ICCJ. Decizia nr. 2428/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 5054/97/2011, reclamantul C.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și GARDA FINANCIARĂ, SECȚIA JUDEȚEANĂ HUNEDOARA, suspendarea executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011, emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală și a preavizului nr. 801349 din 24 iunie 2011, emis de Garda Financiară - Secția Județeană Hunedoara până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva ordinului menționat anterior.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul cazului bine justificat întrucât există împrejurări de fapt și de drept care conduc la crearea unei serioase bănuieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat.
Prin întâmpinare, pârâta GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA JUDEȚEANĂ HUNEDOARA a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara și excepția lipsei calității procesuale pasive.
A mai susținut și excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că preavizul nu este act administrativ.
La termenul din data de 04 aprilie 2010, reclamantul și-a completat cererea în sensul chemării în judecată, în calitate de pârât, a COMISARIATULUI GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE.
Acesta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara și excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării preavizului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 2816/CA/2011, Tribunalul Hunedoara a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
I.2.Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 386 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Garda Financiară Secția Hunedoara.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Garda Financiară Comisariatul General și în consecință a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul Căstăian Romulus, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară Comisariatul General, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală în ceea ce privește suspendarea executării preavizului nr. 801349 din 24 iunie 2009 și în consecință a respins cererea de suspendare a actului administrativ identificat mai sus formulată de reclamantul C.R. în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării preavizului nr. 801349/24 iunie 2011 și a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a acestuia formulată de reclamantul Căstăian Romolus, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară Secția Hunedoara.
A respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 formulată de reclamantul C.R. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea preavizului este întemeiată, având în vedere că această autoritate nu are calitatea de emitentă a actului a cărui anulare se cere.
în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Secția Județeană Hunedoara, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată având în vedere că emitenta preavizului a cărei suspendare se solicită, este această instituție, care are în același timp și capacitatea de a sta în proces, în contenciosul administrativ nefiind relevantă personalitatea juridică.
Totodată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - COMISARIATUL GENERAL, în nume propriu, considerând că această autoritate nu are calitatea de emitentă a actelor a căror anulare a fost solicitată.
Asupra cererii de suspendare, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul 2253 din 23 iunie 2011 emis de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a intrat în vigoare la data de 25 iulie 2011, s-a aprobat noua structura organizatorică și statele de funcții ale Comisariatului General al Gărzii Financiare, ale secțiilor județene și ale Secției Municipiului București, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici.
în temeiul Ordinului menționat anterior, coroborat cu prevederile art. 99, alin. (1), lit. b) și alin. (3) din Legea 188/1999, reclamantului, comisar în cadrul Gărzii Financiare - Secția Județeană Hunedoara, i s-a acordat un preaviz de 30 de zile și i s-a adus la cunoștință că în situația în care, pentru funcția publică pentru care a optat există mai multe opțiuni, are posibilitatea de a se prezenta la examenul care va avea loc în data de 15 iulie 2011.
Reclamantul a fost admis la proba scrisă a examenului de testare profesională, fiind declarat respins la proba interviului.
La termenul din data de 05 decembrie 2011 reclamantul a declarat că nu a fost emisă decizia de eliberare din funcție întrucât se află în concediu medical.
De asemenea, a precizat, prin apărătorul său că nu a formulat plângere prealabilă împotriva Ordinului a cărei suspendare o solicită, că nu a formulat acțiune în contencios administrativ prin care să solicite anularea acestuia și că solicită suspendarea până la data soluționării irevocabile a acțiunii prin care se solicită anularea ordinului de către Curtea de Apel Galați.
în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011, emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța a reținut că, în speță, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției de ordin procedural, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv a declanșării procedurii prealabile administrative sau a declanșării fazei judiciare a controlului de legalitate a actului administrative, or, dispozițiile legii sunt clare în sensul că persoana care cere suspendarea trebuie să fi solicitat, în prealabil revocarea sau anularea actului a cărei suspendare o solicită, iar nu o altă persoană.
în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea preavizului nr. 801349 din 24 iunie 2011, emis de Garda Financiară - Secția Județeană Hunedoara, Curtea a reținut că acesta are natura juridică a unui act pregătitor, care nu produce efecte prin el însuși și care poate fi atacat odată cu decizia de eliberare din funcție.
