ICCJ. Decizia nr. 2902/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2902/2012
Dosar nr. 24715/4/2010
Şedinţa publică de la 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul excepţiei de nelegalitate
Prin încheierea de ședință din data de 24 mai 2011, Judecătoria sectorului 4 București a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor pct. 2 al Capitolului I al Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004, emis de Ministerul Finanţelor Publice, invocată de reclamanta SC K.T. SRL, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În susținerea excepției, reclamanta a arătat că prevederile ordinului atacat nu pot deroga de la normele C. proc. civ., act normativ cu putere juridică superioară.
Societatea reclamantă a invocat nelegalitatea ordinului emis de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât condiţionează restituirea sumelor de bani de la bugetele publice de parcurgerea unei proceduri suplimentare, prealabile, fiind emis în executarea art. 117 C. proc. fisc.
Reclamanta a precizat că situaţia premisă a cauzei deduse judecăţii este aceea a începerii unei proceduri de executare silită împotriva unei autorităţi publice pentru recuperarea pe cale silită a unei sume de bani rezultată dintr-un titlu executoriu - hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, astfel încât este nelegal ca restituirea sumelor de bani pe care Statul sau instituţiile publice le datorează terţilor să fie condiționată exclusiv de depunerea unei anumite cereri, prin care debitorul bugetar să fie pus în întârziere.
Pe de altă parte, a susținut reclamanta, ordinul atacat este nelegal chiar şi prin raportare la procedura de restituire de la bugetele publice a unor sume de bani datorate în urma erorilor de calcul și nu rezultate din hotărâri judecătoreşti, deoarece adaugă nepermis la art. 117 C. proc. fisc. o procedură prealabilă a cărei reglementare nu este prevăzută în textul de lege în executarea căruia a fost emis.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat, prin întâmpinare, în principal, excepţia inadmisibilității excepției de nelegalitate, având în vedere că s-a solicitat a se reţine nelegalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter normativ și nu cu caracter individual. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 7615 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii dar și excepţia de nelegalitate a prevederilor pct. 2 din Capitolul I al Ordinului nr. 1899/2004, invocată de reclamanta SC K.T. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reținut, în esență, următoarele:
Față de practica unitară și constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că se poate invoca excepția de nelegalitate atât în ceea ce privește actele administrative cu caracter individual, cât și cele cu caracter normativ, ambele intrând în categoria actelor administrative unilaterale, Curtea a apreciat că se impune respingerea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispozițiilor pct. 2 al Capitolului 1 al Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004, emis de Ministerul Finanţelor Publice.
Cu privire la excepția de nelegalitate invocată, instanța de fond a înlăturat argumentele reclamantei potrivit cărora prevederile ordinului contestat contravin C. proc. civ., reținând că actul administrativ atacat nu a fost emis în baza dispozițiilor C. proc. civ., care reglementează procedura generală de executare silită, ci a fost emis în baza dispozițiilor art. 112 alin. (7) [în prezent art. 117 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003].
Prin urmare, a constatat judecătorul fondului, prevederile Ordinului nr. 1899/2004 se aplică numai în ipoteza sumelor de restituit sau de rambursat de la buget și privesc numai procedura specială reglementată conform dispozițiilor C. proc. fisc. și ordinului contestat.
Totodată, Curtea a observat că procedura respectivă este reglementată atât în interesul statului, cât și al creditorilor, deoarece nu implică cheltuieli de executare silită și reprezintă o procedură simplificată de realizare a creanțelor.
Pe de altă parte, prima instanță a apreciat că procedura reglementată de ordinul atacat nu este nicidecum o procedură suplimentară, ci este o altă procedură prin care cei ce au creanțe bugetare își pot realiza creanța, fără să mai fie necesară executarea silită prin intermediul executorilor judecătorești.
