ICCJ. Decizia nr. 3236/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3236/2012
Dosar nr. 5891/2/2010
Şedinţa publică de la 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F. SA a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, art. 142 lit. b) şi art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
În motivarea acţiunii, a arătat că pentru terenurile pe care le deţine în patrimoniu, efectuează procedura de obţinere a certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 137/2002.
Susţine că, majorarea capitalului social cu suma rezultată din actualizarea valorii terenurilor cu indicele de inflaţie până la data evaluării, conform art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 adaugă în mod nelegal la procedura prevăzută de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, încălcându-se dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 reprezentând cadrul legal în baza căruia se aplică dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002, fapt ce rezultă din Nota de fundamentare a H.G. nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din H.G. nr. 834/1991.
Deoarece prin art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 se dispune ca majorarea capitalului social să se efectueze prin actualizarea valorii terenurilor - care au fost evaluate deja la valoarea de piaţă - cu indicele de inflaţie până la data evaluării, se adaugă, in mod nelegal, la procedura de majorare a capitalului social expres prevăzuta de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.
Astfel, în loc sa aibă loc o majorare a capitalului social de drept cu valoarea terenului menţionată în certificatul de atestare a dreptului de proprietate - aşa după cum dispune, în mod imperativ, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 - prin art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, valoarea de piaţă a terenului se actualizează cu indicele de inflaţie pana la data evaluării, iar cu valoarea rezultată se procedează la majorarea capitalului social.
Reclamanta a mai arătat că prin art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 se stabileşte în sarcina adunării generale a acţionarilor societăţii care a dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate, obligaţia de a vota majorarea capitalului social cu valoarea terenului, numărul de acţiuni emise suplimentar şi modificarea corespunzătoare a actului de înfiinţare încălcându-se astfel principiul libertăţii votului.
În condiţiile în care, prin art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 se stabileşte majorarea de drept a capitalului social, art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 adaugă la lege, impunând ca majorarea capitalului social sa se realizeze prin aprobarea adunării generale a acţionarilor.
Faptul că art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 adaugă la art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, reprezintă o încălcare a art. 4 alin. (3) şi a art. 12 pct. b) din Legea nr. 24 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Reclamanta a mai apreciat că prin art. 143 din H.G. nr. 577/2002 se adaugă la art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, încălcându-se art. 4 alin. (3) şi art. 12 pct. b din Legea nr. 24/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 4493 din 28 iunie 2011 a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că dispoziţiile criticate de reclamantă nu adaugă la lege, şi nu încalcă dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 conform cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă şi nici dispoziţiile art. 12 pct. b din aceeaşi lege care stabilesc că proiectul de act normativ, întocmit în baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia.
Cât priveşte solicitarea reclamantei de a se anula dispoziţiile art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 care aprobă Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, dar şi anularea dispoziţiilor Legii nr. 137/2002 care stabilesc majorarea capitalului social în adunarea generală a acţionarilor, întrucât această reglementare încalcă principiului libertăţii votului/asociatului instanţa a reţinut că această critică este neîntemeiată, deoarece obligaţia adunării generale a acţionarilor de a vota majorarea capitalului social este stabilită nu de H.G. nr. 577/2002 ci chiar de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.
Nici susţinerea că dispoziţiile art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 ar adăuga la lege nu poate fi primită, reţine instanţa, întrucât art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 nu reglementează interdicţia de adoptare a unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor în acest sens ci, din contră, majorarea capitalului social impusă de acest text de lege trebuie să fie menţionată într-un act al societăţii comerciale.
La reţinerea caracterului neîntemeiat al dispoziţiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 instanţa a avut în vedere considerentele expuse cu privire la legalitatea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta SC F. SA.
Recurenta a susţinut următoarele critici:
1) Sentinţa recurată este lipsită de temei legal, deoarece instanţa de fond nu a aplicat dreptul ci l-a creat prin aceea că nu s-a referit la conţinutul concret al art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, procedând la crearea unei norme juridice în considerarea căreia a respins ca neîntemeiată cererea de anulare formulată de recurentă.
2) Sentinţa este nelegală, deoarece aplică greşit procedura de majorare de drept a capitalului social prevăzută expres de art. 12 din Legea nr. 137/2002.