Așa cum a stabilit și instanța supremă, deși procedura suspendării executării actului administrativ este caracterizată ca fiind o procedură sumară, în care se verifică numai aparența dreptului, nu poate fi acceptată ideea că judecătorul cererii de suspendare nu poate examina natura juridică a actului în litigiu.
întrucât preavizul nu este act administrativ, executarea sa nu poate fi suspendată în procedura reglementată de art. 14 sau 15, o astfel de cerere fiind inadmisibilă în procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ aplicabilă numai actelor juridice administrative, motiv pentru care instanța a admis excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere.
L3.Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Căstăian Romolus, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurentul a susținut, în esență, că efectele Ordinului nr. 2253/23 iunie 2011 emis de ANAF au fost suspendate prin sentința nr. 220/F din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5684 din 25 noiembrie 201 a I.C.C.J, că această hotărâre este executorie și opozabilă erga omnes, cu toate acestea autoritatea pârâtă (ANAF) a găsit de cuviință să continue organizarea examenelor de testare profesională a funcționarilor publici din cadrul Gărzii Financiare.
A mai arătat recurentul că, în mod greșit prima instanță a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 2253/2011 pe motiv că nu ar fi solicitat, în prealabil, revocarea sau anularea actului, întrucât, prin cererea formulată a solicitat ca instanța să constate că soluția de suspendare a ordinului prin sentința nr. 220/F din 13 iulie 2011, produce efecte erga omnes, în concluzie și față de persoana sa.
IL Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
II.l. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios adminsitrativ cu o cerere ce vizează suspendarea executării Ordinului nr. 2253/23 iunie 2011, emis de Președintele A.N.A.F., și a preavizului nr. 801349 din 24 iunie 2011, emis de Garda Financiară - Secția Județeană Hunedoara, formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "(1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
De asemenea art. 15 alin. (1) din aceiași lege, stipulează faptul că "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
După cum se observă, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege: existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Acestor două condiții li se adaugă o a treia, de ordin procedural, dedusă din interpretarea logică a prevederilor analizate, și anume condiția ca reclamantul să facă dovada declanșării procedurii prealabile administrative sau a declanșării fazei judiciare a controlului de legalitate a actului administrativ.
în speță, însă, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției de ordin procedural, respectiv a declanșării procedurii prealabile administrative sau a declanșării fazei judiciare a controlului de legalitate a actului administrative.
în concluzie, față de cele mai susexpuse, în mod corect prima instanță a reținut că nu poate fi primită cererea de suspendare a ordinului nr. 2253/2011, formulată de reclamant.
In ceea ce privește susținerea recurentului reclamant, potrivit căreia soluția de suspendare a Ordinului nr. 2253/2011, prin sentința nr. 229/F din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, are efecte erga omnes, inclusiv față de acesta, nu poate fi primită de instanță.
într-adevăr, prin Sentința civilă nr. 220/F din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, irevocabilă prin Decizia nr. 5684 din 25 noiembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, executarea Ordinului nr. 2253/2011 a fost suspendată până la soluționarea pe fond a cauzei privind anularea acestui ordin, însă hotărârea judecătorească respectivă produce efecte exclusiv între părțile din acel litigiu, conform principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești, cu atât mai mult cu cât este vorba de un act administrativ cu caracter individual.
în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea preavizului nr. 801349 din 24 iunie 2011, emis de Garda Financiară, secția Județeană Hunedoara, practica constantă a instanței supreme este aceea a considerării preavizului emis în condițiile Ordinului nr. 2253/2011 al Președintelui ANAF, ca fiind o operațiune administrativă premergătoare emiterii ordinului de eliberare din funcție, iar nu un act administrativ pentru a cărui executare se poate solicita suspendarea.
Actul administrativ este definit de art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea 554/2004, ca fiind o manifestare unilaterală de voință a unei autorități publice, cu caracter individual sau normativ, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.
întrucât preavizul nu este act administrativ, executarea sa nu poate fi suspendată în procedura reglementată de art. 14 sau 15, o astfel de cerere fiind inadmisibilă în procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ aplicabilă numai actelor juridice administrative.
l.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2941/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2493/2012. Contencios → |
|---|
