ICCJ. Decizia nr. 2979/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2979/2012
Dosar nr. 780/42/2009
Şedinţa publică de la 13 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În fond, după casarea dispusă prin Decizia nr. 5081 din 18 noiembrie 2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, rejudecând acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române, Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin care a solicitat anularea poziţiilor nr. 29, 30 din Anexa nr. 1, a poziţiilor 62, 63 din Anexa nr. 4 şi poziţiilor din anexa nr. 2, 7, 30 şi 36 a H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa, privind Lacul Amara, Lacul Fundata, Acumulare (lac) Cotorca 1, Acumulare (lac) Cotorca II, Lac Iezer, Lac Rodeanu şi Lac Bataluri, prin sentinţa nr. 140 din 06 mai 2011 a dispus următoarele:
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale a intervenienţilor în interes propriu invocată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române, Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa;
A admis cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâtul Guvernul României;
A admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române, Direcţia Apelor Buzău, Ialomiţa, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenienţii din cererea de chemare în judecată a altor persoane, Judeţul Ialomiţa, prin preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, Municipiul Slobozia, prin primar, Comuna Gheorghe Lazăr, prin primar, Comuna Jilavele, prin primar, şi Comuna Albeşti, prin primar;
A anulat în parte H.G. nr. 1353/2001 şi anume, poziţiile nr. 29 şi 30 din anexa nr. 1 şi poziţiile nr. 62 şi 63 din anexa nr. 4 şi a respins în rest acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea, a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenienţilor în interes propriu, Judeţul Ialomiţa, Municipiul Slobozia, Comuna Gheorghe Lazăr, Comuna Jilavele, Comuna Albeşti, invocată de reclamantă este neîntemeiată, în speţă fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 57 din C. proc. civ., întrucât susţinerile reclamantei privesc în fapt chiar fondul cererii de chemare în judecată a altor persoane.
Cererea de chemare în judecată a altor persoane, Judeţul Ialomiţa, Municipiul Slobozia, Comuna Gheorghe Lazăr, Comuna Jilavele, Comuna Albeşti, formulată de pârâtul Guvernul României în temeiul art. 57 C. proc. civ., motivat de faptul că aceste unităţi pretind un drept de proprietate publică asupra bunurilor la care se referă reclamanta, a fost admisă, Curtea, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile art. 57 C. proc. civ., întrucât reclamanta a solicitat anularea unor poziţii din H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa, invocând dreptul de proprietate publică al statului asupra bunurilor ce figurează la aceste poziţii, bunuri care sunt în proprietatea publică a unităţilor administrativ teritoriale interveniente.
Cu privire la cererea de anulare parţială a H.G. nr. 1353/2001.
Curtea a reţinut că prin H.G. nr. 1353/2001 a fost atestat domeniul public al judeţului Ialomiţa.
Reclamanta a solicitat anularea poziţiilor nr. 29,30 din Anexa nr. 1, a poziţiilor 62, 63 din Anexa nr. 4 şi a poziţiilor din anexa nr. 2, 7, 30 şi 36 privind Lacul Amara, Lacul Fundata, Acumulare (lac) Cotorca 1, Acumulare (lac) Cotorca II, Lac Iezer, Lac Rodeanu şi Lac Bataluri, pentru următoarele motive:
- autorităţile locale au inclus în domeniul lor public un bun de interes naţional, încălcând dispoziţiile alin. (3) din cadrul punctului 3 al anexei Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia precum şi pe cele ale Legii apelor nr. 107/1996.
- lacurile în litigiu figurează în inventarul patrimoniului public al statului şi în administrarea A.N. Apele Române, Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, având codul M.F. nr. 63840, 64125, 64126, 63841, 63942 şi 63838, fiind cuprinse în anexa 12 a HG nr. 1705/2006 şi H.G. nr. 1437/2007, identificate şi în atlasul Cadastral al Apelor din România, ediţia 1992, aprobat prin Ordinul nr. 399/1997 al Ministerului Apelor şi Pădurilor şi protecţiei Mediului.
Cu privire la apărarea formulată de intervenienta în interes propriu Municipiul Slobozia privind caracterul constitutiv al Hotărârii Guvernului, s-a reţinut că din dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 rezultă faptul că hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale pregătesc adoptarea actului final, Hotărârii Guvernului, ale cărei efecte juridice vizează caracterul bunurilor enumerate în anexe, adică tocmai apartenenţa lor la proprietatea publică a comunei, oraşului sau judeţului, după caz.
