţişare, ceea ce în speţă nu s-a realizat întrucât atât aprobarea raportului de evaluare (7 octombrie 2010) cât şi emiterea deciziei s-au făcut şi comunicat ulterior (25 ianuarie 2011) datei cererii de chemare în judecată (20 mai 2011) a reclamantei.
Aşa fiind Înalta Curte apreciază că au fost corect aplicate în cauză prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cuantumul cheltuielilor acordate nefiind totodată nepotrivit de mare pentru a atrage aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cum de asemenea s-a indicat de către recurentă.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge aşadar ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 552 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata A.V.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2908/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2915/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
