ICCJ. Decizia nr. 2820/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2820/2012

Dosar nr. 3831/2/2011

Şedinţa publică de la 7 iunie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 martie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul D.S. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Parlamentul României, Camera Deputaţilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Legii nr. 262/2008 pentru modificarea alin. (5) şi (6) ale art. 7 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, arătând, în esenţă, că legea respectivă încalcă dispoziţiile art. 44, 47 şi 52 din Constituţia României, întrucât, ca urmare a recalculării, pensia se diminuează în mod nelegal şi discriminatoriu.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 4047 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de pârâtul Parlamentul României, Camera Deputaţilor şi a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 262/2008, a cărei anulare se solicită, nu este un act administrativ, ci este un act normativ, iar controlul constituţionalităţii acestuia se realizează de Curtea Constituţională, sesizată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată.

Reclamantul nu a sesizat instanţa de contencios administrativ pentru vătămarea drepturilor şi intereselor sale printr-un act administrativ tipic sau asimilat, situaţie în care putea invoca excepţia de neconstituţionalitate, ci a solicitat direct anularea Legii nr. 262/2008, pentru motive de neconstituţionalitate.

De asemenea, reclamantul nu a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

3. Calea de atac exercitată.

Împotriva sentinţei civile nr. 4047 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul D.S.

În motivele de recurs se arată că instanţa de fond s-a limitat la analiza „excepţiei inadmisibilităţii” şi a eludat examinarea cauzei de fond.

Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. obligă la aflarea adevărului în cauză, art. 137 C. proc. civ. doar prioritizează excepţiile de procedură dar nu interzice examinarea fondului cauzei.

Se invocă faptul că instanţa putea cere o completare cu înscrisul „excepţie de neconstituţionalitate”, eventual indicând şi documentul legal pentru elaborarea acestui înscris.

Se solicită ca instanţa de recurs să examineze fondul cauzei.

Intimata Camera Deputaţilor a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în cazul respingerii excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare.

4. Soluţia instanţei de recurs.

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat instanţei de fond anularea Legii pentru modificarea alin. (5) şi (6) ale art. 7 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat (Legea nr. 262 din 07 noiembrie 2008) ca fiind neconstituţională, iar acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că nu s-a solicitat anularea unui act administrativ.

Criticile din motivele de recurs sunt nefondate.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată defineşte actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect:

 - punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;

 - executarea lucrărilor de interes public;

 - prestarea serviciilor publice;

 - achiziţiile publice”;

Cum în speţă s-a solicitat anularea ca neconstituţională a unei legi şi nu a unui act administrativ se constată că soluţia instanţei de fond este dată conform legii.

Într–adevăr în dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. este prevăzut rolul activ al judecătorului pentru a afla adevărul şi pentru a pronunţa o soluţie legală şi temeinică, dar acest text nu transformă judecătorul în apărătorul uneia dintre părţi şi astfel nu poate sugera oricăreia dintre părţi cum trebuie să formuleze cererea de chemare în judecată.

Contrar celor susţinute de recurent, art. 137 alin. (1) C. proc. civ. dă posibilitatea judecătorului, atunci când soluţionează cauza în baza unei excepţii, să nu soluţioneze fondul pricinii pentru că se prevede că „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.

Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinţei civile nr. 4047 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2820/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs