ICCJ. Decizia nr. 2990/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2990/2012
Dosar nr. 11307/2/2010
Şedinţa publică de la 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4332 din 21 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul K.V., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a anulat decizia nr. 1217 din 26 august 2010 şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică avută anterior emiterii deciziei, obligând pârâta la plată către reclamant a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi actualizate şi celelalte drepturi salariale de care acesta ar fi beneficiat, de la data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective.
Totodată, Curtea de Apel a respins capătul de cerere privind daunele morale ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin decizia nr. 1217 din 26 august 2010, emisă de pârâtă, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, gradaţia 4 în cadrul Direcţiei Patrimoniu, Achiziţii Publice şi Administrativ - Serviciul Patrimoniu, Parc Auto şi Administrativ, decizia fiind întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 70/2010, H.G. nr. 725/2010, art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) - 7, art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
A mai reţinut prima instanţă că deşi, pârâta a invocat faptul că necesitatea reorganizării a fost stabilită prin O.U.G. nr. 70/2010 şi H.G. nr. 725/2010, din conţinutul deciziei nu reiese care este motivul de fapt pentru care a procedat la eliberarea din funcţie a reclamantului.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că în motivarea deciziei contestate nu se face trimitere la situaţiile prevăzute în procedura de restructurare şi reorganizare şi nu se precizează în care din situaţiile acolo prevăzute se afla reclamantul, astfel că pârâta nu poate justifica nici oportunitatea şi nici legalitatea măsurii de eliberare din funcţie a reclamantului, deşi decizia contestată se întemeiază, între altele şi pe prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat că susţinerile pârâtei legate de necesitatea obiectivă a restructurării, impusă prin O.U.G. nr. 70/2010, nu sunt de natură a acoperi nelegalitatea deciziei contestate, întrucât discuţia nu se poartă cu privire la oportunitatea restructurării, ci cu privire la modul în care această restructurare a fost efectiv pusă în practică.
Conchizând, prima instanţă a constatat că cererea de acordare a daunelor morale nu este dovedită, având în vedere că, din circumstanţele speţei nu reiese că atitudinea pârâtei a fost de natură a provoca reclamantului suferinţe morale.
Împotriva sentinţei civile nr. 4332 din data de 21 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi pe fond respingerea ca neîntemeiată a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul K.V.
A învederat recurenta pârâtă, prin motivele de recurs, că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, activitatea instituţiei fiind reorganizată conform prevederilor legale în vigoare, prin reducerea postului ocupat de intimaţii reclamant. În consecinţă, potrivit art. 1 alin. (5) din Procedura de restructurare şi reorganizare la nivelul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, aprobată prin decizia nr. 1077 din 12 august 2010, şi art. 99 alin, (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a intervenirii acestui motiv de drept, conducătorul instituţiei a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului, cu acordarea perioadei de preaviz, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.
A mai arătat recurenta că pe site-ul instituţiei s-a aflat tabelul cu listele publice vacante comunicate de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, intimatul având astfel posibilitatea să opteze pentru unul din posturile vacante existente, conform pregătirii profesionale. Pe de altă parte, a concluzionat recurenta că este cert că reorganizându-se activitatea pârâtei, postul ce fusese ocupat de intimat nu mai există, cu toate consecinţele ce decurg din această situaţie, astfel încât recurenta funcţionează în alte condiţii decât acelea existente anterior reorganizării. Intenţia legiuitorului de a oferi garanţia unui post funcţionarului public, s-a relevat, nu poate paraliza activitatea unei instituţii, supusă, în mod obligatoriu, reducerii de personal şi care din motive obiective nu poate oferi celui eliberat din funcţie un post corespunzător pregătirii sale.
Analizând considerentele din sentinţa pronunţată de judecătorul fondului, recurenta a solicitat a se observa că hotărârea atacată nu este motivată în fapt şi în drept în conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanţa, s-a precizat, avea obligaţia esenţială de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată şi pentru ce a admis susţinerile părţii reclamante şi pentru care motiv a respins susţinerile pârâtei, pentru ce a găsit bună o probă şi nesinceră o altă probă, de ce a dat normei de drept o anumită interpretare şi pentru care motiv a fost aplicată, motivele pentru care s-au înlăturat cererile pârâtei.
