ICCJ. Decizia nr. 2839/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.O. în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, a solicitat anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, reintegrarea în funcția publică deținută, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în aceasta perioada și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că a deținut funcția de comisar principal de la data de 01 iulie 1991, ulterior promovând până la funcția de comisar clasa I, grad profesional superior gradația 5 în cadrul Gărzii Financiare, secția județeană Olt, până la data de 17 august 2011.
Prin preavizul din 23 iunie 2011 i s-a acordat un preaviz de 30 de zile și i s-a adus la cunoștință faptul că funcția publică de comisar superior pe care o deține s-a vacantat ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare și a noii structuri organizatorice, prin ordinul președintelui A.N.A.F. din 26 iunie 2011, fiind nevoit să opteze pentru reocuparea funcției deținute și pentru participarea la examenul de ocupare a funcției din 11 iulie 2011.
Reclamantul arată că, deși a fost declarat admis la examen, respectiv la proba scrisă din 11 iulie 2011 și la interviul din 15-16 iulie 2011 și deși au rămas posturi neocupate la nivel național, prin decizia din 17 august 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de execuție de comisar superior.
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012, reclamantul a depus cerere de completare a cererii de chemare în judecată solicitând suspendarea executării deciziei din 17 august 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" și prevenirea unei pagube iminente.
2. Soluția pronunțată de Curtea de Apel
Prin sentința nr. 56 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul F.O. și a dispus suspendarea executării deciziei din 17 august 2011 emisă de către Comisariatul General al Gărzii Financiare până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:
Decizia contestată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 și H.G. nr. 1324/2009, iar la luarea măsurii au fost avute în vedere un număr de 7 acte administrative, începând cu structura organizatorică a Gărzii Financiare și terminând cu rezultatele finale ale examenului de testare profesională, precum și cu dispozițiile ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011.
în privința cazul bine justificat, Curtea de Apel a reținut că, la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția publică, au stat reorganizarea instituției reglementată prin H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, precum și prin ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, conform cărora o parte din funcțiile publice au fost desființate, posturile rămase urmând a fi ocupate prin concurs.
Fără a proceda la o analiză în fond, Curtea de Apel, a reținut că reclamantul a fost declarat admis la examenul pentru noua funcție în urma restructurării, dar cu toate acestea a fost eliberat din funcția publică.
în ceea ce privește susținerea probei orale, instanța a constatat că aceasta a avut loc la data de 15 iulie 2011, după ce Curtea de Apel Galați prin sentința nr. 220/F din 13 iulie 2011 a suspendat executarea ordinului președintelui A.N.A.F. din 23 iunie 2011, astfel că, dacă această hotărâre judecătorească ar fi fost respectată, trebuia să fie suspendată întreaga procedură ce viza reorganizarea Gărzii Financiare, inclusiv concursul și valorificarea rezultatelor.
Or, decizia contestată în cauză a fost emisă având în vedere ordinul președintelui A.N.A.F., lista funcțiilor publice vacante, structura organizatorică stabilită prin acesta, precum și rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 11 iulie 2011-19 iulie 2011.
în concluzie, instanța a reținut că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită și, astfel, este îndeplinită condiția referitoare la existența unui caz bine justificat.
Referitor la existența unei pagube iminente, așa cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a reținut că este îndeplinită, fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantului prin executarea de îndată a actului administrativ contestat ce conduce la lipsirea de venituri și diminuarea nivelului de trai, situație ce ilustrează un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantului stabilită în sarcina statului prin jurisprudența C.E.D.O.
3. Recursul declarat de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.
Printr-o primă critică, recurentă-pârâtă susține că instanța a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Printr-o a doua critică din recurs, recurentă-pârâtă susține că în mod nelegal instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
în privința cazului bine justificat, recurentă-pârâtă susține că instanța de fond nu a arătat care sunt motivele de natură a crea o îndoială puternică cu privire la legalitatea actului administrativ contestat. în acest sens, recurenta-pârâtă apreciază că este netemeinică motivarea instanței de fond referitoare la suspendarea executării ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, întrucât, pe de o parte, ordinul este un act administrativ cu caracter individual în privința căruia nu există obligativitatea publicării în M. Of. al României, iar, pe de altă parte, există și jurisprudență a Curților de Apel și a înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul respingerii cererilor de suspendare a executării unor acte similare. în același sens, recurenta-pârâtă susține că, prin sentința Curții de Apel Galați, s-a dispus suspendarea executării ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 numai față de reclamantul din cauza respectivă, și anume C.G., motiv pentru care hotărârea respectivă nu produce efecte în prezenta cauză.
Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă susține că nu s-a făcut dovada pagubei pretins produse reclamantului, fiind lipsite de relevanță simplele afirmații ale petentului sub acest aspect.
în final, recurentă-pârâtă invocă jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție și a Tribunalelor București, Mureș, Bacău, Constanța, Brașov, prin care au fost respinse cereri de suspendare similare.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Conform celor expuse anterior, reclamantul F.O. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 1324 din 17 august 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică, în cadrul procedurilor de reorganizare a Gărzii Financiare reglementate de H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare și de ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.
Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
în cauză, însă, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului susmenționat, constată că, prin sentința nr. 582 din 23 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului F.O., a fost anulată decizia din 17 august 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, precum și obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubire a drepturilor salariale cuvenite, reactualizate și indexate și a celorlalte drepturi de care petentul ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
Soluția pronunțată de instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.
în contextul anulării de către Curtea de Apel Craiova, a actului administrativ a cărei suspendare a executării se solicită, se vădește a fi întemeiată aprecierea instanței de fond referitoare la îndeplinirea condiției cazului bine justificat, întrucât actul respectiv nu se mai bucură de prezumția de legalitate ca urmare a hotărârii pronunțate de instanța de fond cu privire la acțiunea în anulare.
în ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că aceasta are în vedere producerea unui prejudiciu.
Or, în cauză, este necontestat că prin măsura dispusă de autoritatea pârâtă în ceea ce îl privește pe reclamant, acesta este lipsit de veniturile salariale ca urmare a încetării raporturilor de serviciu. Or, în situația în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că este îndeplinită condiția pagubei iminente.
De altfel, conform dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".
Instanța apreciază că dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile și în ipoteza în care măsura de suspendare a executării actului administrativ a fost dispusă în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu numai în condițiile art. 14 din aceeași lege. Rațiunile pentru care legiuitorul a apreciat că se impune prelungirea de drept a măsurii dispuse în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 se regăsesc și în cazul măsurii dispuse în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, fiind justificate de necesitatea de a asigura persoanei care se consideră vătămată prin actul administrativ o protecție provizorie față de consecințele pe care le poate produce actul a cărui nelegalitate a fost analizată și constatată în fond de instanța învestită cu acțiunea în anulare.
în condițiile arătate, susținerile recurentei-pârâte referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt lipsite de suport, iar aprecierea asupra aserțiunilor din recurs privind caracterul normativ sau individual al Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este superfluă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul declarat de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2846/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2841/2012. Contencios → |
|---|