În concluzie, cel care vatămă în mod direct interesul legitim al reclamantei care administrează apele care fac parte din domeniul public de interes naţional al statului, este actul final al Guvernului, care consfinţeşte apartenenţa imobilului în discuţie la domeniul public de interes local.
Cu privire la cererea de anulare a poziţiilor nr. 29, 30 privind Lacul Amara şi Lacul Fundata din Anexa nr. 1 din HG nr. 1353/2001.
Prin Hotărârea nr. 93 din 6 septembrie 2003 Consiliul Judeţean Ialomiţa a hotărât aprobarea modificării inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al judeţului Ialomiţa, a aprobat scoaterea din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al judeţului Ialomiţa a Lacului Amara şi Lacului Fundata, cu motivarea că acestea sunt în proprietatea publică a statului.
Faţă de împrejurarea că a fost emisă această hotărâre de către Consiliul Judeţean Ialomiţa, însă ulterior nu a fost emisă de către Guvernul României o hotărâre de modificarea şi completare a H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa, în ceea ce priveşte Lacul Amara şi Lacul Fundata, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 213/1998, Curtea, a constatat că cererea formulată de reclamantă cu privire la poziţiile nr. 29, 30 din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 1353/2001 este întemeiată, anulând în consecinţă, poziţiile menţionate privind atestarea în domeniul public al judeţului Ialomiţa a lacurilor natural Lac Amara şi Lacului Fundata, lacuri ce sunt înregistrate in anexa nr. 12 din H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
Cu privire la cererea de anulare a poziţiilor nr. 62, 63 din Anexa nr. 4 a H.G. nr. 1353/2001 privind Acumulare (lac) Cotorca 1, Acumulare (Lac) Cotorca II
Lacurile de acumulare Cotorca 1 şi Cotorca II sunt situate pe cursul de apa Cotorca, curs codificat sub nr. XI-1.23 Conform Atlasului Cadastral al Apelor din România, ediţia 1992, aprobat prin Ordinul nr. 399/1997 al Ministrului Apelor, Pădurilor si Protecţiei Mediului, şi care face parte din bazinul hidrografic Ialomiţa.
Cursul de apă Cotorca are o lungime de 18 km şi un bazin hidrografic de 78 kmp, lungime şi bazin hidrografic ce depăşesc limitele prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996 modificată prin Legea nr. 310/2004, fiind inventariată ca bun din domeniul public al statului prin H.G. nr. 1045/2000 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului.
Prin Decizia nr. 3088/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. 1681.1/330/2007,cauză având ca obiect excepţia de nelegalitate privind H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, s-a reţinut că Balta Cotorca III este situată pe cursul de apă Cotorca, care are o lungime de 18 km şi face parte din Bazinul Hidrografic Ialomiţa cu toţi afluenţii de ordin I-VI, fiind inventariată ca bun din domeniul public al statului din anul 2000 prin H.G. nr. 1045/2000.
S-a arătat de către Înalta Curte, că suprafaţa de 9,9967 ha ce reprezintă balta Cotorca III este o prelungire a bălţii Cotorca II şi reprezintă un bun imobil ce aparţine domeniului public al statului. Balta Cotorca III (care nu figurează în documente) este de fapt o prelungire a bălţii Cotorca II situată pe cursul de apă Cotorca, care face parte din bazinul hidrografic al Judeţului Ialomiţa, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996.
Având în vedere acest fapt şi dispoziţiile art. 3, pct. I-3 şi pct. II-3 din lista anexă din Legea nr. 213/1998, art. 3 alin. (1) din Legea Apelor nr. 107/1996, modificat prin Legea nr. 310/2004, Curtea a constatat că Lacurile de acumulare Cotorca I şi Cotorca II, situate pe cursul de apă Cotorca, se află în domeniul public al statului.
Prin includerea în poziţiile nr. 62, 63 din Anexa nr. 4 a H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa, a lacurilor ce fac parte din domeniul public al statului, au fost încălcate dispoziţiile legale în baza cărora cele două lacuri în litigiu fac parte din domeniul public al statului, statul român fiind astfel vătămat în dreptul său de proprietate publică, vătămare invocată de către reclamantă, în calitate de titulară, în virtutea legii, a dreptului de administrare asupra bunurilor din domeniul public al statului, motiv pentru care, Curtea a dispus anularea poziţiilor nr. 62, 63 din Anexa nr. 4 a H.G. nr. 1353/2001 privind Acumulare (lac) Cotorca 1, Acumulare (Lac) Cotorca II, bunuri ce fac parte din domeniul public al statului, situate pe cursul de apă Cotorca, inventariată ca bun din domeniul public al statului prin H.G. nr. 1045/2000 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, în prezent aflate în anexa nr. 12 din H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
Cererea de anulare a poziţiei din anexa nr. 7 privind Lacul Bataluri a fost respinsă ca neîntemeiată, Curtea, constatând că în anexa 7 a HG nr. 1353/2001 nu se regăseşte menţionat Lacul Bataluri.
