ICCJ. Decizia nr. 288/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 288/2012
Dosar nr. 21/39/2011
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava la data de 7 ianuarie 2011, reclamantul P.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice – A.N.R.S.C., ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să declare nule unele dispoziţii cuprinse în Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 91/2007, prin care se încalcă în mod vădit drepturi şi libertăţi individuale.
Prin sentinţa nr. 97 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.N., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice – A.N.R.S.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că a fost învestită cu o acţiune în anularea art. 246 lit. b), c) şi d) din Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 91/2007, reclamantul apreciind, în esenţă că aceste dispoziţii încalcă drepturi şi libertăţi individuale, constituie obstacole de neînlăturat în calea obţinerii aprobării de debranşare de la instalaţia termică centralizată, constituie o încălcare vădită a dreptului de opţiune a fiecărui consumator de a-şi alege liber furnizorul de energie termică potrivit intereselor şi situaţiei sale şi că menţinerea captivă a unui consumator la un sistem centralizat de încălzire este un abuz, în condiţiile în care majoritatea proprietarilor de apartamente din condominiu au fost deja debranşaţi.
Instanţa a reţinut că Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 91/2007, este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, caracterizat prin aceea că prin manifestarea de voinţă a instituţiei administrative competente se creează, modifică sau sting drepturi faţă de persoanele la care se referă.
Dispoziţiile art. 246 lit. b), c) şi d) din Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 91/2007, a căror nulitate o invocă reclamantul au următorul conţinut:
„Deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip bloc - condominii, alimentate cu energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiţii cumulative:
b) să existe acceptul scris al proprietarilor spaţiilor cu destinaţie de locuinţă sau cu altă destinaţie cu care cel care doreşte debranşarea are pereţi comuni sau planşee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranşarea şi cunosc influenţele debranşării asupra condiţiilor de confort şi de mediu din spaţiile pe care le deţin în proprietate;
c) să existe documentaţia tehnică prevăzută la art. 254 lit. g) (potrivit cărora utilizatorii de energie termică au obligaţia să nu modifice instalaţiile de încălzire centrală, aferente unui imobil condominial, decât în baza unei documentaţii tehnice care reconsideră ansamblul instalaţiilor termice, aprobată de către furnizor);
d) solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spaţiul pe care îl are în proprietate, după debranşare”.
Instanţa a constatat că prima condiţie criticată ca fiind nelegală (cea prevăzută la litera b) este o detaliere a dispoziţiilor cuprinse în art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, potrivit cărora „Deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât şi pe verticală”.
În consecinţă prima dispoziţie criticată este în acord cu actul normativ cu forţă juridică superioară în aplicarea căruia este dat, detalierea referindu-se la forma scrisă a acordului şi cu naşterea consecinţelor deconectării efectuată de vecin.
Respectarea drepturilor vecinilor de apartament, de pe orizontală şi verticală, rezultă din situaţia particulară a acestora de a locui într-o „proprietatea imobiliară formată din proprietăţi individuale, definite apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţe, şi proprietatea comună indiviză”, într-un condominiu în accepţiunea art. 3 lit. a) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
Instanţa a reţinut că obligaţia proprietarului unui apartament situat în condominiu de a prezenta documentaţia tehnică care reconsideră ansamblul instalaţiilor termice, aprobată de către furnizor, decurge din dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Conform acestor dispoziţii „Proprietarul este obligat să menţină proprietatea sa individuală, apartament sau spaţiu cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, în stare bună, pe propria cheltuială. Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalţi proprietari din condominiu”. O asemenea obligaţie decurge din faptul că instalaţiile dintr-un condominiu sunt în mare parte în proprietatea comună a proprietarilor de apartamente şi chiar în situaţia când acestea se află în interiorul unui apartament conţin elemente de legătură cu instalaţiile proprietate comună. Dar, debranşarea produce efecte şi asupra instalaţiilor de distribuţie, ceea ce implică o adaptare continuă a acestora în funcţie de numărul de utilizatori.
În ce priveşte obligaţia proprietarului de a avea montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spaţiul pe care îl are în proprietate, după debranşare, prevăzută la art. art. 246 lit. d) din Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 91/2007, nu constituie decât o detaliere a art. 52 alin. 3) din Hotărârea nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
În aceste împrejurări, nici dispoziţiile pct. c şi d din articolul 246 nu sunt contrare legilor în executarea cărora sunt date şi respectă principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Ceea ce critică reclamantul, în motivarea cererii de anulare sunt aspecte particulare, care ţin de aplicarea dispoziţiilor Ordinului nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică şi nu de legalitatea sa.
Aşa cum s-a arătat în precedent, acest ordin a fost dat în aplicarea Legii serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 şi Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, ţinând seama şi de dispoziţiile Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, având în vedere situaţiile proprietarilor de apartamente situate într-un condominiu.
Din acest punct de vedere, Ordinul nr. 91/2007, respectă şi dispoziţiile art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000, fiind dat pe baza şi în executarea unor acte normative cu forţă juridică superioară (legi, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului) şi nu conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
Reclamantul P.N. a formulat recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Locuieşte într-un imobil cu 20 de apartamente din care 12 apartamente sunt debranşate, deşi unul din proprietarii apartamentelor debranşate nu i-au cerut acceptul la debranşare, aflându-se în situaţia de a suporta plata unor sume foarte ridicate pentru consumul de energie termică, astfel că a fost nevoit să demareze procedurile pentru instalarea unei centrale termice proprii în apartament.
