ICCJ. Decizia nr. 2847/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 noiembrie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.O., P.I., B.V., D.M., N.N., R.C., N.L. și C.C.R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I. (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "M.A.I."), I.G.P.R. (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, I.G.P.R.) și D.G.P.M.B. (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, D.G.P.M.B.):
obligarea pârâților la plata drepturilor la ajutoare pentru trecerea în rezervă;
obligarea pârâților la plata dobânzii legale privitoare la sumele datorate de la data când acestea trebuiau să fie achitate și până la momentul plății efective și integrale a debitului în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești.
în motivarea acțiunii, reclamanții arată că au trecut în rezervă potrivit deciziilor de pensionare depuse la dosarul cauzei. Deși prevederile legale în vigoare la momentul emiterii deciziilor le confereau dreptul de a beneficia de ajutoare pentru trecerea în rezervă, aceste drepturi nu le-au fost plătite.
în drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
2. Apărările pârâților
Pârâta D.G.P.M.B. a depus întâmpinare în raport cu pretențiile reclamantului C.C.R., prin care a arătat că recunoaște pretențiile acestuia, însă, în ceea ce privește al doilea capăt de cerere, solicită respingerea ca neîntemeiat.
Pârâtul I.G.P.R. a depus întâmpinare, în raport cu pretențiile invocate de reclamanții M.O., P.I., B.V., D.M., N.N., R.C., N.L., prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca rămas fără obiect având în vedere că au fost acordate reclamanților drepturile solicitate, iar în ceea ce privește capătul doi de cerere, solicită respingerea ca neîntemeiat.
Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, pe fond, în ceea ce privește primul capăt de cerere, respingerea ca rămas fără obiect, întrucât reclamanților le-au fost plătite drepturilor solicitate, iar, în ceea ce privește capătul doi de acțiune, respingerea ca neîntemeiat.
3. Soluția pronunțată de Curtea de Apel
Prin sentința nr. 4055 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pe pârâți să plătească reclamanților dobânda legală de la data la care datorau plățile compensatorii până la data plății efective a sumelor datorate și a respins capătul principal de cerere privitor la obligarea la plata sumelor compensatorii, ca rămas fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză, se constată că cererea principală a rămas fără obiect, întrucât pârâții au executat, pe parcursul procesului, obligația ce formează obiectul cauzei.
în ceea ce privește cererea de plată a dobânzii legale, Curtea de Apel a constatat că intimata și-a executat cu întârziere obligația, aceasta fiind exigibilă la data trecerii reclamanților în rezervă. în consecință, pentru a sigura o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamanți, Curtea va admite cel de al doilea capăt de cerere și va obliga intimata la plata dobânzii legale de la data trecerii în rezervă a reclamanților până la data la care s-a realizat plata efectivă a sumelor.
4. Recursurile declarate de pârâți
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel au declarat recurs pârâții M.A.I., I.G.P.R. și D.G.P.M.B.
3.1. Recursul declarat de M.A.I.
Recurentul-pârât M.A.I. critică sentința Curții de Apel sub aspectul faptului că a fost pronunțată în contradictoriu cu ministerul care nu are calitate procesuală pasivă, arătând, în esență, că plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți a fost realizată numai de către I.G.P.R. și D.G.P.M.B., ai căror conducători au calitatea de ordonator secundar, respectiv terțiar de credite, ordonatorul principal de credite - ministrul administrației și internelor - având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorii secundari și terțiari. în susținere, recurentul-pârât invocă dispozițiile art. 7 alin. (2) și art. 12 alin. (5) din O.G. nr. 30/2007, ale art. 21 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, ale art. 7 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
în privința obligării ministerului la plata dobânzii legale, recurentul-pârât susține că instituția nu a stabilit printr-o convenție, în sensul art. 1 și art. 8 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, iar sume cu această destinație nu au fost prevăzute în bugetul aprobat, astfel că nu există temei legal pentru plata acestei obligații.