Cu privire la cererea de anulare a poziţiilor din anexele nr. 2 şi 30 ale H.G. nr. 1353/2001, privind Lacului Iezer-194 ha, atestat parţial în domeniul public al Municipiului Slobozia şi, parţial, în domeniul public al Comunei Gheorghe Lazăr, s-a reţinut că, deşi lacul în litigiu a fost înregistrat în H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în mod legal, anterior, prin Hotărârii Guvernului României 1353/2001 a fost atestat în domeniul public al unităţilor administrativ – teritoriale menţionate.
Totodată, s-a reţinut că intervenienţii în interes propriu au arătat că între râul Ialomiţa şi lacul Iezer nu există nici-o legătură de natură hidrografică, apreciind ca exclusă ipoteza conform căreia lacul Iezer ar face parte din bazinul hidrografic al râului Ialomiţa, în înţelesul dat in prezent acestei noţiuni de dispoziţiile Legii apelor nr. 107/1996 (bazin hidrografic: suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gură de vărsare, estuar sau deltă).
Ulterior, în temeiul legii (art. 5 din Legea nr. 18/1991), pe baza Hotărârii nr. 8 din 16 iunie 1992 a Comisiei judeţene Ialomiţa privind aplicarea legii fondului funciar, respectiv in baza Protocolului din 25 februarie 1992 încheiat între Comisia de lichidare C.A.P. şi Primăria Comunei Gheorghe Lazăr (fila 124 dosar fond-judecata înainte de casare), au fost trecute în patrimoniul public al celor două unităţi administrativ teritoriale.
Faţă de aceste împrejurări, Curtea, a constatat că reclamanta nu a făcut dovada faptului că Lacul Iezer, prin dimensiunile bazinului hidrografic, îndeplineşte cele 2 condiţii cumulative prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, că ar aparţine domeniului public al statului, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, modificat prin Legea nr. 310/2004 (ulterior emiterii Hotărârii Guvernului a cărei anulare se solicită), sau a faptului că a fost declarat de interes naţional, conform art. 3, pct. I-3, pct. II-3, că a fost atestat în mod nelegal în domeniul public al Municipiului Slobozia, respectiv Comunei Gheorghe Lazăr, Faptul că ulterior a fost înregistrat în H.G. 1705/2006 privind domeniul public al statului nu face dovada regimului său juridic, motiv pentru care, a fost respinsă cererea de anulare a poziţiilor din anexele nr. 2 şi 30 ale H.G. nr. 1353/2001, privind Lacului Iezer ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de anulare a poziţiei din anexa nr. 36 privind Lacul Rodeanu - 34 ha, s-a reţinut că, deşi lacul în litigiu a fost înregistrat in H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în mod legal, anterior, prin Hotărârii Guvernului României 1353/2001 a fost atestat în domeniul public al Comunei Jilavele.
Şi în acest caz, Curtea, a constatat că reclamanta nu a făcut dovada faptului că Lacul Rodeanu îndeplineşte cele 2 condiţii cumulative prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, că ar aparţine domeniului public al statului, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, modificat prin Legea nr. 310/2004 (ulterior emiterii Hotărârii Guvernului a cărei anulare se solicită), sau a faptului că a fost declarat de interes naţional, conform art. 3, pct. I-3, pct. II-3, că a fost atestat în mod nelegal în domeniul public al comunei. Faptul că ulterior a fost înregistrat în H.G. 1705/2006 privind domeniul public al statului nu face dovada regimului său juridic, motive pentru care a fost respinsă şi cererea de anulare a poziţiei din anexa nr. 36 privind Lacul Rodeanu ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române”, Administraţia Bazinală de Apă Buzău – Ialomiţa, cât şi Guvernul României.