Judecătorul fondului, a mai relevat recurenta, a constatat în mod eronat că „pârâta nu poate justifica nici oportunitatea şi nici legalitatea măsurii de eliberare din funcţia publică a reclamantului”, întrucât eliberarea s-a dispus în temeiul procedurii de reorganizare, aplicabilă autorităţii publice pârâte, necesară a fi aplicată ca urmare a apariţiei reglementărilor în vigoare incidente. Restructurarea, s-a precizat, a fost pusă în practică, în mod legal, contrar aprecierilor instanţei, referitor la modalitatea de înfăptuire a acesteia.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 70/2010, H.G. nr. 752/2010, H.G. nr. 725/2010.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul K.V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii recurate.
Sub aspectul motivului de recurs referitor la nemotivarea sentinţei de fond, intimatul a apreciat că această critică este neîntemeiată, judecătorul fondului arătând motivele pentru care a admis în parte acţiunea reclamantului, precum şi situaţia de fapt relevantă în cauză cât şi dispoziţiile legale incidente.
Sub aspectul fondului procesului, intimatul a solicitat a se constata că în situaţia reclamantului nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, întrucât este vorba doar de o redenumire atâta timp cât prin reorganizarea activităţii nu a fost redus postul ocupat prin concurs de către reclamant (atât Direcţia Patrimoniu, Achiziţii Publice şi Administrativ cât şi Serviciul Patrimoniu, Parc Auto şi Administrativ păstrându-şi atribuţiile iniţiale). În aceste condiţii, a apreciat intimatul că au fost încălcate dispoziţiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
A învederat intimatul că chiar în situaţia în care s-ar considera că s-a produs o reorganizare efectivă a activităţii prin reducerea postului său, decizia de eliberare din funcţie este nelegală, în cauză fiind incidente prevederile art. 100 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 188/1999, care prevăd că în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente dacă este schimbată denumirea.
A mai susţinut intimatul că recurenta a încălcat şi prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 precum şi dispoziţiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009 întrucât nu au existat criteriile necesare reorganizării activităţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi mai mult aceste criterii nu au fost stabilite cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor.
În fine, intimatul a arătat că decizia de eliberare din funcţia publică a reclamantului este nelegală întrucât în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură erau posturi corespunzătoare pregătirii intimatului şi care au fost scoase ulterior la concurs aşa cum rezultă din anunţul din 20 septembrie 2011 emis de recurentă.
Recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului K.V., pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de admitere în parte a acţiunii reclamantului K.V. (cu consecinţa anulării deciziei nr. 1217 din data de 26 august 2010, a dispunerii reintegrării în funcţia publică avută anterior şi a obligării pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi actualizate şi celelalte drepturi salariale de care intimatul ar fi beneficiat de la data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective) în exclusivitate pe împrejurarea că în motivarea actului administrativ contestat nu s-a făcut trimitere la situaţiile prevăzute în procedura de restructurare şi reorganizare şi nu s-a precizat în care din situaţiile acolo prevăzute se afla reclamantul.
Prin raportare la această împrejurare, judecătorul fondului a constatat, eronat, că pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu a putut justifica nici oportunitatea şi nici legalitatea măsurii de eliberare a reclamantului din funcţia publică, şi că susţinerile pârâtei recurente referitoare la necesitatea obiectivă a restructurării, impusă de prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 70/2010 nu sunt de natură a acoperi pretinsa nelegalitate a deciziei atacate, atâta timp cât chestiunea relevantă adusă în discuţie nu vizează oportunitatea restructurării ci modul în care această restructurare a fost efectiv pusă în realizare, în practică.
Este incontestabil, în litigiu, că urmare a intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, a Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia şi a Hotărârii Guvernului nr. 752/2010 privind măsurile de reorganizare a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a Agenţiei Domeniilor Statului, precum şi stabilirea numărului de posturi pentru acestea, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi centrele judeţene ale aceştia au suferit un proces de restructurare şi reorganizare.
În conformitate cu art. 6 alin. (1) şi (2) din H.G. 725/2010, „(1) Structurile care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt prevăzute în anexa nr. 2. (2) Atribuţiile şi responsabilităţile, structura organizatorică, statele de funcţii şi numărul de posturi pentru instituţiile publice din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat”. La pct. 4 din Anexa nr. 2 a Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 - Structurile care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură figura cu un număr de 4.862 posturi.
De asemenea, se constată că potrivit art. 1 alin. (1) - (2) din H.G. nr. 752/2010, „(1) Numărul maxim de posturi prevăzut pentru Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este de 4.862.