Astfel, recurenta susţine că în cazul societăţii ce face obiectul prezentului litigiu, certificatul s-a eliberat după privatizare aşa încât majorarea capitatului social se realizează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat, fiind lipsit de echivoc că respectivele terenuri au fost deja evaluate la valoarea de piaţă conform art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991.
Procedura actualizării cu indicele de inflaţie până la data evaluării, impusă prin art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 reprezintă, susţine recurenta, o dublă evaluare a aportului în natură a statului.
Pe de altă parte, recurenta susţine că majorarea de drept a capitalului social nu poate fi condiţionată de hotărârea adunării generale a acţionarilor, deoarece se produce prin efectul legii.
În plus hotărârea adunării generale a acţionarilor este ulterioară majorări de drept a capitalului social şi reflectă o situaţie preexistentă.
3) Sentinţa este nelegală în raport cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece consideră că valoarea cu care se majorează capitalul social se determină conform art. 143 din H.G. nr. 577/2002.
Astfel, majorarea capitalului social se realizează de drept, cu valoarea temeiurilor menţionată în certificat conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 iar potrivit art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 834/1991, certificatul menţionează valoarea de piaţă a terenurilor, determinată conform art. 6 alin. (1) H.G. nr. 834/1991.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, nefiind incident motivul de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După cum rezultă din expunerea prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat anularea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 107/2008, de modificare a art. 6 din H.G. nr. 834/1991, precum şi pentru abrogarea unor reglementări din domeniu.
Dispoziţiile art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, astfel cum a fost modificat prevăd: „valoarea terenurilor evaluate potrivit alin. (1), actualizată cu indicele de inflaţie până la data evaluării, se include, potrivit legii, în patrimoniul societăţilor comerciale, iar capitalul social al acestora se majorează conform dispoziţiilor art. 113 lit. f) şi art. 210 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
Criticile recurentei-reclamante referitoare la soluţia instanţei de fond care a confirmat legalitatea prevederilor menţionate nu sunt fondate.
Toate criticile şi demersurile recurentei-reclamante urmăresc modificarea sau explicitarea normelor legale în domeniul majorării capitalul social al societăţilor cu capital de stat, ori acest fapt excede atribuţiilor puterii judecătoreşti, implicit instanţelor de contencios administrativ.
Faptul că recurenta-reclamantă are neclarităţi sau apreciază că normele legale menţionate conduc către o dublă evaluare a aportului în natură al statului la capitalul său social dacă ar fi aplicate, nu reprezintă argumente legale pentru anularea acestora.
Mai mult, în dosarul cauzei, reclamanta nu a făcut dovada faptului că a avut loc o punere în aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, modificată, urmată de o hotărâre a acţionarilor în acest sens în raport de care să se invoce vătămarea în drepturile sau interesele sale legitime.
De asemenea, aceasta nu a dovedit că i s-a imputat în vreun fel majorarea incorectă a capitalului social şi consecinţele prejudiciabile generate de acest fapt.
Nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 142 lit. b) din H.G. nr. 577/2002 ar adăuga la lege nu poate fi primită, întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 nu reglementează interdicţia de adoptare a unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor în acest sens, ci dimpotrivă, majorarea capitalului social impusă de acest text de lege trebuie menţionată într-un act al societăţii.
Referitor la nelegalitatea dispoziţiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, reclamanta aduce aceleaşi critici ca şi în cazul prevederilor art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, respectiv că ar adăuga la lege, astfel că, la reţinerea caracterului neîntemeiat al acestei critici, vor fi avute în vedere considerentele expuse cu privire la legalitatea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991.
Sunt nefondate şi criticile care vizează încălcarea art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi art. 14, 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, iar art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, modificat prin H.G. nr. 107/2008 reprezintă o normă legală paralelă faţă de procedura de majorare a capitalului social reglementată de art. 143 din H.G. nr. 577/2002.
Faţă de cele expuse mai sus şi având în vedere şi constatările instanţei de fond, se reţine că în lipsa unor precizări exprese a valorii terenului în raport de care acesta se evaluează în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 277/2008, hotărâre aplicabilă în cazul societăţilor comerciale integral privatizate.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F. SA împotriva sentinţei civile nr. 4493 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2960/2012. Contencios. Controlul averilor... | ICCJ. Decizia nr. 3241/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
