ICCJ. Decizia nr. 3093/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14 decembrie 2010, reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N., în calitate de Președinte a Autorității Naționale pentru Cetățenie să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantului; să fie obligate pârâtele să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; să fie obligate pârâtele să îi comunice reclamantului, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pe reclamant pentru depunerea jurământului de credință față de țară, în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române; să fie obligate pârâtele să plătească în solidar suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de penalități de la data introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române.
în ședința publică din 8 iunie 2011, reprezentantul pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția netimbrării capătului de cerere privind acordarea de daune cominatorii.
2.Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 4081 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, a fost admisă excepția netimbrării și, în consecință, a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii.
Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru cetățenie și E.N., Președintele Autorității Naționale Pentru Cetățenie, în sensul că au fost obligați pârâții să soluționeze, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că este întemeiată excepția netimbrării capătului de cerere privind daunele interese, întrucât la data înregistrării cererii pe rolul instanței, s-a stabilit, în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, obligația de a achita diferențe de taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON pe capătul de cerere vizând obligația de emitere a actului administrativ și 39 RON pe capătul de cerere vizând daunele cominatorii, precum și timbru judiciar în valoare de 1,80 RON în sarcina reclamantului, care a fost legal citat cu această mențiune la domiciliul procesual ales.
La termenul de judecată din 8 iunie 2011, Curtea a constatat că reclamantul, în mod nejustificat, nu a înțeles să se conformeze dispoziției de a timbra integral acțiunea (depunând la introducerea acesteia doar taxa judiciara de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,30 RON).
Față de aceste împrejurări, în temeiul art. 20 alin. (1), (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea acestei obligații de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, Curtea a dispus anularea ca netimbrat a capătului de cerere privind daunele cominatorii.
Analizând, în rest, cererea de chemare în judecată Curtea a reținut faptul că, la data de 21 iunie 2010, reclamantul B.V. a depus cerere de redobândire a cetățeniei române, înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 102616/2010.
La data de 7 decembrie 2010, după expirarea termenului de 5 luni de la înregistrarea cererii, prevăzut de art. 141din Legea nr. 21/1991, reclamantul a formulat prezenta acțiune în justiție, invocând refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române.
Față de aspectul că, într-adevăr, la data depunerii acțiunii era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege (care însă are doar un caracter de recomandare), iar reclamantul nu a făcut dovada că nesoluționarea până la acest moment a cererii sale ar fi imputabilă pârâtei, ci, dimpotrivă, este de notorietate faptul că pârâta se confruntă cu soluționarea unui număr extrem de mare de cereri de redobândire a cetățeniei române formulate de către cetățenii moldoveni, aspect pe care legiuitorul nu 1-a putut prevedea, Curtea a apreciat că nu este vorba în cauză de un refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva cererea reclamantului, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Pe de altă parte, neputând fi ignorat dreptul reclamantului la soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil, Curtea apreciază întemeiată cererea de obligare a pârâtei să rezolve favorabil sau nu, după caz, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
3. Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie
Recurenta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând faptul că la data de 29 decembrie 2011 nu erau finalizate verificările mai sus menționate, în sensul că nu se primiseră de la toate instituțiile abilitate informațiile solicitate, astfel încât depășirea termenului de 5 luni prevăzut pentru verificarea îndeplinirii condițiilor se datorează unor motive obiective.
S-a precizat faptul că Legea nr. 21/1991 republicată, nu stabilește un termen de soluționare a cererilor privind cetățenia română, prevăzându-se doar că ordinul se emite numai după ce președintele acestei autorități constată îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și voința de redobândire a cetățeniei române, însă cererea sa, înregistrată la autoritatea pârâtă, a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-1 afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a C.E.D.O. se constată că prin Convenție se apără drepturi concrete și efective, iar orice ingerință în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă menținerii unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială și exorbitantă.
Or, din această perspectivă înalta Curte reține că nesoluționarea cererii intimatului-reclamant, indiferent de motivația autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea redobândirii cetățeniei române.
Principiul legalității înseamnă, înainte de toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile, or în cauza de față Legea nr. 21/1991 a stabilit procedura ce trebuie urmată în cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române.
înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa C.E.D.O., luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudența, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată.
în opinia înaltei Curți litigiul născut între reclamant și autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar nesoluționarea cererii adresate instituție pârâte este de natură a crea o vătămare într-un drept prevăzut de lege, drept la care reclamantul privește cu speranță legitimă.
înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent în sensul că nu-i aparține culpa în rezolvarea cererii, întrucât instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea până la data introducerii acțiunii reclamantului și trebuia să-și ia toate diligentele pentru a verifica stadiul cererii intimatului-reclamant.
Orice amânare în soluționarea cererii reclamantului înseamnă depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art. 6 C.E.D.O.
înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în actele internaționale.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul formulat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3100/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3089/2012. Contencios → |
|---|