3.2. Recursul declarat de I.G.P.R.
Recurentul-pârât invocă art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., criticând soluția pronunțată de Curtea de apel sub aspectul obligării instituției la plata dobânzii legale pentru sumele datorate, arătând, în esență, că nu este reglementată plata dobânzii legale pentru sumele datorate în sensul art. 2 din O.G. nr. 9/2000, iar reclamanții nu au dovedit prejudiciul suferit și culpa instituției pentru plata cu întârziere a sumelor solicitate, iar instanța de fond nu a indicat niciun temei legal pentru acordarea dobânzii legale. Mai susține recurentul-pârât că obligarea instituției la plata dobânzii legale de la data trecerii în rezervă contravine dispozițiilor art. 1079 și art. 1088 C. civ.
3.3. Recursul declarat de D.G.P.M.B.
Recurenta-pârâtă invocă art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., criticând soluția pronunțată de Curtea de apel sub aspectul obligării instituției la plata dobânzii legale pentru sumele datorate reclamantului C.C.R., deși s-a reținut că reclamantul a primit toate drepturile bănești cuvenite la data de 22 februarie 2011, anterior primului termen de judecată din 10 mai 2011, iar reclamantul nu a făcut dovada existenței unei convenții între creditor și debitor sau a prejudiciului suferit.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
1. Cu privire la recursul declarat de pârâtul M.A.I.
Analizând recursul declarat de pârâtul M.A.I., înalta Curte constată că este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.
în dreptul procedural civil, aplicabil în materia contenciosului administrativ în virtutea normei de trimitere de la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, are calitate procesuală pasivă persoana căreia îi incumbă obligația corelativă a dreptului pe care îl invocă titularul cererii de chemare în judecată.
Or, în cauză, este necontestat faptul că dreptul dedus judecății derivă din raporturile de serviciu pe care reclamanții le-au avut cu pârâții I.G.P.R .(M.O., P.I., B.V., D.M., N.N., R.C., N.L.), respectiv cu D.G.P.M.B. (C.C.R.).
Astfel fiind, pârâtului M.A.I. nu îi incumbă o obligație ce derivă din raporturi juridice stabilite între alte subiecte de drept.
împrejurarea că M.A.I. este autoritatea publică ierarhic superioară I.G.P.R. și D.G.P.M.B. nu îi conferă în mod implicit calitate procesuală pasivă în litigiile legate de raporturile juridice în care parte sunt cele două instituții subordonate ministerului.
în consecință, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul M.A.I. și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
2. Recursurile declarate de I.G.P.R. și D.G.P.M.B.
întrucât criticile din recursurile formulate de pârâții I.G.P.R. și D.G.P.M.B. vizează același aspect, și anume greșita obligare a instituțiilor la plata dobânzii legale, vor fi analizate ambele cereri, cărora li se va răspunde în sensul celor arătate în continuare.
Curtea de Apel a admis capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata dobânzii legale, reținând că aceștia și-au executat cu întârziere obligația ce le revenea și care era exigibilă la data trecerii reclamanților în rezervă, astfel că se impunea repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamanți.
înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 1082 C. civ. (forma în vigoare aplicabilă raportului juridic dedus judecății), "Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
în speță, însă, recurenții-pârâți nu au nicio culpă pentru întârzierea plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți în temeiul O.G. nr. 38/2003, deoarece întârzierea este pe deplin justificată de limita sumelor alocate cu această destinație în bugetul instituției, a cărui dimensionare și aprobare excede competențelor ordonatorilor de credite, care sunt să obligați să respecte limitele și destinația creditelor bugetare aprobate, conform Legii nr. 500/2002.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte a constatat că recursurile au fost fondate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința atacată fiind pronunțată de Curtea de Apel cu interpretarea și aplicarea greșită a legii în privința capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3), au fost admise recursurile declarate de I.G.P.R. și D.G.P.M.B. și a fost modificată hotărârea recurată în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale față de acești pârâți, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2848/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2842/2012. Contencios → |
|---|
