ICCJ. Decizia nr. 2920/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2920/2012
Dosar nr. 719/36/2011
Şedinţa publică de la 12 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 401 din 17 noiembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 719/36/2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul E.C.L., în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti, Direcţia Publică Comunitară Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Tulcea şi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean „Mareşal Alexandru Averescu Tulcea şi, în consecinţă, a obligat pârâţii la plata sporului de confidenţialitate de 8% pentru perioada 2 februarie 2009 – 2 februarie 2011, la care reclamantul era îndreptăţit potrivit autorizaţiei de acces.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1449/88/2011 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul E.C.L. a investit instanţa, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Administraţiei şi Internelor reprezentat prin Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti, Direcţia Publică Comunitară Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Tulcea şi Inspectoratul de Jandarmeriei Judeţean Tulcea pentru ca în contradictoriu cu aceştia, să se dispună obligarea D.E.P.A.B.D. Bucureşti la recalcularea drepturilor sale salariale, mai precis a sporului de confidenţialitate în prezent de 8% şi includerea lui în drepturile salariale pentru perioada februarie 2009 - 14 noiembrie 2010; comunicarea acestor drepturi salariale recalculate de către D.E.P.A.B.D. Bucureşti către Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Tulcea; recalcularea de către I.J.J. Tulcea, a drepturilor sale salariale şi mai exact a sporului de confidenţialitate în procent de 8% şi includerea acestuia în drepturile salariale începând cu data de 15 noiembrie 2010 şi în prezent precum şi a actualizarea sumelor recalculate cu rata inflaţiei şi dobânzi legale.
În motivare reclamantul a arătat că în perioada 01 aprilie 2005 - 15 noiembrie 2010, a fost poliţist detaşat de la M.A.I. Bucureşti, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti, la Direcţia Publică Comunitară de Evidenţă a Persoanelor a Judeţului Tulcea din cadrul Consiliului Judeţean Tulcea şi a avut, „Autorizaţie de acces la informaţii secrete de serviciu”, pe toată această perioadă.
A precizat reclamantul faptul că, printre alte atribuţii de serviciu, specificate şi în fişa postului, a ţinut evidenţa Ordinelor M.A.I.(secrete de serviciu şi nesecrete), beneficiind de sporul salarial de confidenţialitate în procent de 8%.
Totuşi dintr-o eroare, în perioada 07 februarie 2009 - 15 noiembrie 2010, nu a mai beneficiat de sporul salarial de confidenţialitate, cu toate că la Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti, a fost comunicată, în copie, „Autorizaţia de acces la informaţii secrete de serviciu”, valabilă pentru perioada februarie 2009 - februarie 2011. Acest fapt i-a fost confirmat telefonic, de cadre ale D.E.P.A.B.D. - Bucureşti, în data de 29 noiembrie 2010.
Despre faptul că D.E.P.A.B.D. Bucureşti, nu i-a acordat sporul de 8%, aferent sporul de confidenţialitate, l-a aflat abia după mutarea sa la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Tulcea.
Deoarece pe fluturaşii de salariu nu erau specificate sporurile salariale reclamantul a întrebat telefonic la D.E.P.A.B.D. Bucureşti şi i s-a comunicat că beneficiază de toate sporurile legale, aşa cum beneficiau şi poliţiştii din cadrul D.E.P.A.B.D. Bucureşti. La nivel naţional existau şi există în continuare, foarte multe probleme legate de respectarea drepturilor salariale ale poliţiştilor detaşaţi de la M.A.I. Bucureşti la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor.
A mai menţionat reclamantul că odată cu mutarea sa la I.J.J. Tulcea, D.E.P.A.B.D. Bucureşti, a emis şi înaintat către I.J.J. Tulcea, „Certificatul de scoatere şi alocare la drepturile salariale şi de hrană” certificat din care reieşea faptul că el nu beneficia de acest spor de confidenţialitate, în procent de 8%.
Prin sentinţa civilă nr. 2222 din 10 iunie 2011, Tribunalul Tulcea, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Tulcea, formulată de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. 719/36/2011.
În considerarea dispoziţiilor art. 159 ind.1 C. proc. civ. instanţa a pus în discuţie competenţa curţii în soluţionarea cauzei raportat la instituţia cu care reclamantul are raporturi de serviciu.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia instanţa a apreciat-o nefondată având în vedere că potrivit situaţiei de fapt, invocată de către reclamant, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar rezultă că obiectul acţiunii constă în achitarea drepturilor salariale restante, iar această obligaţie îi incumbă şi D.E.P.A.B.D. Bucureşti, instituţie ce emite autorizaţia de acces şi care virează sumele aferente sporului de confidenţialitate.
