ICCJ. Decizia nr. 2994/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș reclamantul Ș.A., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011 și a Ordinului nr. 2589 din 12 iulie 2011 emise de Președintele ANAF, a preavizului nr. 39156 din 05 iulie 2011, precum și a Ordinului nr. 7065 din 02 august 2011 emis de Vicepreședintele ANAF
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că aceste acte administrative a căror suspendare o solicită, deși au caracter normativ, totuși nu au fost publicate, astfel că autoritatea emitentă a dispus cu exces de putere luarea unor măsuri neprevăzute de lege.
Referitor la paguba iminentă, reclamantul a arătat că și această condiție este îndeplinită, atâta vreme cât prin încetarea raporturilor de serviciu i se creează un prejudiciu, material, viitor și previzibil.
Prin întâmpinări, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, pe fond solicitând respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
l.Hotărârea Curții de apel
Prin Sentința nr. 25 din 10 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, în ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinului nr. 7065 din 02 august 2011 emis de Vicepreședintele ANAF și a lipsei calității procesuale pasive a ANV în privința cererii de suspendare Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele ANAF.
Totodată, Curtea de apel a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a efectelor Ordinelor nr. 7065 din 02 august 2011, nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, formulată de reclamantul Ș.A. în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF în ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinului nr. 7065 din 02 august 2011, este întemeiată, ordinul nefiind emis de ANAF, astfel că această parte nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecății cu privire la actul menționat.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat că și excepția lipsei calității procesuale pasive a ANV este întemeiată, în ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011 și nr. 2589 din 12 iulie 2011, ANV nefiind emitentul acestor acte administrative.
Pe fondul cererii de suspendare, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât din analiza sumară a actelor administrative atacate, nu se constată existența unor împrejurări care să arunce o îndoială serioasă asupra legalității actelor atacate.
Conchizând, Curtea de apel a apreciat că analiza în vederea stabilirii dacă și în ce măsură actele administrative atacate contravin dispozițiilor legale ce au stata la baza emiterii lor, constituie un aspect de fond, care urmează a fi cercetat în cadrul litigiului asupra fondului cauzei.
3.Recursul reclamantului
împotriva Sentinței nr. 25 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș a declarat recurs reclamantul Ș.A., apreciind că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Astfel, reclamantul a susținut că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care în privința legalității Ordinului nr. 7065/02 august 2011 există o serioasă îndoială având în vedere că acest ordin nu conține nici un preaviz.
Recurentul a mai susținut că o îndoială serioasă există asupra legalității există și în privința Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, acte, care deși au caracter normativ, totuși nu au fost publicate în M. Of., fiind astfel încălcate prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și ale HG nr. 611/2008.
De asemenea, recurentul a precizat că în cauză este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, în condițiile în care prin încetarea raporturilor de muncă i se creează un prejudiciu viitor, material și sigur.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Așa cum s-a reținut și prin expunerea rezumativă prezentată la pct. l al acestor considerente, prin Ordinul nr. 7065/2011 emis de Președintele A.N.V. s-a dispus încetarea raportului de serviciu și eliberarea reclamantului din funcția publică deținută începând cu data de 08 august 2011, în condițiile art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999.
Ordinul nr. 7065/2011 a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., cu modificările și completările ulterioare, precum și a Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F.
Dispozițiile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale; prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor -aparat central și structuri subordonate; avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 895.341 din 29 iunie 2011 și nr. 896'404 din 04 iulie 2011 înregistrate la Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. 36.373 din 29 iunie 2011 și nr. 37.516 din 04 iulie 2011; preavizul nr. 39156/2011; lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din funcțiile publice;
Luând în considerare înscrisurile depuse la dosar, înalta Curte constată că prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând neîndeplinirea, în speță, a condiției cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege.
Conform acestei norme juridice, există un caz bine justificat dacă din datele speței pot fi identificate anumite împrejurări de fapt sau de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, împrejurări care pot fi lesne decelate la nivelul aparenței dreptului, fără a se prejudeca fondul cauzei.
Cu referire concretă la criticile formulate de recurent împotriva sentinței adoptate de judecătorul fondului, fără a păși la efectuarea unei analize care ar depăși limitele sumare ale procedurii suspendării executării actului administrativ, înalta Curte reține că scopul publicării unei norme administrative în M. Of., în temeiul art. 11 din Legea nr. 24/2000, este acela de a o aduce la cunoștința destinatarilor. Or, recurentul - reclamant, în calitatea sa de funcționar public în cadrul unei structuri a autorității vamale, pe care a deținut-o până la eliberarea din funcție, nu poate pretinde necunoașterea Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011, prin care au fost aprobate structurile organizatorice și statele de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor și ale structurilor deconcentrate ale acestora, precum și regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual.
De aceea, cel puțin la nivelul aparenței dreptului, în acord cu judecătorul primei instanțe, înalta Curte constată că nu există un indiciu de nelegalitate fundamentat pe ideea nepublicării celor două ordine în M. Of.
Celelalte argumente, privind legalitatea derulării procedurilor de reorganizare a autorității și de recrutare a funcționarilor publici în raport cu prevederile corespunzătoare cuprinse în art. 55,56,57,99 și 100 din Legea nr. 188/1999 și în legislația secundară, nu ar putea constitui temei al identificării, în speță, a unui caz bine justificat, pentru că verificarea lor ar necesita un probatoriu complex, care ar prejudeca fondul cauzei, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării executării actului administrativ.
în ceea ce privește paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, înalta Curte, fără a înlătura de plano, consistența acestui argument, constată că, în raport cu cele reținute anterior în privința neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, nu se impune reformarea sentinței, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.
l.Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs având în vedere considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304i C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2996/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2986/2012. contencios → |
|---|
