ICCJ. Decizia nr. 2496/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin Sentința nr. .4557 din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4557 din 16 noiembrie 2010 a admis excepția puterii de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamant pe acest temei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata unor despăgubiri în considerarea faptului că ordinele atacate sunt nelegale, având în vedere că reclamantul a renunțat a judecarea capătul de cerere privind anularea acestor ordine și nici nu s-a constatat existența vreunei alte hotărâri prin care aceste ordine să fi fost anulate.
împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs P.I., criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 386 din 26 ianuarie 2012, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de P.I. împotriva Sentinței civile nr. 4557 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea pentru putere de lucru judecat, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 3072 din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului având ca obiect refuzul pârâtului de a-i soluționa cererea privind reverificarea modului de stabilire a cuantumului pensiei de serviciu și emiterea unei noi adeverințe care să menționeze vechimea de 5 ani și 6 luni și indemnizația legală cu 7 salarii brute lunare, iar prin Decizia nr. 4068 din 6 octombrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat, recursul formulat împotriva sentinței de mai sus.
3. Cererea de revizuire formulată,
Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 februarie 2012, reclamantul P.I. a solicitat revizuirea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
în motivarea a cererii de revizuire, s-a arătat în esență, că în cauză a fost încălcat principiul priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.
II. Considerentele înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de revizuent, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte reține că aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare pentru considerentele în continuare arătate.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motive expres și limitativ prevăzute, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
în sensul acestor prevederi legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 326 pct. (3) C. proc. civ.
Din expunerea motivelor prezentei cereri de revizuire, se observă că aceasta a fost formulată exclusiv în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Or, prin Legea nr. 299/21 decembrie 2011 publicată în M. Of. Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011, dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, au fost abrogate, cererea de revizuire nemaiputând fi examinată prin prisma acestui motiv.
2. Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ. a respins cererea de față ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2989/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2941/2012. Contencios → |
|---|