Recurenta Administraţia Naţională „Apele Române”, Administraţia Bazinală de Apă Buzău – Ialomiţa a formulat următoarele critici la adresa sentinţei atacate:
- instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că şi celelalte poziţii din anexa nr. 2, 7, 30 şi 36, respectiv Lacul Iezer, Lacul Bataluri şi Lacul Rodeanu sunt înregistrate în inventarul patrimoniului public al statului şi date în administrarea Administraţia Naţională „Apele Române”, Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, fiind cuprinse în Anexa nr. 12 din H.G. nr. 1705/2006 şi H.G. nr. 1437/2007;
- în aprecierea interesului local sau naţional al lacurilor ce formează obiectul litigiului, instanţa a interpretat greşit noţiunea de bazin hidrografic cuprinsă în Legea apelor şi Ordinul M.M.G.A. nr. 326/2007, confundând-o cu lacurile privite individual;
- instanţa de fond nu a ţinut seama că Direcţia Apelor Buzău – Ialomiţa a exercitat continuu administrarea şi posesia bunurilor în litigiu încă de la apariţia H.G. nr. 1045/2000 privind aprobarea inventarului bunurilor din domeniul public al statului, iar acest act este prioritar faţă de H.G. nr. 1353/2001 (actul administrativ contestat).
Pe cale de consecinţă recurenta solicită modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul anulării inclusiv a poziţiilor din anexele nr. 2, 7, 30 şi 36 ale H.G. nr. 1353/2001 privind Lacul Iezer, Lacul Bataluri şi Lacul Rodeanu.
Recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul Guvernul României a criticat sentinţa atacată în sensul că în mod greşit a fost admisă, fie şi în parte, acţiunea reclamantei, soluţia corectă fiind aceea a respingerii acţiunii în totalitate, pentru următoarele argumente:
- actul atacat, respectiv H.G. nr. 1353/2001, nu are caracter vătămător pentru reclamantă, deoarece nu este constitutiv de drepturi, ci declarativ, constatând doar bunurile inventariate în domeniul public local;
- H.G. atacată a avut la bază inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al autorităţii administrativ – teritoriale, însuşit prin hotărârea autorităţii publice locale, fiind adoptată conform Legii nr. 213/1998 şi Normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 548/1999.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, însă numai pentru următoarele considerente:
Astfel, nu poate fi reţinut ca întemeiat motivul de nelegalitate invocat de Guvernul României, în sensul că hotărârile de guvern de atestare a domeniului public nu sunt acte administrative susceptibile de a produce vătămarea intereselor unor terţi, ele având un caracter constatator, iar nu constitutiv de drepturi. Practica judiciară a statuat în mod constant că aceste hotărâri sunt acte administrative, emise în baza Legii nr. 213/1998 şi pot fi obiectul acţiunii în contencios administrativ pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, în măsura în care reclamantul invocă un drept propriu sau un interes legitim în legătură cu bunurile enumerate în hotărâre. În speţă reclamanta A.N. „Apele Române”, Direcţia Apelor Buzău – Ialomiţa a invocat un interes legitim public, acela al menţinerii în patrimoniul public naţional a unor bunuri de interes naţional.
Referitor la susţinerile recurentei Administraţia Naţională „Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Buzău – Ialomiţa cu privire la poziţiile din anexele nr. 2 şi 30 ale H.G. nr. 1353/2001 privind Lacul Iezer şi poziţia din anexa nr. 36 din aceeaşi hotărâre de guvern, privind Lacul Rodeanu, acestea sunt întemeiate. Astfel, instanţa de fond nu a ţinut seama că aceste bunuri au fost atestate ca făcând parte din domeniul public atât anterior emiterii H.G. nr. 1353/2001, respectiv prin H.G. nr. 1045/2000, cât şi ulterior anului 2001, prin H.G. nr. 1705/2006, pârâtul Guvernul României confirmând astfel regimul juridic al acestor bunuri de interes naţional.
Prin urmare, în procedura de elaborare şi adoptare a actului administrativ atacat pârâtul nu a verificat documentaţia întocmită pentru atestarea domeniului public de interes local şi din care rezultă că unităţile administrativ – teritoriale respective au inclus nelegal (cu ignorarea H.G. 1045/2000), bunurile respective în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public de interes local.
Cu privire la bunul – Lacul Bataluri, instanţa de fond în mod corect a constatat că H.G. nr. 1353/2001 (actul administrativ atacat) nu se referă la acest bun, acţiunea reclamantei fiind, sub acest aspect, neîntemeiată.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursurile urmează a fi admise, dispunându-se modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul anulării şi a poziţiilor din anexele H.G. nr. 1353/2001, privind lacurile Iezer şi Rodeanu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Administraţia Naţională Apele Române, Administraţia Bazinală Buzău – Ialomiţa şi Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 140 din 06 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că anulează şi poziţiile din anexele 2, 30 şi 36 din H.G. nr. 1353 din 2001, referitoare la Lacul Iezer şi Lacul Rodeanu.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2920/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2982/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