În ceea ce privește argumentele reclamantei în sensul că ordinul contestat ar adăuga nepermis la prevederile art. 117 din O.G. nr. 92/2003, instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 1899/2004 a fost emis tocmai în baza dispozițiilor ordonanței menționate, operând practic o delegare în privința reglementării procedurii, iar în C. proc. fisc., s-a prevăzut că procedura va fi stabilită de Ministerul Finanţelor Publice prin ordin.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC K.T. SRL Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt recurenta a dezvoltat următoarele critici raportat la soluţia atacată:
- Ordinul nr. 1899/2004, contrar celor reţinute, este nelegal deoarece adaugă nepermis la art. 117 C. proc. fisc. o procedură prealabilă a cărei reglementare nu este prevăzută în textul de lege în executarea căruia a fost emis;
- este nelegal ca ordinul să condiţioneze restituirea sumelor de bani pe care statul sau instituţiile publice le datorează terţilor, exclusiv de depunerea unei anumite cereri, prin care debitorul bugetar să fie pus în întârziere;
- reglementările C. proc. fisc. nu derogă de la legea generală care este C. proc. civ., în materia executării silite;
- interpretarea dată de instanţă prevederilor art. 117 alin. (9) C. proc. fisc. referitor la emiterea ordinului de către ministrul economiei şi finanţelor, vizând delegarea de competenţă în materia legiferării, nu este legală şi nici temeinică.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a examinat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor pct. 2 al Capitolului 1 al Ordinului nr. 1899/2004, prin raportare la textele legale în executarea şi aplicarea cărora au fost emise, respectiv art. 117 alin. (9) C. proc. fisc.
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004 reglementează în Cap. 1 procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la bugetul de stat, iar în cuprinsul pct. 2 al Cap. 1 a cărui nelegalitate se invocă, se prevede că „restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii şi înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a creanţelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din O.G. nr. 92/2003, denumit în continuare organul fiscal competent”.
Înalta Curte apreciază contrar celor susţinute de recurentă, ce reprezintă, de altfel în bună măsură, argumentele înfăţişate şi în faţa primei instanţe că nu poate fi reţinută nelegalitatea prevederilor citate prin raportare la textele din C. proc. civ., ce reglementează procedura executării silite, câtă vreme nu acestea au servit drept temei al emiterii ordinului atacat.
C. proc. fisc, respectiv art. 117, este actul normativ în temeiul şi în executarea căruia a fost emis Ordinul nr. 1899/2004.
Aşa fiind, corect a stabilit şi prima instanţă că nu se poate reţine nelegalitatea unei prevederi dintr-un ordin ce reglementează strict procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget.
Şi în virtutea principiului general de drept „specialia generalibus derogant” nu se impune ca ordinul emis (nr. 1899/2004 să pună în executare şi să fie conform normelor generale cuprinse în C. proc. civ.
Nefondate sunt şi criticile vizând procedura suplimentară instituită prin textul a cărui nelegalitate se invocă, câtă vreme chiar în art. 117 alin. (1) C. proc. fisc. se prevede necesitatea depunerii unei „cereri” de către debitor în vederea restituirii în favoarea acestuia a sumelor expres menţionate în textul de lege arătat.
Aşadar, prevederile contestate din Ordinul nr. 1899/2004 nu adaugă la lege explicitând şi stabilind numai etapele procedurale ce se impun a fi respectate de titularul unei creanţe asupra statului, începând cu depunerea unei cereri de restituire.
Mai mult, după cum bine a reţinut şi prima instanţă în art. 117 alin. (9) C. proc. fisc. se stipulează, fără echivoc, că „procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor”, ceea ce demonstrează că ordinul a fost emis chiar în temeiul textului de lege din C. proc. fisc.
În fine, reţinând şi validitatea argumentelor cuprinse în hotărârea primei instanţe vizând „delegarea” ce a operat practic în favoarea emitentului ordinului în reglementarea procedurii care nu este reglementată distinct şi expres în C. proc. fisc., Înalta Curte va aprecia aşadar că recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC K.T. SRL Braşov împotriva sentinţei civile nr. 7615 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2819/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2908/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