În condiţiile în care prin art. 1 din H.G. 1367/2009 se stabileşte că D.E.P.A.B.D. Bucureşti este o instituţie publică centrală cu personalitate juridică, competenţa îi revine, potrivit art. 10 din Legea 554/2004 Curţii de Apel Constanţa, ca instanţă de contencios administrativ.
Procedând la judecata cauzei în fond instanţa a reţinut:
Reclamantul a învestit instanţa cu cererea având ca obiect plata unui drept salarial cuvenit şi neachitat respectiv, plata sporului de confidenţialitate de 8%.
Din înscrisurile depuse se reţine că acesta este funcţionar public cu statut special care şi-a desfăşurat activitatea la Direcţia Judeţeană de Evidenţa a Persoanelor Tulcea până la data de 15 noiembrie 2010 iar,de la această dată(potrivit dispoziţiei 45/2010) a fost detaşat la Inspectoratul de Jandarmi Tulcea.
În raport de atribuţiile de serviciu înscrise în fişa postului reclamantului i s-a emis autorizaţia de acces la informaţii clasificate, valabilă până la data de 06 februarie 2009 precum şi autorizaţia valabilă în perioada 12 februarie 2009 - 12 februarie 2011.
Aceste aspecte sunt confirmate chiar de către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti în cuprinsul adresei 1946540 din 10 martie 2011.
Astfel, reclamantul a beneficiat de sporul de confidenţialitate de 8% până la data de 06 februarie 2009 iar,de la această dată nu a mai primit sporul datorită faptului că autorizaţia de acces nu a fost comunicată către D.E.P.A.B.D. Bucureşti deşi acesta era deţinătorul unei autorizaţii valabil emise.
Apărarea pârâtei D.E.P.A.B.D. Bucureşti din întâmpinare în sensul că nu-i sunt opozabile pretenţiile reclamantului deoarece nu i-a fost comunicată autorizaţia va fi înlăturată întrucât, în cauza de faţă, se pune în discuţie temeinicia pretenţiilor solicitate iar autorizaţiile emise fac dovada pretenţiilor deduse judecăţii.
Necomunicarea autorizaţiei în termen nu echivalează cu lipsa dreptului reclamantului astfel încât, în condiţiile în care s-a emis o autorizaţie de acces la informaţii secrete de serviciu instanţa a apreciat că reclamantul trebuia să beneficieze de sporul de confidenţialitate acordat potrivit atribuţiilor de serviciu pe care le presupune activitatea desfăşurată.
Prin urmare au fost obligaţi pârâţii la plata sporului de confidenţialitate pentru perioada în care reclamantul a fost beneficiarul autorizaţiei de acces respectiv până la data de 12 februarie 2012.
În ceea ce priveşte achitarea acestui spor după data de 01 ianuarie 2010 instanţa a reţinut că potrivit Ordinului M.A.I. nr. S/255 din 23 ianuarie 2010 sporul de confidenţialitate a fost inclus în salariu astfel încât pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 12 februarie 2011 în care ar fi trebuit sa i se achite acest spor, reclamantului i s-a cuvenit sporul dar în cuantumul de care ar fi beneficiat potrivit Legii 330/2009 ca spor inclus în salariu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs reclamantul şi pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul său, reclamantul E.C.L. a arătat, în esenţă, următoarele:
Perioada pentru care instanţa de judecată a obligat pârâţii la plata sporului de confidenţialitate de 8% este 2 februarie 2009 – 2 februarie 2011, cu mult mai mică decât perioada pentru care se solicitase prin acţiune plata sporului în discuţie, din februarie 2009 şi până la data plăţii efective.
De asemenea, prin hotărârea recurată nu a fost admisă cererea referitoare la actualizarea sumelor recalculate de către pârâte, cu rata inflaţiei şi dobânzile legale, fără impozitarea actualizării, după cum este prevăzut în lege.
În recursul formulat de Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a arătat că:
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. „hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.
Or, în dispreţul normelor juridice imperative anterior indicate, instanţa de fond a ignorat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către Ministerul Administraţiei şi Internelor şi nu a înţeles să se pronunţe asupra sa, în sensul admiterii sau respingerii acesteia.
Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană sa fie parte în proces.
Practic, calitatea de pârât în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.
În condiţiile în care, prin capătul de cerere principal, reclamantul - intimat a solicitat „recalcularea de către D.E.P.A.B.D. - Bucureşti a drepturilor mele salariale";, este evident ca această autoritate administrativă, înzestrată cu capacitate administrativă proprie, are calitate procesuală pasivă, dobândind astfel legitimare procesuală.
În motivarea recursului pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti a arătat următoarele:
În considerentele sentinţei recurate există motive contradictorii în ceea ce priveşte autoritatea căreia îi incumbă obligativitatea emiterii autorizaţiei de acces Ia informaţii clasificate.
Instanţa de fond, analizând cu prioritate excepţia invocată, a reţinut că obiectul acţiunii constă în achitarea unor drepturi salariale, obligaţie ce îi incumbă D.E.P.A.B.D. Bucureşti, precizând însă, în mod eronat, că această instituţie „emite autorizaţia de acces”.
Aşa cum era normal şi firesc, instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze acţiunea reclamantului, să o coroboreze cu întâmpinarea formulată şi cu dispoziţiile actelor normative în materie şi să clarifice cu exactitate toate aspectele privind cererea reclamantului.
Însă, aşa cum se poate constata, instanţa s-a limitat doar la a face trimitere la pretenţiile reclamantului şi doar sumar la întâmpinare, iar în ceea ce priveşte celelalte părţi care au avut calitate procesuală, instanţa de fond nu a motivat în niciun fel hotărârea pronunţată, faţă de aceştia, menţionând doar că obligă pârâţii la plata sporului de confidenţialitate de 8% pentru perioada 02 februarie 2009 - 02 februarie 2011.
Aşa cum s-a menţionat şi în întâmpinare, Serviciul Public Comunitar Judeţean de Evidenţă a Persoanelor al municipiului Tulcea (instituţie cu care reclamantul a avut raporturi de muncă pe perioada detaşării, inclusiv în perioada 07 februarie 2009 - 15 noiembrie 2011, când nu i-a mai fost acordat sporul de referinţă),nu a comunicat autorizaţia de acces.
Astfel, în lipsa autorizaţiei, D.E.P.A.B.D. nu ar fi putut acorda aceste drepturi băneşti decât cu încălcarea legii, care stabileşte că „funcţiile care presupun accesul la informaţii secrete de serviciu se stabilesc de către conducătorii unităţilor deţinătoare”, deci, în situaţia reclamantului de către Serviciul Public Comunitar Judeţean de Evidenţă a Persoanelor al municipiului Tulcea. Iar „Accesul personalului la informaţiile secrete de serviciu este permis numai în baza autorizaţiei scrise, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, emisă de conducătorul unităţii";, iar „evidenţa autorizaţiilor de acces la informaţii secrete de serviciu se ţine centralizat de structura/funcţionarul de securitate în Registrul pentru evidenţă autorizaţiilor de acces la informaţii secrete de serviciu, conform modelului prezentat în anexa nr. 3 „.
Aşa cum este normal şi firesc, instanţa de fond trebuia să ia în considerare aceste aspecte, care au fost motivate în fapt şi în drept, şi să oblige la plata sporului de confidenţialitate instituţia care se face vinovată de neacordarea acestui drept salarial reclamantului, respectiv D.P.C.E.P. Tulcea, care funcţionează în subordinea Consiliului Judeţean Tulcea. În motivarea sentinţei, instanţa de fond nu face nici-o menţiune la această autoritate publică judeţeană, limitându-se doar la a face precizarea că „apărarea pârâtei D.E.P.A.B.D. - Bucureşti din întâmpinare, în sensul că nu-i sunt opozabile pretenţiile reclamantului deoarece nu i-a fost comunicată autorizaţia va fi înlăturată întrucât, în cauza de faţă, se pune în discuţie temeinicia pretenţiilor solicitate, iar autorizaţiile emise fac doar dovada pretenţiilor deduse judecăţii”.
Necomunicarea autorizaţiei în termen nu echivalează cu lipsa dreptului reclamantului la acordarea acestui spor de confidenţialitate, însă, instanţa de fond „omite” să reţină că în lipsa acestuia D.E.P.A.B.D. a fost practic pusă în imposibilitatea acordării acestuia. Astfel, acordarea acestui drept fiind condiţionată, din punct de vedere legal, de existenţa unei autorizaţii de acces la informaţii clasificate (autorizaţie care a fost înaintată instituţiei noastre în data de 14 iunie 2010, dată la care, aşa cum s-a precizat în întâmpinare, actele normative, în baza cărora s-au acordat drepturile salariate începând cu data de 01 ianuarie 2010, nu mai permiteau includerea acestui spor în salariul de bază al reclamantului, întrucât, acesta nu-1 avea în plată în luna decembrie 2009).
Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor,, cu modificările şi completările ulterioare şi conform Anexei IV/2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în perioada detaşării, drepturile salariate cuvenite reclamantului E.C.L. au fost asigurate în cumul de către Serviciul Public Comunitar Judeţean de Evidenţă a Persoanelor al municipiului Tulcea (pentru funcţia civilă îndeplinită în cadrul instituţiei unde a fost detaşat) şi de către D.E.P.A.B.D. (respectiv diferenţa cuvenită pentru funcţia de poliţist asimilată).
Conform dispoziţiilor actelor normative menţionate mai sus, sporul de confidenţialitate nu mai figura ca spor de sine stătător, întrucât, acesta a fost inclus în salariul de bază, începând cu data de 01 ianuarie 2010.
În consecinţă, includerea acestui spor în salariul de bază al reclamantului, la data de 14 iunie 2010, ar fi echivalat practic cu încălcarea actelor normative în vigoare, în ceea ce priveşte salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Nu în ultimul rând, instanţa de fond nu a făcut nici-o referire la D.J.E.P. Tulcea în motivarea sentinţei recurate. Este logic de înţeles, instanţa, în pronunţarea sentinţei a fost părtinitoare, analizând obiectul cauzei dedus judecăţii din prisma a două părţi procesuale, excluzând, în mod cu totul eronat, din motivare pârâtul (D.J.E.P. Tulcea), care se face cu adevărat vinovat de situaţia creată, respectiv faţă de pretenţiile formulate de către reclamant.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru motivele expuse în continuare.
Este neîndoios că cererea reclamantului E.C.L., prin care solicită să i se plătească sporul de confidenţialitate în procent de 8%, este îndreptăţită, iar, prin urmare, sub acest aspect se impune a fi satisfăcută.
Totuşi prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală în condiţiile în care nu a clarificat cu exactitate toate aspectele privind cererea reclamantului, respectiv nu a stabilit căreia dintre autorităţile publice pârâte îi incumbă pentru perioada în discuţie obligaţia plăţii drepturilor de natură salarială solicitate prin acţiune.
Mai exact, prima instanţă nu a clarificat un aspect esenţial al cauzei, acela referitor la calitatea de titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii, în speţă fiind obligaţi toţi pârâţii chemaţi în judecată, fără să fi fost dezvoltat vreun argument care să susţină o astfel de soluţie, în condiţiile în care, totuşi părţile litigante din prezenta cauză au învederat instanţei de judecată necesitatea lămuririi acestei chestiuni .
În contenciosul administrativ, calitatea de pârât o are autoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat sau autoritatea publică ce refuză în mod nejustificat soluţionarea unei cereri ori nu o soluţionează în termenul legal, regulă cu valoare de principiu care se degajă din prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Conform unei jurisprudenţe consolidate a instanţei supreme, în cauzele de contencios administrativ care au ca obiect plata unor drepturi salariale în favoarea funcţionarilor publici, cum este cazul în speţă, calitate procesuală pasivă o are autoritatea publică cu care reclamantul se află în raporturi de serviciu şi căreia îi incumbă obligaţia de plată a drepturilor salariale. Potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, autorităţile publice ierarhic superioare autorităţii care face plata drepturilor salariale ale reclamantului, nu dobândesc automat calitatea procesuală pasivă a litigiilor legate de raporturile juridice în care parte litigantă este această din urmă autoritate publică.
În cauza de faţă, prima instanţă, conform celor ce preced, nu a clarificat care dintre autorităţile publice pârâte are calitatea de titular al obligaţiei ce formează conţinutului juridic de drept material dedus judecăţii, astfel că, practic, în acest mod a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmând a se proceda la casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea lămuririi chestiunii amintite, ocazie cu care vor fi examinate şi celelalte critici ale recurenţilor.
Aşa fiind, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de E.C.L., de Ministerul Administraţiei şi Internelor reprezentat prin Direcţia Generală Juridică şi de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 401/ CA din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2979/2012. Contencios → |
|---|
