ICCJ. Decizia nr. 3089/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16 noiembrie 2007, reclamanta SC R.M.G.C. SA în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, A.K.- Ministrul Mediului și S.S., a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva refuzului pârâtului minister, de a continua procedura de evaluare a impactului asupra mediului și activitatea Comitetului de Analiză Tehnică, refuz comunicat prin adresa din 2 noiembrie 2007, solicitând obligarea pârâtei să convoace ședința Consiliului de Analiză Tehnică, în vederea continuării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, aflate în etapa de analiză a calității raportului E.I.M. și obligarea, în solidar a pârâților, la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin suspendarea nelegală a procedurii de evaluare a impactului.
Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a invocat excepția privind inadmisibilitatea acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive.
în cauză au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul reclamantei și a pârâtei Asociația P.D.R.M., A.P.R.M., Sindicatul V.M., Asociația A.A.M., Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Asociația pentru Protecția Liliecilor din România, Ținutul Secuiesc Verde, Asociația F.E.C., Asociația S.D. și Delta - Academia C., Fundația T.M., Asociația V.S., Asociația T.V., Fundația G.C., Asociația de Turism și Ecologie T., Fundația pentru Cultura și Educație Ecologistă E. Oradea, Fundația Ecologistă F.C., Fundația S., Centrul de Consultanță Ecologica Galați, Clubul de Ecologie și Turism Montan A., Asociația A.A.
Reclamanta, la termenul de judecată de la data de 18 iunie 2008, a solicitat majorarea cuantumului pretențiilor cu suma de 877.302 euro, echivalent în RON, la cursul de referință al Băncii Naționale a României la data plății efective și obligarea pârâților, în solidar, la plata către aceasta, pe lângă sumele anterior indicate și a sumei de 877.302 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul care le-a fost cauzat prin refuzul nejustificat de a continua procedura de evaluare a impactului asupra mediului și activitatea Comitetului de Analiză Tehnică.
Prin încheierea de ședință publică de la 30 iunie 2008, au fost admise cererile de intervenție în interesul reclamantei și pârâților, fiind respinsă cererea de intervenție formulată de E.
Pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile la termenul de judecată de la 12 martie 2009, a invocat excepția lucrului judecat.
2.Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 2827 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel București, a fost admisă excepția privind autoritatea lucrului judecat invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea reclamantei SC R.M.G.C. SA și intervenienților Asociația P.D.R.M., Asociația P.R.M. și Sindicatul V.M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, A.K. și S.S. și intervenienții în interesul acestora (pentru Asociația P.D.R.M.), Asociația A.A.M. și Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (C.I.D.R.M.), Asociația Pentru Protecția Liliecilor din România,Ținutul Secuiesc Verde, Asociația F.E.C., Asociația S.D. și D.A. C., S.C.A., Satu Mare, E.K.E.S.N., Fundația T.M., Asociația V.S., Asociația T.V., Fundația G.C., Asociația de Turism și Ecologie T., Fundația pentru Cultură și Educație Ecologistă E. Oradea, Fundația Ecologistă F.C., Fundația S., Centrul de Consultanță Ecologică Galați, Clubul de Ecologie și Turism Montan A. și Asociația A.A. pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin decizia nr. 398 din 12 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a constatat în mod irevocabil suspendarea (de drept) a certificatului de urbanism nr. 105 din 27 iulie 2007, prin aplicarea prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Constatându-se acest fapt în mod irevocabil, instanța de primă jurisdicție a apreciat că acesta nu mai poate produce nici un fel de efecte, nemaifiindu-se acoperită necesitatea prezentării unui certificat de urbanism valabil în procedura evaluării impactului de mediu.
Instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția invocată, se reține că puterea de lucru judecat generează în egală măsură două efecte:
imposibilitatea unui nou proces (atunci când există identitatea elementelor acțiunii),
imposibilitatea obținerii unor hotărâri judecătorești cu efecte contrarii.
Față de acest din urmă efect, instanța a presupus că dacă prezenta pricină se va soluționa (irevocabil) prin admiterea acțiunii, Ministerul Mediului ar fi obligat să continue evaluarea impactului de mediu al proiectului propus de către reclamanta SC R.M.G.C. SA, în temeiul unui certificat de urbanism lipsit de efecte printr-un text de lege, lipsirea de efecte fiind constatată printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă, ceea ce în mod evident ar fi inacceptabil.
în ceea ce privește identitatea de părți, instanța a reținut că atât reclamanta SC R.M.G.C. SA, cât și pârâtul și cea mai mare parte a intervenienților sunt părți atât în prezenta cauză, cât și în cea care a făcut obiectul Dosarului, soluționat irevocabil.
3. Recursurile declarate de SC R.M.G.C. SA Alba, Asociația P.R.M., Asociația P.D.R.M., Sindicatul V.M. Alba.
Motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă și de recurenții-intervenienți, în interesul reclamantei se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., fiind atât motive de casare cât și de modificare a sentinței atacate.