Iniţial, operatorul furnizor de agent termic i-a comunicat că cererea poate fi aprobată în situaţia în care are asigurată o sursă alternativă de încălzire, apoi acesta şi-a schimbat poziţia invocând obligaţii impuse de unele proceduri cuprinse în regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare, cu nr. 91/2007.
Aflându-se în imposibilitatea absolută de a îndeplini toate cerinţele impuse, a introdus acţiunea în contencios administrativ şi a solicitat să se constate că unele dintre reglementările cu caracter restrictiv din regulament încalcă în mod vădit atât interesele legitime ale utilizatorilor de agent termic, cât şi drepturi şi libertăţi fundamentele, între care şi libera iniţiativă, prevăzută de art. 45 din Constituţia României. Astfel, a demonstrat că se află în imposibilitatea să îndeplinească cerinţa din art. 246 lit. b) referitoare la prezentarea acceptului în formă scrisă, autentificat la notariat, al vecinilor de apartament, în condiţiile în care doi dintre aceştia sunt plecaţi în străinătate, iar alţi doi, deja debranşaţi, refuză să discute solicitarea sa.
Instanţa de fond a respins acţiunea cu o motivare greşită şi lipsită de temei, apreciind ca lipsită de relevanţă existenţa unui asemenea caz, mutând soluţionarea lui pe terenul aplicării prevederilor regulamentului şi nu în cadrul analizei legalităţii unei asemenea prevederi. S-a invocat, în acest scop, necesitatea respectării principiului ierarhiei legii deoarece prin regulament au fost detaliate condiţiile aplicării prevederilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2007. Aşa fiind, este pe deplin justificată ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului legal mai sus amintit, prevedere care încalcă dreptul la liberă iniţiativă garantat prin art. 45 din Constituţie.
Nici o dispoziţie legală nu îngrădeşte dreptul unui consumator de a-şi alege o sursă convenabilă pentru încălzirea locuinţei, singurul obstacol în calea acestui drept fiind creat prin includerea în textul Legii nr. 325/2007 a unei asemenea prevederi.
Afirmaţia instanţei referitoare la afectarea proprietăţii comune este greşită, în contradicţie cu dispoziţiile din art. 2 din Legea nr. 325/2007 deoarece debranşarea individuală nu priveşte decât partea de instalaţie aflată în proprietatea exclusivă a solicitantului.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulare, precum şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Controlul de legalitate exercitat de judecătorul de contencios administrativ, în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, se rezumă la verificarea conformităţii actului infralegislativ cu prevederile legii pe care acest act le pune în aplicare. În speţă, controlul judecătoresc al legalităţii art. 246 din Ordinul nr. 91/2007 al Preşedintelui A.N.R.S.C., aşa cum a reţinut şi prima instanţă, vizează conformitatea prevederilor precitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2007 a serviciului public de alimentare cu energie termică (pentru art. 246 lit. b), cu art. 4 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (pentru art. 246 lit. c), cu cele cuprinse în art. 52 alin. (3) din Hotărârea nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 (pentru art. 246 lit. d).
În ceea ce priveşte cerinţa înscrisă în art. 246 lit. b) din Regulament, rezultă cu evidenţă că aceasta este în deplină consonanţă cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2007. Textul legal precitat, în executarea căruia a fost adoptat art. 246 lit. b), precizează fără echivoc că în ipoteza deconectării unui consumator, această operaţiune se realizează, printre altele, cu acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, astfel că nu se poate reţine nelegalitatea dispoziţiei constatate de reclamant, între textul legal şi actul infralegislativ existând o concordanţă perfectă.
În speţă, reclamantul P.N. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2007, situaţie în care Înalta Curte, prin Încheierea de şedinţă din 24 ianuarie 2012, a sesizat Curtea Constituţională, criticile relative la neconformitatea acestui text de lege cu dispoziţii din Legea fundamentală, urmând a fi analizate în cadrul soluţionării excepţiei. Evident, în ipoteza în care excepţia de neconstituţionalitate va fi admisă, reclamantul P.N. are la dispoziţie calea de atac a revizuirii, conform prevederilor art. 322 pct. 10 C. proc. civ., împotriva prezentei hotărâri.
Apoi, obligaţia prezentării documentaţiei tehnice, aşa cum este reglementată în art. 264 lit. c), este în concordanţă cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 230/2007, după cum a reţinut judecătorul fondului. În legătură cu art. 264 lit. c), prima instanţă nu a ignorat dispoziţiile cuprinse în art. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 230/2007 şi nici cele reglementate în art. 2 din Legea nr. 325/2007. Mai concret, instanţa nu a săvârşit o confuzie între proprietatea individuală şi proprietatea comună dintr-un condominiu, ci a făcut strict vorbire de efectele care se produc asupra instalaţiilor proprietate comună, prin debranşarea individuală, de unde, a tras concluzia, se degajă obligaţia reglementată în art. 264 lit. c) cu privire la existenţa documentaţiei tehnice descrise în art. 254 lit. g).
În fine, în cadrul controlului de legalitate al unui act administrativ, realizat în baza Legii nr. 554/2004, nu poate fi pusă în discuţie utilitatea unor dispoziţii din actul infralegislativ atacat, aşa cum procedează recurentul. Aceasta este o problemă de oportunitate, exclusă cenzurii instanţelor de contencios administrativ, chemate doar să verifice conformitatea actului administrativ cu normele legale pe care le pune în executare.
Aşa fiind, faţă de cele ce prevăd, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantul P.N. împotriva hotărârii instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.N. împotriva sentinţei nr. 97 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2815/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2920/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
