ICCJ. Decizia nr. 2821/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2821/2012
Dosar nr. 192/59/2011
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 4 februarie 2011 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta K.V., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Guvernul României, a solicitat anularea în parte a anexelor nr. 1 - 23 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, respectiv anularea poziţiei 3168 din anexele menţionate, ce se referă la loc de casă cu casă, în Timişoara, imobil trecut la Statul Român în baza Decretului nr. 65/1987 şi anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 145 din 18 mai 2004 privind completarea anexei la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 245/1999 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Timişoara, în sensul anulării din această anexă a poziţiei ce face referire la acelaşi imobil.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că foloseşte de 30 de ani construcţia aferentă terenului ce a fost trecut în domeniul public, posesia revenindu-i în urma unei înţelegeri cu foştii proprietari ai imobilului, iar, în acest timp, a plătit impozitul aferent şi a procedat la edificarea unor noi construcţii pe terenul menţionat. Mai arată faptul că nu a avut cunoştinţă de trecerea imobilului din domeniul privat în domeniul public decât în timpul procesului ce a făcut obiectul dosarului 9683/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
Mai arată faptul că în mod greşit s-a procedat la trecerea imobilului în domeniul public, întrucât terenul în discuţie este aferent unei locuinţe şi nu prezintă interes public.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 239 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta K.V., reţinând, în esenţă, următoarele:
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, reţinând că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de către o autoritate centrală, respectiv Guvernul României, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., iar petitul privind anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 145/2004 are caracter accesoriu faţă de petitul principal, nefiind de natură a atrage o competenţă diferită în soluţionarea acţiunii.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, Curtea a reţinut că reclamanta a făcut dovada formulării unei cereri de revocare a H.G. nr. 1016/2005 adresată Guvernului României la data de 24 august 2010 (filele 20-22), dar se impune verificarea excepţiei prin raportare la termenul în care o asemenea plângere prealabilă a fost formulată având în vedere şi natura juridică a actului contestat.
Astfel, Curtea de apel a reţinut că actul contestat, H.G. nr. 1016/2005, respectiv anexa 1 - 23 poziţia 3168 este un act administrativ cu caracter individual, în privinţa căruia este obligatorie plângerea prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2001, în sensul că plângerea prealabilă trebuie formulată, conform art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004, în limitele termenului de 6 luni de la data la care reclamanta a luat cunoştinţă pe orice cale de existenţa actului vătămător, această interpretare rezultând din Decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007, publicată în M. Of. al României, partea 1, nr. 707 din 19 octombrie 2007.
Curtea de apel a reţinut că anexele la H.G. nr. 1016/2005 au fost publicate în M. Of. al României din 29 septembrie 2005, dar relevant în speţă este faptul că, în cadrul acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 9683/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, prin care reclamanta a solicitat a i se constata existenţa unui drept de proprietate asupra construcţiilor, precum şi existenţa unui drept de folosinţă asupra terenului aferent, prin întâmpinarea depusă de către Consiliul Local al Municipiului Timişoara la data de 20 august 2009, a fost invocat faptul că imobilul în discuţie este inclus în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Timişoara conform H.G. nr. 1016/2005, aspect reţinut de altfel şi de către Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă pronunţată în dosarul respectiv.
În consecinţă, Curtea de apel a reţinut că reclamanta a luat cunoştinţă despre existenţa actului vătămător, respectiv H.G. nr. 1016/2005, la data depunerii întâmpinării în dosarul nr. 9683/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, respectiv la data de 20 august 2009 sau cel mai târziu la data pronunţării sentinţei nr. 1432 a Judecătoriei Timişoara, respectiv la 29 ianuarie 2009, astfel încât plângerea prealabilă expediată prin poştă la data de 24 august 2010, conform dovezilor existente în prezentul dosar, a fost îndeplinită cu depăşirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004.
Întrucât formularea plângerii prealabile este o condiţie specială impusă pentru exercitarea dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, neîndeplinirea acestei proceduri în termenul legal echivalează că nerespectarea uneia dintre condiţiile de admisibilitate a acţiunii.
În consecinţă, instanţa a reţinut că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile.
3. Recursul formulat de reclamanta K.V. împotriva Sentinţei civile nr. 239 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile nu a fost invocată de către pârâţi.
Instanţa de fond a făcut o confuzie între excepţia invocată de pârâtul Consiliul Local al municipiului Timişoara, respectiv lipsa procedurii plângerii prealabile şi excepţia tardivităţii procedurii prealabile.
3.2. Prima instanţă a făcut o apreciere greşită, atât a probatoriului administrat în cauză, cât şi a dispoziţiilor legale avute în vedere şi nu a ţinut seama de excepţiile invocate, în totalitatea lor.
Recurenta consideră că a făcut dovada plângerii prealabile.
4. Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Timişoara
Prin întâmpinare, intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, formularea tardivă a plângerii prealabile conduce la inadmisibilitatea acţiunii.
Intimatul-pârât a invocat în faţa primei instanţe excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată.
Recursul este nefondat.
1.1. Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Timişoara a invocat prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond (fila 29), excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea plângerii prealabile în termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
În mod corect, judecătorul fondului a calificat-o ca fiind o excepţie de tardivitate a formulării plângerii prealabile a cărei consecinţă conduce la respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
1.2. Probatoriul administrat în cauză a fost apreciat conform dispoziţiilor legale, reţinându-se că reclamanta a luat cunoştinţă despre existenţa H.G. nr. 1016/2005 la data depunerii întâmpinării în Dosarul nr. 9683/325/2008, respectiv la 20 august 2009 sau cel mai târziu la data pronunţării Sentinţei nr. 1432 a Judecătoriei Timişoara, la 29 ianuarie 2009.
Plângerea prealabilă a fost expediată prin poştă la 24 august 2010, cu depăşirea termenelor prevăzute de art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
2. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de K.V. împotriva Sentinţei civile nr. 239 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2820/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2824/2012. Contencios → |
|---|
