ICCJ. Decizia nr. 3100/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. 10160/40/2011, reclamantul Primarul Municipiului Dorohoi a formulat plângere în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României împotriva încheierii din 12 octombrie 2011 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, solicitând anularea acesteia și a măsurilor dispuse la secțiunea II punctele 4, 5, 6 din decizia nr. 26 din 12 iulie 2011 a Camerei de Conturi a Județului Botoșani.
2.Hotărârea Tribunalului
Prin sentința nr. 239 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 223 lit. e) din Hotărârea nr. 130/2010 competența de soluționare a cauzei aparține secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate.
Față de aceste prevederi, Tribunalul în baza art. 137 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.
3. Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. lll din 21 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.
Constatându-se ivit un conflict negativ de competență s-a dispus înaintarea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că actul administrativ ce formează obiectul litigiului dedus judecății, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice și este supus executării, precum și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de judecată este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, autoritate publică de nivel local.
Curtea a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc în favoarea Tribunalului competența de soluționare a litigiilor ce privesc anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală.
II. Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului, înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, a deciziei nr. 26 din 12 iulie 2011 a Camerei de Conturi a Județului Botoșani, precum și a hotărârii emise în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei arătate, respectiv a încheierii din 12 octombrie 2011 a Curții de Conturi.
înalta Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de Conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea Curții de Apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competenta stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și decizia nr. 4522/2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Botoșani, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3102/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3093/2012. Contencios → |
|---|