(2) încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat şi pe noile funcţii din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, precum şi stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează cu respectarea termenelor şi a procedurii stabilite de legea aplicabilă fiecărei categorii de funcţii”.
În temeiul prevederilor legale mai sus menţionate, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a procedat la reorganizarea instituţiei, întocmind şi transmiţând spre aprobare şi avizare structura organizatorică şi statul de funcţii, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Drept consecinţă, după avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, structura organizatorică şi statul de funcţii al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură au fost aprobate prin Ordinul nr. 2022/2010 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Procedura de restructurare şi reorganizare la nivelul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a fost aprobată prin decizia nr. 1077 din 12 august 2010 a Directorului general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, care a fost adusă la cunoştinţa personalului prin postare la avizierul instituţiei precum şi pe site-ul agenţiei .
Direcţia patrimoniu, achiziţii publice şi administrativ din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură era structurată, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 70/2010, a Hotărârii Guvernului nr. 752/2010 şi a Hotărârii Guvernului nr. 725/2010, pe două servicii, anume Serviciul achiziţii (10 posturi) şi Serviciul patrimoniu, parc auto şi administrativ (în cadrul căruia era încadrat reclamantul (14 posturi). După restructurare, Serviciul achiziţii a rămas cu 9 posturi (fiind redus un post devenit vacant prin transferul în interesul serviciului a unui funcţionar public la o altă instituţie publică) şi Serviciul patrimoniu, gestiune parc auto şi administrativ cu acelaşi număr de posturi (9), fiind reduse un număr de 5 posturi, din care 1 post de consilier clasa I, grad profesional superior (postul deţinut de reclamant), 1 post vacant de consilier clasa I, grad profesional debutant, 2 posturi vacante de referent clasa III, grad profesional superior şi 1 post de şofer.
În aceste condiţii, în mod legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi a prevederilor art. 1 alin. (5) din Procedura de restructurare şi reorganizare la nivelul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, aprobată prin decizia nr. 1077 din data de 12 august 2010 a Directorului General al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (care precizau că „În cazul în care, în cadrul compartimentului supus restructurării/reorganizării, nu mai există posturi de aceeaşi categorie, clasă şi/sau grad profesional cu posturile ocupate anterior de funcţionarii publici, funcţionarilor publici respectivi li se va acorda preaviz, fără a mai susţine examenul prevăzut de prezenta procedură, cu respectarea prevederilor legale în vigoare”), a fost emisă decizia nr. 1217 din data de 26 august 2010 prin care s-a dispus, la încetarea termenului de preaviz de 30 de zile, urmare reducerii personalului ca urmare a reorganizării activităţii recurentei (prin reducerea postului ocupat de intimat) eliberarea reclamantului K.V. din funcţia publică de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, gradaţia 4, la Direcţia patrimoniu, achiziţii publice şi administrativ, Serviciul patrimoniu, parc auto şi administrativ din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Nu au fost încălcate, de către autoritatea publică recurentă, dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât se constată, pe de o parte, că în perioada de preaviz, de la data comunicării deciziei contestate, în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu existau funcţii publice vacante „corespunzătoare”, şi, pe de altă parte, că pe site-ul recurentei a fost postat tabelul cu listele funcţiilor publice vacante comunicate de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, reclamantul având astfel posibilitatea să opteze pentru unul din posturile vacante existente, conform pregătirii profesionale.
Se reţine, de asemenea, că nu au fost nesocotite, de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nici prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atâta vreme cât în cursul lunii septembrie 2010 nu s-a înfiinţat vreun post similar celui desfiinţat prin reducerea postului ocupat de reclamant, ci s-a organizat un examen pentru ocuparea posturilor rămase vacante ca urmare a restructurării/reorganizării din aparatul central al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, examen la care intimatul nu a înţeles să se înscrie.
Nu sunt întemeiate nici susţinerile reclamantului K.V. referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, rezultând în mod evident că textul invocat nu este aplicabil în litigiu întrucât autoritatea pârâtă a fost restructurată şi reorganizată în baza altor acte normative şi nu a fost înscrisă în anexa la legea menţionată.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în litigiu şi că în mod greşit, prin hotărârea atacată a fost admisă acţiunea reclamantului, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi modificarea sentinţei civile nr. 4332 din data de 21 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului K.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 4332 din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2922/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3009/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
