ICCJ. Decizia nr. 2986/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul S.E. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturi, a solicitat obligarea pârâtului să-i răspundă la adresa cu nr. 1/22081/113 din 16 august 2010 și adresa nr. 1126704 din 18 octombrie 2010.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus la Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară pentru Judecători adresa cu nr. 1/22081/113 din 16 august 2010, referitor la dosarul de la Judecătoria sectorului 1 București și, deși a revenit cu adresa nr. 1126704 din 18 octombrie 2010, totuși nu a primit răspuns.
2.Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința nr. 4414 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul S.E., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin adresa nr. 1964/IJ/1523/SIJ din 22 martie 2011, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin Inspecția Judiciară a răspuns la sesizările reclamantului înregistrate sub nr. 1/22081/1154 din 16 august 2010 și nr. 1/26704/1154/2010, comunicându-i acestuia că, în urma verificărilor efectuate, nu s-au constatat fapte sau împrejurări care să impună luarea unor măsuri de competența Consiliului Superior al Magistraturii în privința judecătorului menționat de domnul S.E..
Prin urmare, judecătorul fondului, având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, precum și cele ale art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a constatat că exercitarea dreptului de sesizare a Consiliului Superior al Magistraturii nu poate pune în discuție chestiuni de judecată, care sunt supuse căilor legale de atac.
De asemenea, s-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii nu poate să analizeze soluțiile pronunțate de judecători, persoanele nemulțumite având posibilitatea să conteste pretinsele neregularități în căile de atac prevăzute de lege.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S.E., criticând - o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 3041C. proc. civ.
în motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că la cererea sa adresată Consiliului Superior al Magistraturii la data de 16 august 2010, a primit răspuns la data de 23 martie 2011.
Recurentul a mai arătat că cererea sa adresată pârâtului se referă la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului București, transmis spre soluționare la Judecătoria sectorului 1, unde a primit număr de înregistrare 42535/299/2099. Recurentul a susținut că dintr-o eroare de redactare,în acest dosar, a fost schimbată calitatea procesuală a Direcției de Impozite și Taxe Locale, în sensul că aceasta a fost trecută în citativ ca fiind reclamantă, deși era pârâtă, iar instanța de judecată a refuzat să modifice eroarea materială.
S-a mai susținut că deși a declarat recurs, iar dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București, eroarea materială privind calitatea părților a fost menținută și în citativul dosarului de recurs. Recurentul s-a arătat nemulțumit că, în urma cererii de repunere pe rol, dosarul a fost soluționat prin admiterea excepției perimării.
II Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
l.Argumentele de fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtului la soluționarea cererilor adresate acestuia și înregistrate.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că Inspecția judiciară a răspuns la sesizările reclamantului prin adresa nr. l964/IJ/1523//SIJ din 22 martie 2011(fila 10 din dosarul de fond), comunicându-i acestuia că în urma verificărilor efectuate, nu s-au constatat fapte sau împrejurări care să impună luarea unor măsuri care să țină de competența Consiliului Superior al Magistraturii.
Instanța de recurs, în acord cu judecătorul fondului, constată că în speță, nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că pârâtul a răspuns la memoriile formulate de reclamant.
în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, cu care instanța a fost investită, înalta Curte constată că exced limitelor cadrului procesual astfel delimitat, criticile formulate de recurent cu privire la nemulțumirile legate de modul de soluționare a dosarului său de către instanțele de judecată.
De altfel, deși excede cadrului procesual, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 303/2004 republicată coroborate cu cele ale art. 17 din Legea nr. 304/2004, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și nici o altă autoritate nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate de judecători.
Prin urmare, înalta Curte constată că în mod judicios, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
l.Soluția pronunțată în recurs
Pentru aceste considerente, neexistând motive de reformare a hotărârii recurate, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat
| ← ICCJ. Decizia nr. 2994/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2989/2012. Contencios → |
|---|