în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea formelor de procedură privește sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Se arată că în ședința publică din 1 iulie 2009 instanța a pus în discuția părților excepția puterii de lucru judecat, dar s-a pronunțat și a soluționat cauza pe excepția autorității de lucru judecat, excepție care nu a fost pusă în discuția părților, apreciindu-se că au fost încălcate principiul contradictorialității al oralității și al dreptului la apărare și respectiv dreptul la un proces echitabil.
în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se invocă încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ. în sensul existenței unei motivări sumare și contradictorii, soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat fiind justificată prin însușirea argumentelor autorității pârâte și fără a fi înlăturate motivat susținerile reclamantei-recurente.
în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 1201 C. civ. în sensul soluționării cauzei pe excepția autorității de lucru judecat. Aceasta deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 1201 C. civ. în sensul existenței triplei identității de părți, obiect și cauză în raport de sentința civilă nr. 820 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș irevocabilă prin decizia Curții de Apel Timișoara.
Recurenții arată că în cauză, în mod nelegal a fost admisă excepția de lucru judecat deoarece obiectul hotărârii Tribunalului Timiș a fost o cerere de suspendare a unui certificat de urbanism formulat în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este îndreptată împotriva refuzului nejustificat al intimatei-pârâte de a continua o procedură legală solicitată de reclamanta-recurentă care a apreciat că nu are un drept recunoscut de lege vătămat de pasivitatea autorității pârâte.
Se solicită în baza art. 315 alin. (5) C. proc. civ. admiterea recursurilor și casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La dosar intimatul-pârât Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondat.
Cauza a fost suspendată la cererea părților conform încheierii din 18.01.2011, fiind repusă pe rol la cererea recurentei-reclamante la 18 ianuarie 2012.
După repunerea cauzei pe rol în ședința publică din 22 mai 2012 reclamanta-recurentă a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea cererii de despăgubiri formulată în subsidiar cererii principale.
în aceeași ședință intimatul-pârât Ministerul Mediului și Pădurilor a invocat lipsa de interes a cererilor de recurs formulate.
Excepția lipsei de interes a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 19 iunie 2012 și unită motivat cu fondul cauzei în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ.
Curtea asupra excepției lipsei de interes, ca excepție de fond și ca o condiție de exercițiu a căii de atac formulate o apreciază ca nefondată și urmează a o respinge.
în raport de soluția primei instanțe prin care s-a respins acțiunea reclamantei-recurente pentru existența autorității de lucru judecat, Curtea apreciază că atât reclamanta cât și intervenientele - accesorii în interesul acestei persoane vătămate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 justifică un interes actual legitim privat de a formula prezentele recursuri.
Interesul legitim privat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 subzistă pe tot parcursul soluționării cauzei deoarece soluția recurată prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat a oprit demersul juridic al reclamantei-recurente aceasta invocând nelegalitatea sentinței recurate și pe fond încălcarea unor drepturi legitime recunoscute de lege.
în consecință, Curtea în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ. va respinge excepția lipsei de interes invocată de intimatul-pârât Ministerul Mediului și Pădurilor.
Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca fondate, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Prin sentința atacată s-a respins acțiunea recurentei-reclamante constatându-se existența autorității de lucru judecat în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1201 C. civ. respectiv identitate, obiect și cauză în raport de sentința civilă irevocabilă nr. 820 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. motivele de recurs fiind întemeiate atât în ceea ce privește existența unor motive sumare și contradictorii care nu justifică soluția admiterii excepției autorității de lucru judecat cât și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1201 C. civ., în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
Prezenta cauză înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal la 16 noiembrie 2007 are ca obiect constatarea refuzului pretins nejustificat al autorității pârâte de a continua procedura de evaluare a impactului asupra mediului, refuz comunicat prin adresa din 12 septembrie 2007 și contestat de reclamanta - recurentă ca fiind un refuz nejustificat emis cu exces de putere, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.
Excepția autorității de lucru judecat a fost admisă greșit în raport de o altă cauză soluționată irevocabil Tribunalul Timiș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, diferită ca obiect părți și cauză, respectiv cauză având ca obiect o cerere de suspendare a unui certificat de urbanism.
Această cauză nu poate opera ca o excepție de autoritate de lucru judecat nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de 1201 C. civ., iar o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a unui certificat de urbanism soluționată irevocabil nu poate opera în prezenta cauză având ca părți, obiect, cauză, finalitate diferită.
în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. acesta este fondat în măsura în care Curtea apreciază greșita și nelegală soluționare a cauzei pe excepția autorității de lucru judecat și nesoluționarea fondului cererii de chemare în judecată impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei conform art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. Cu ocazia rejudecării instanța va verifica îndeplinirea condițiilor existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii din 12 septembrie 2007 în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 luându-se act de renunțarea la judecarea cererii subsidiare privind plata despăgubirilor formulată de recurenta-reclamantă în faza judecării recursurilor.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va respinge excepția lipsei de interes și va admite recursurile formulate în cauză.
A casat sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3093/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3087/2012. Contencios → |
|---|
